Exact acum 1 an am fost invitat intr-un panel pe teme de proprietate intelectuala la o conferinta legata de cybercrime unde majoritatea participantilor erau din zona de law enforcement (adica politisti si procurori). Dupa ce m-am convins ca organizatorii erau siguri ca doresc ca eu sa fiu acolo (pentru ca eu vorbesc pe tema asta mai degraba de continut deschis si licente Creative Commons) am zis ca daca m-au invitat, atunci sa profit.

Am venit sa va provoc!

Exact asa mi-am inceput discursul dupa care le-am zis ca, in opinia mea, pedepsele penale pentru incalcarea drepturilor de autor sunt gresite. Si le-am continuat pe linia unui articol (zic eu bine scris) de Joe de la EDRi

În Comunicarea Comisiei Europene referitoare la implementarea Directivei privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectualăse arată că încălcările drepturilor de proprietate intelectuală în spațiul digital sunt omniprezente. Omniprezent înseamnă pretutindeni și întotdeauna. Atunci când o persoană încalcă legea, acea persoană are o problemă. Atunci când societatea încalcă legea, atunci este legea cea care are o problemă.

Am ajuns în această situație pentru că politicile existente au eșuat. La fiecare câțiva ani elaborăm politici represive pentru felul în care arătau lucrurile cu doi ani în urmă(…).

Și dupa ce am continuat pe aceleași idei, de la un moment dat ziceam ca o sa-mi ia microfonul, le-am zis - aici se incheie partea anarhica a discursului meu. :D (s-a ris si in sala, deci macar citiva au priceput gluma).

Teoria ferestrelor sparte

Dar atunci daca vedem ca actualele politici represive nu functioneaza, sa incercam altceva. Si le-am zis sa ne gindim la teoria ferestrelor sparte. (teorie criminologica care zice ca pastrarea curateniei si pedepsirea contraventiillor minor intr-un cartier duce la evitarea escaladarii in savirsirea de infractiuni mai serioase)

Explicat mai empiric:

Sa zicem ca in fiecare zi treci pe jos pe o anumita strada. La un moment dat, observi un geam spart. E neobisnuit, dar mergi mai departe. A doua zi nimeni nu l-a inlocuit. A treia zi la fel. Peste o luna, geamul ramane acolo, spart. E de asteptat ca, in curand cineva sa intre in casa probabil parasita si, de ce nu, sa mai sparga inca un geam.

Si apoi o sa se scrie cu graffitti si o sa intre oameni care sa o locuiasca ilegal, etc. etc.

Plagiatul

Apoi am zis - ce ar fi sa aplicam teoria ferestrelor sparte pentru legislatia drepturilor de autor. Care este incalcarea marunta, de o importanta sociala redusa, dar foarte frecventa pe care toata lumea (sau, ma rog, aproape toata lumea) o practica incepind din scoala? Plagiatul. :>

Si apoi am facut o paralela intre cazul Zu Guttenberg din Germania si cazul Mang din Romania. (apropo, ati mai auzit ceva de el?)

Aminteam ca in cazul din Germania, procuratura s-a autosesizat, dar la noi nu (si am intrebat, retoric, de ce).

Plagiatul lui Ponta

Peste un an de zile, vad motivarea procurorilor din NUP-ul dat plagiatului lui Ponta si doua aspecte imi sar in ochi (pe linga faptul ca si in acest caz procurorii NU s-au autosesizat):

1. Domnul Ponta nici macar nu a fost audiat in acest caz. (dupa cum rezulta din Rezolutie) Procurorul nu a crezut ca este important sa audiez chiar invinuitul. Probabil era deja convins
2. Fapta nu exista. Poate ca fapta nu avea pericolul social al unei infractiuni. Probabil ca a facut-o din greseala (adica nu stia normele deontologice academice ale citarii corecte intr-o lucrare de doctorat). Dar nu poti sa spui negru pe alb ca fapta nu exista, cind toata lumea cu acces la Internet poate sa vada pagini intregi reproduse din alta parte. Cind vezi cum sunt copiate identic semne de punctuatie, conjunctii, prepozitii sau formulari pur nejuridice.

Deci legea nu distinge cu privire la dimensiunea reproducerii din opera respectiva si nici nu specifica locul amplasarii mentiunii cu privire la sursa.

Asta zice procurorul. Concluzia logica este una singura - daca ai o opera cu o structura diferita, poti sa copiezi integral textul din alte parti. Doar sa pui o bibliografie imensa la final. Este permis.

Concluzie

Va mai aduceti aminte ca am vorbit de cazul Zu Guttenberg? Acolo procurorii au gasit 23 de situatii unde ar fi fost incalcata legea (deci NU fapta nu exista), dar s-a considerat ca paguba financiara a fost minima (si deci nenea Guttenberg a platit voluntar o donatie de 20 000 de euro catre un ONG si a scapat fara cazier.)

In schimb decizia procurorului roman anuleaza orice argument logic (ca de cele juridice, ce sa mai zicem) si face iluzorie orice discutie serioasa despre plagiate, referate sau integritate academica. Am mai facut prezentari despre notiunile de baza din legea dreptului de autor, inclusiv catre elevi sau studenti, dar ma intreb daca nu cumva sunt de fapt doar un dezinformator notoriu.

Ca sa nu fiu, vad doar doua solutii logice:

1. o initiativa legislativa de a scoate plagiatul din legea romana (art 141 din legea 8/1996). Cel putin pedeapsa penala
2. o initiativa legislativa ca in cazul in care un premier este invinuit, atunci interpretarea legilor se schimba.