Category: "Drept"

Asociatii Profesionale? O propunere de reglementare in codul civil

March 28th, 2009

Long time no see, din cauze obiective sau subiective precum aceasta.

Cum insa intentia guvernului de a adopta in procedura de urgenta codul civil, pe cel de procedura civila, codul penal si pe cel de procedura penala a provocat ceva discutii in ultimul timp, imi permit sa adaug si eu un comentariu.

Personal, dupa cum am spus si in alte locuri, sint un adversar al modificarii prea rapide a codurilor, din multe motive, cel principal fiind acela ca problema fundamentala privitoare la legislatia Romaniei si cea a tarilor ex socialiste nu tine musai de lipsa codurilor (cu exceptia codurilor penale, unde a fost un regres in cadrul adoptarii timpurii a unor coduri inspirate dupa model sovietic-Polonia,de exemplu, care a avut un cod modern,cumva chiar in “avangarda” Europei in perioada interbelica a facut un pas inapoi printr-un asemenea cod stalinist, si vine imediat in minte cind e vorba de asemenea coduri,–doar putine dintre tarile ex socialiste au abrogat in toto si imediat legislatia civila si comerciala din perioada interbelica, inlocuind-o cu legislatia “pur socialista"; oricum, Romania nu a fost deloc un asemenea caz, si putem spune ca am avut chiar norocul, destul de rar totusi intre tarile “socialiste” de a merge inainte cu putine schimbari-ori de a avea un cod penal chiar modern, redactat de unul dintre cei mai mari penalisti ai Romaniei in 68), ci mai degraba de fragmentarea legislativa.

Care fragmentare la rindul ei tine de o multitudinea de viziuni si “programe” diferite care au dus la adoptarea in graba a unei legislatii contradictorii si intortocheate post-1989, de catre parlamente si guverne de “neprofesionisti”, si de interpretarea acestei legislatii de curti ori de profesionisti lipsiti de experienta, mai degraba decit de lipsurile fundamentale ale codurilor, ori de lipsa codurilor.

Si, desi este drept ca nu poti trai la nesfarsit cu bilbaiala si incongruenta legislativa actuala, este tot la fel de adevarat ca daca creezi de la inceput o legislatie proasta, sub pretextul cererilor UE, vei fi constrins ulterior, de optiunile pe care le-ai facut la inceput. Prima constitutie a romaniei este un bun exemplu in acest sens; desi a rezolvat cumva problemele institutionale care ar fi putut duce ulterior la conflicte interminabile, ne-a constrins prin abordarile ei in variantele pe care le puteam adopta ulterior.

Prin urmare, as fi de acord cu modificarea codurilor doar dupa ce am reusit sa sistematizam haosul actual (sistematizarea in sine ar face un bine tuturor; parlamentarilor, juzilor, ori juristilor de rind) si sa dezabatem cit de cit diverse institutii si variante pe care le-am dori reformate de coduri.

Evident ca pina la urma proiectele de codurile vor fi tot “brain-child"-ul unor comisii restrinse de specialisti, insa o dezbatere cu adevarat larga, ce ar veni in urma unei sistematizari, nu cred ca ar putea face vreun rau intinderii si curpinderii intelectuale ale respectivelor comisii, ba chiar dimpotriva, ar adauga acestor calitati.

In sfirsit insa, cum probabil ca discutia si aprobarea codurilor va merge inainte, vreau sa fac si eu citeva propuneri aici.

In primul rind, o propunere pentru codul civil.

–Uitindu-ma pe tezele proiectului actual, nu am vazut de exemplu 2 institutii care marturisesc ca mi-ar place sa fie in cod, respectiv asa zisele asociatii profesionale (cred ca codul civil si cel comercial ar fi locuri bune pentru a inova si sistematiza materiile respective) sau ceea ce in anumite variante de common law se numesc mechanic sau professional liens (voi discuta in detaliu despre acestea doar cind voi face o propunere in acest sens. tot atunci voi spune de ce pot fi transplantate si in dreptul continental, si care ar fi avantajele unui asemenea transplant). Am putea discuta in viitor si daca o alta institutie care isi are orginea in common law, trustul (care din cite stiu a fost introdus in dreptul italian) ar putea fi introdus si la noi, dar si cum discutia aceasta este mai lunga, nu o pot face decit daca voi propune efectiv ceva si asemenea institutii ar fi de interes la noi….

Acestea fiind spuse, trec direct la propunere, pe care o redau mai jos, cu tot cu expunerea de motive.

Asociatiile (asociatiunile) profesionale ( se va introduce la Cartea I - „Despre persoane, probabil imediat dupa asociatii, daca proiectul de cod va fi preluat legea 21/24 cu toate modificarile ei in cod; neavind la dispozitie decit tezele nu imi dau seama daca asemenea preluare s-a facut sau nu)

Asociatiile (asociatiunile) profesionale

Expunere de motive.

In prezent legea romana nu reglementeaza in mod distinct si unitar posibilitatea asocierii profesionistilor (medici, avocati, contabili, arhitecti,farmacisti, etc) in asociatii profesionale care sa aiba ca obiect prestarea de servicii profesionale, preferind sa reglementeze neunitar si intr-o puzderie de diferite acte normative posibilitatea de asociere a profesionistilor, atunci cand o face in vreun fel.

Cu toate acestea, serviciile profesionale reprezinta o parte din produsul intern brut care devine tot mai importanta, conform unei tendinte care este inregistrata in toate economiile moderne.
Cum profesiile moderne au atins un grad de sofisticare inalt, si necesita investitii ridicate in echipament, publicatii, know-how, legislatia actuala, obscura si restrictiva cum e, inspirata de interese restrinse si de grup si divizata in diverse legi de organizare a diferitelor profesii este total neadecvata pentru organizarea profesionistilor in organisme suple si moderne, care sa le permita prestarea catre public a unor servicii de inalta calitate.
Prin urmare se impune o sistematizare si simplificare a ei, care totodata sa faca posibile masivele investitii necesare pentru ridicarea gradului de profesionalism a practicienilor si a capacitatii de prestare a unor servicii de inalta calitate. Codul civil, si cel comercial sint prin excelenta locurile in care aceasta legislatie poate fi unificata, sistematizata, si adusa la nivelul modern.
Prin urmare, consideram necesara introducerea in codul civil a unor prevederi referitoare la posibilitatea organizarii asociatiilor profesionale, care sa fie aplicabile deopotriva categoriilor profesionale mentionate mai sus, urmind ca in codul comercial sa fie prevazute dispozitii pentru organizarea societatilor profesionale cu raspundere limitata, si a altor tipuri de societati profesionale.

Asociatiile (asociatiunile) profesionale.

Art. 1[sau care va fi]. Oricare doua sau mai multe persoane, autorizate în mod corespunzãtor pentru a practica o profesie [în conformitate cu legislaþia romaneasca [ori cea a unui stat a Uniunii Europene ] pot forma o asociatie profesionalã care sa aiba drept scop prestarea de servicii profesionale si împãrþirea câstigurilor rezultate din acestea, in conformitate cu articolele de asociere. O asemenea asociaþie va fi distincta ca personalitate juridica fie de o societate in participatiune fie de o societate cu raspundere limitata,asa cum sint acestea definite de legea comerciala.[codul commercial va defini societatile profesionale cu raspundere limitata,etc] In afara asociaþiilor formate în scopul prestãrii de servicii profesionale in domeniile de medicinã, stomatologie sau puericultura(?nursing),care pot presta servicii adiacente acestor domenii, nici o asociatie profesionalã organizata în conformitate cu prezentul articol nu poate avea ca obiect de activitate mai mult de un tip de servicii profesionale[este discutabil daca dorim sa grupam dreptul cu contabilitatea]. Fiecare dintre membrii asociatiei va trebui sa fie autorizat de catre autoritate competenta sã efectueze de tipul de servicii profesionale pentru care a asociatiei este formata, ori in cazul serviciilor de medicina, stomatologie si puericultura unul dintre serviciile adiacente acestor domenii care pot fi prestate de catre asociatie.

Art 2. Astfel cum este folosit în articolul precendent, termenul de “servicii” înseamnã orice tip de servicii catre public care impun obtinerea de catre prestator a unei licente, ºi care nu pot fi prestate conform legii, de cãtre o societatile comerciale de drept comun. Termenul de “licenta” include o licentã, un certificat de înregistrare,sau orice alte dovada de conformitate a indeplinirii cerintelor legii pentru practicare unei profesii.

Art. 2.1. In privinta servicii profesionale din domeniile legate de medicinã, stomatologie sau puericultura “servicii adiancente” din articolul de mai sus înseamnã mai mult de un serviciu profesional, care impune ca o conditie pentru prestarea acestuia obtinerea unei licente de practicare a domeniului respectiv de la Autoritatea de Stat competenta, si include doar serviciile profesionale în domeniile de medicinã, stomatologie si puericultura. [pentru sistematizare recomand celor care propun amendamentul sa studieze putin legislatia din aceste domenii;nu imi este clar in ce masura legea romana cere autorizari distincte pentru mai multe domenii de medicina de exemplu, si nu permite exercitare in bloc a oricarei specilizari din profesie in baza unei singure autorizari obtinute de la Colegiul medicilor. In statul/statele a caror legislatie am folosit-o drept model exista organisme distincte care autorizeaza; de exemplu un colegiu al chirurgilor, unul al celor de medicina generala,etc.daca un chirurg se asociaza cu un un generalist de exemplu,pt prestarea a doua tipuri de servicii,chirurgie si medicina generala, sint necesare 2 licentieri, ca sa spun asa]

Art. 3. O asociatie profesionalã poate adopta un nume constand din numele intreg sau numele de familie al unuia sau mai multor asociaþi, urmat de termenul de “asociati” sau “de asociere” sau “asociatie” sau “si Asociatii” sau abrevierea “Asoc.” Cu toate acestea, nimic din prezentul articol nu poate fi interpretat ca afectând sau limitind in orice fel libertatea asociatilor de a-si atribui orice nume, asa cum ar fi aceasta prevazuta in legislatia civila si comerciala referitoare la asumarea numelor asociatiilor ori societatilor comerciale de drept comun.

Art 4 O asociatie profesionalã poate investi în nume propriu fondurile sale in active imobiliare, credite ipotecare sau ipoteci, actiuni emise de societati comerciale, obligaþiuni de stat, ori in orice alt tip de investiþii, si poate detine proprietati ori bunuri mobile necesare sau potrivite pentru prestarea serviciilor profesionale in care este angajata.

Art 5. Articolele de asociere pot prevede cã o asociatie profesionalã exista ca o entitate separata de membrii sai, pentru toate scopurile si pentru perioada de timp prevazuta in actul de infiintare, sau perpetuu, pânã când aceasta este dizolvata cu votul a 2 / 3 din membrii sai. De asemenea articolele de asociere pot prevedea ca asocierea poate continua fãrã a tine seama de decesul, interdictiile de a practica o profesie decurgind din condamnarea penala a unuia dintre membri, demisia, retragera, transferul apartenentei,pensionarea, sau excluderea din profesie a unuia ori mai multor membri(cu excepþia cazului in care ultimul membru supravietuitor al asociatiei ar fi in vreuna din conditiile de mai sus), admiterea sau transferul participarii in asociatie catre oricare alt nou membru ori membri, ori ca poate continua indiferent de producerea oricarui eveniment care in conformitate cu dreptul comun ar duce la dizolvarea unei asociatiuni in participatiune ori parteneriat. Articolele de asociere pot de asemenea prevedea cã nici un membru al unei asociatii profesionale nu are puterea de a dizolva asociatia prin actul sau unilateral si voluntar.

Art 6. O asociatie profesionalã organizate în conformitate cu prezentele dispozitii va fi guvernata de catre un Consiliul de administratie sau un Comitet Executiv ales de catre membrii sai, si reprezentata prin ofiteri alesi de catre Consiliu sau Comitet.Nici un membru al asociatiei nu va avea puterea de a obliga intreaga asociate pentru obligatiile asumate de el, doar in calitatea sa de simplu membru al asociatiei. Membrii consiliului de administratie sau Comitetului executiv trebuie sã fie membri ai asociatiei profesionale la fel ca si ofiterii. Ofiterii asociatiei nu trebuie sã fie membri ai Consiliului de administratie sau Comitetul executiv cu exceptia faptului cã presedintele va trebui sa fie un membru al Consiliului de administratie sau a Comitetului Executiv. Membrii pot sã adopte astfel de statute ale asociatiei pe care le considerã adecvate, ori pot delegate prin articolele de asociere puterea de a promulga articole si statue ale ale asociatiei catre Consiliului de administratie sau Comitetul executiv,dupa cum vor considera mai potrivit.Fiecare membru va dispune de votul sau de voturile prevazute in statut in Adunarea Generala a Asociatiei. Ofiþerii asociatiei profesionale pot folosi agenti sau angajati pe care ar considera oportun sa ii angajeze. Ofiterii asociatiei vor include un presedinte, vice presedinte, secretar, trezorier, sau orice alt titlu pe care Consiliul de administratie sau Comitetul executiv l-ar putea stabili. Orice persoanã poate servi în mai mult de o astfel de calitate, cu exceptia ca presedintele si secretarul uneia asociatii profesionale nu poate fi aceeasi persoanã. Prezentele dispozitii privind structura interna si organizarea asocitatiilor profesionale se completeaza cu cele de drept comun.

Art.7. Acþiunile ori sau unitãtile de proprietate într-o asociatie profesionalã nu pot fi transferabile decat cãtre persoane (ori asociatii) autorizate sã efectueze acelasi tip de servicii profesionale precum cele pentru care a fost înfiinþatã asociatia profesionalã.

Art 8. Autorizarea asociatiilor profesionale se va face potrivit dreptului comun, de catre instantele prevazute in acest sens, care, pe linga documentele generale prevazute mai sus vor verifica indeplinirea conditiilor pentru practicarea profesiilor de cartre membrii asociatiei.

(am lasat deoparte dispozitiile prevazute in legea model pentru asociatiile care au ca obiect dreptul,pentru ca la noi nu exista asemenea cerinte distincte, pe de o parte, iar pe de alta pentru ca am impresia ca pot merge dupa dreptul comun)

Art. 9. Fiecare individ(persoana) licenþiat(a) sau autorizata conform legii romane pentru a presta servicii profesionale angajat(a) de o societate profesionale va fi in continuare supus dispozitiilor de reprimare sau disciplinare prevazute in legea conform careia este licenþiat sau autorizat sa presteze serviciul profesional.

Art 10. Prezentele dispozitii nu modifica legile aplicabile relatiilor dintre un prestator de servicii profesionale si persoanele care primesc astfel de servicii profesionale, inclusiv cele privitoare la rãspunderea civila ori profesionala care decurge din prestarea necorespunzatoare a unor astfel de servicii profesionale.

Avocati si bloguri?

March 6th, 2007

Descoperind cu ceva intirziere articolul din avocat net despre avocati si bloguri al Cristinei Murariu (careia ii multumesc pe aceasta cale pentru onoarea de a-mi fi citat unul dintr bloguri printre blogurile romanesti de profil, desi lista sa este departe de a fi exhaustiva), imi permit sa fac un comentariu (cam tardiv, dar ma rog, mai bine mai tirziu....), bazat si pe experienta personala:

-cred ca exista un numar de motive pentru care avocatii (si in general juristii) romani nu scriu bloguri....

--cel principal probabil ca este legat in principal de "recompensa" destul de mica pe care o poti obtine la ora actuala in raport cu "imensul" cheltuiala de timp pe care o necesita actualizarea zilnica a unui blog.

--un alt motiv, ar fi legat de faptul ca scoala romaneasca (si in general cea de drept) nu ne obisnuieste prea mult cu "scrisul" ca si placere, obisnuindu-ne mai degraba cu scrisul ca o corvoada....(iar aceasta inseamna si mai mult timp necesar pentru actualizarea zilnic a unui blog).

--in sfirsit, cred ca un alt motiv ar fi acela ca in Romania nu exista inca ideea unui discurs, la care contribuim toti si pe care il promovam toti; exista in schimb plagiatul si furtul de idei de care se tem toti (de parca ideile in Romania ar fi prea multe, ori poate tocmai de aceea, ca sint prea putine) si care inhiba cumva expunerea lor libera, chiar pe un blog.

--un alt motiv (pe care totusi il vad depasit in viitor), poate ca tine de accesul greoi si costisitor la internet (deh, asa se intimpla cind baietii "destepti" transforma monopoluri de stat in monopoluri private, prin "privitizare") care abia de curind a fost inlaturat... Cind ai o conexiune grea si blogul iti dispare din fata ochilor taman cind puneai jos ideea cea mai interesanta, fara sa fi avut sansa sa o salvezi, parca nu iti mai vine sa o mai scrii a doua oara. Iar ce e adevarat pentru autori, e adevarat si pentru "consumatorii" ideilor (iar in lipsa unei "piete" pentru ideile tale, atunci cind esti si olecuta narcisist, cum e orice autor, la ce bun sa mai scrii, decit daca nu vrei sa o faci pentru "sertar").

--iar un ultim motiv, la care ma pot gindi pe moment, ar fi lipsa unui oarecare "format"care sa faca asternerea ideilor si consumul lor de pe blog usor (pentru cel care scrie) si accesibil (pentru destinatar), ceea ce e iar o consecinta a scaparilor "scoalei" romanesti si ale unui mediu cultural lipsit de prea mare grija in privinta vehiculului prin intermediul caruia iti exprimi ideile (intr-un fel nici nu cred ca ar trebui sa ne plingem de "manelizarea" Romaniei petrecute in capul tinerilor, data fiind neglijenta si lipsa noastra totala de grija pentru introducerea in capul tinerilor a oricarui vehicol argumentativ prin care se exprima ideile).

Desigur, ar mai fi si altele, drept pentru care las lista comentariilor deschisa....

Din nou despre domeniile cele mai bine platite de drept in Romania-Sa fie oare dreptul comercial international printre acestea?

March 2nd, 2007

Cum am promis ca voi aduce acest topic in prim plan odata ce voi primi raspunsuri la intrebarea mea, iata un prim raspuns (de fapt au fost trei, aici, toate interesante, dar pentru discutia noastra voi aborda doar unul dintre ele):

Raspunsul este, desigur, dreptul comercial international, intocmirea de contracte comerciale cu parteneri externi si reprezentarea in instante internationale. Aceasta este evident o piata foarte restransa fiindca majoritatea absolventilor de drept se chinuie sa aprofundeze "cunoasterea si aplicarea legii" romane, nu a intregului sistem de drept international. In loc sa ne laudam ca facem parte dintr-un stat bananier cu presedinti de cacialma, ar trebui sa cunoastem ce se intampla in jurul insulei noastre de balcanism.De ce ?? ... Deoarece, necunoasterea legislatiei internationale NU inlatura efectele acesteia asupra / impotriva / in defavoarea NOASTRA . Quod erat demonstrandum.

Inteleg ca "domeniul" cel mai bine platit ar avea o componenta tranzactionala (contracte) si una "litigationala" (litigii internationale), ambele oarecum "out of reach" in prezent de absolventii (de scoala profesionala/pardon facultate de drept) romani, ori chiar de practicienii romani.

Acum in lipsa unor date statistice (cite companii romanesti au intr-adevar de a face cu companii straine si au nevoie de reprezentare, transactionala sau litigationala, cu componenete de extraneintate, in diverse domenii in care activeaza...ce buget au alocat pentru asemenea reprezentare, cite contracte de asistenta pentru litigii sau contracte se incheie anual in Roamania, si pe ce pret comparativ cu litigiile mundane, ori cu reprezentarea trazactionala mai mundana; ori cite departamente legale desfasoara cu adevarat asemenea activitati la dorinta companiilor in care activeaza) este destul de greu sa argumentam daca asemenea domenii sint intr-adevar cele mai bine platite, ori daca "ratia" -cost pentru avocat/consilier- in raport cu venitul obtinut este intr-adevar superioara aceleia din reprezentarea pe dreptul intern, dar asumind pentru argumentul nostru ca intr-adevar ar fi, cred ca putem incerca sa vedem care ar fi cauzele pentru care domeniul respectiv, desi bine platit, nu este suficient de atractiv pentru practicienii romani.

-Astfel, cred ca o prima explicatie ar fi aceea ca o companie straina, care doreste sa activeze de exemplu in Romania, nu are nevoie de un practician roman care sa cunoasca necesar dreptul din tara sediului companiei mama (exista intotdeauna practicieni de acolo mai calificati decit cei din Romania), ci mai degraba de practicieni care sa cunoasca foarte bine dreptul roman, care afecteaza operatiunile sucursalei companiei mama ce intentioneaza sa stabileasca un asemenea punct de lucru in Romania.

-O a doua explicatie ar fi aceea ca onor companiile straine vin in Romania pentru a face mai mult profit, iar una dintre sursele acelui profit este si plata mai scazuta in raport cu tara de origine a personalului pe care companiile il angajeaza. Astfel, cred ca exista ab initio ideea ca un profesionist al dreptului din Romania trebuie sa fie platit mai putin decit un profesionist al dreptului din tara mama, si, avind in vedere salariile ori veniturile obtinute de practicienii romani ai dreptului in general(inclusiv cei care lucreaza pentru asemenea investitori straini, unde argumentabil din nou, o idee minima despre cum functioneaza dreptul din tara acelui investitor ar fi necesara, pentru a nu intra intr-un blocaj cultural si de comunicare cu cei de la "centru") , putem oare spune ca nu este asa?

-O a treia explicatie ar fi aceea ca in domeniul in care doreste sa activeze, compania straina care vine in Romania are deja contractele tip pregatite de la "centru", de avocatii din tara mama, iar eventualul consilier roman, va fi folosit intr-o pozitie nu de conceptie, ci de pura executie, de adaptare a acelor contracte,eventual, la dreptul romanesc, cu reducerea subsecventa a prestigiului/salariului in cadrul companiei.

Daca acestea ar fi trei motive care ar oferi un fel de lipsa de "incentives"a practicianului roman pentru a-si bate cu adevarat capul cu dreptul strain, "bataie" care este si costisitoare (ai nevoie nu doar de carti, ci si de un "mediu" cultural, ca sa ii spun asa, in care sa inveti cu adevarat nuanetele, cartile nu iti dau intotdeauna cheia, si oricum, studiul lor este mai time intensive, decit studiul direct cultural...) si putin "premiata" de actorii straini care ar trebui sa puna un premiu pe acele cunostiinte, cred ca si la "intern" functioneaza citeva obstacole.

-Astfel, majoritatea companiilor romanesti nu sint antrenate intr-o activitate de export care sa duca cu adevarat la litigii (de multe ori litigiile se rezolva cumva pe cale "amiabila",ori un eventual litigiu este pur si simplu abandonat pentru ca sustinerea lui este prea "costisitoare" pentru firma, samd) internationale, in care ar fi nevoie de un avocat roman (daca ai un eventual litigiu cu o companie din Franta, si ai semnat ca primarul un contract care investeste instantele franceze cu jurisdictie, pentru ca nu ti-ai permis un avocat care sa iti evite acea clauza, ori nu ai tinut cont de sfaturile sale in cazul in care ti l-ai permis la incheierea contractului, vei avea nevoie de un avocat francez, nu?).

-In al doilea rind, un domeniu in care argumentabil ar fi mai ieftina "reprezentarea" de catre un avocat/consilier roman, dreptul european, este prea nou pentru Romania (si companiile/si juristii romani) pentru a putea argumenta ca in cazul unui eventual litigiu pe rolul CEJ, un avocat/consilier roman ar putea oferi o consultanta mai "buna" decit un avocat luxemburghez ori vest european care face de ani de zile acest lucru. In mod asemanator, as aplica acelasi argument pentru eventualele litigii la ICSID, ori WTO, ori chiar la diversele camere de arbitraj international unde teoretic ar putea merge si un avocat/consilier roman (este atit de scump ca sa te tii up to date doar cu lucrurile noi care apar in domeniu, incit abonamentele la revistele de specialitate te-ar ruina mai inainte sa poti scoate vreun ban de la client care sa iti plateasca macar acele abonamente)....Nu mai spun ca ratio (cost pentru avocat/client// venituri obtinute din asemenea reprezentare) ar putea fi mult mai scazuta decit aceea din cazul reprezentarii la intern (unde investitia in cunostiinte este minima/cererea pentru serviciile tale e mare/ si in plus mai cunosti si instantele in care practici)

Iata tot atiti factori care in optica mea impiedica (ori functioneaza ca factori inhibitori) practicianul roman sa se specializeze eventual in domeniile de mai sus, chiar daca acestea ar fi argumentabil printre cele mai bine platite domenii in Romania.

Alte ginduri? Bogdan? Alin? Andrei?

P.S. 1. Sincer sa fiu, chiar m-ar distra sa ii acord o consultanta de drept international (sa spunem, despre avantajele unei investitii in Statele Unite, sau in unele state ale SUA, ori in zona Caraibelor, ori in America Latina, ori de ce nu, chiar in "paradisurile fiscale europene") unui distins om bogat din Romania, ori sa incerc sa fac concurenta pe drept comercianl "international" unei distinse practiciene a dreptului precum aceasta....

2. In alta ordine de idei, una dintre cele mai distractive experiente de care am avut parte in ultimul an a fost solicitarea unui coleg din tara de a-i da un fel de "consultanta" unui client de al sau din tara, un "trucker" care cindva si-a cumparat un lucru care devenise lipsit de valoare prin modificarea legii romane. Bineinteles ca teoretic "trucker"-ul avea un drept de a da in judecata firma care ii furnizaze obiectul, si bineinteles ca omul nu avea un chior sa o faca, sau sa plateasca cercetarea (deh, e mereu vorba de cercetare ca sa determini drepturile si obligatiile cuiva in drept cu elemente de extraneintate si cercetarea asta trebuie cumva platitia, daca consilierul juridic nu a decis cumva sa actioneze pro-bono)necesara in asemenea caz, astfel ca l-am sfatuit pe colegul meu sa il "precalifice" pe viitor pe un asemenea client pentru serviciile sale, si eventual sa foloseasca "intake sheet-ul"atit de necesar si rar folosit in raporturile cu clientii de catre practicienii dreptului in Romania. Nu mai spun ca colegul meu mi-a sugerat ca omul, adica trucker-ul ar fi eventual dispus sa plateasca ceva, daca l-as putea convinge de importanta acelei cercetari pentru el...He,he, adica sa convingi clientul care vrea litigiu, ca e totusi important sa plateasca serviciile unui avocat pentru a determina daca are vreo sansa de cistig in primul rind....

3. Gratie lui Nino (nu, nu sint Nino, cum cineva m-a numit intr-un mesaj, dar din cind in cind ii citesc blogul cu mult interes)am dat de acest articol din Buzinez magazin in care piata "avocaturii de business"(care desigur inglobeaza mai mult decit dreptul comercial international-ori mai bine spus inglobeaza acum prea putin din acesta in Ro) ar fi "estimata la peste 100 de milioane de euro"(bineinteles fara a ni se spune pe ce se bazeaza acele estimari).
Are cineva vreun fel de date legate la cit ar fi "estimata" piata serviciilor legale de dreptul familiei, de exemplu, ori cea legata de drepturi reale (real estate)-desi probabil ca si asta e inclusa in cea de buzinez....Oricum, avind in vedere citi par deja ingramaditi pe onor piata respectiva si citi altii sint pe ginduri daca sa se ingramadeasca ori nu, ar fi aceasta cea mai tentanta piata-din punctul de vedere investie/cistig? Ar mai fi si altele, cu o ratio mai buna?

4. Aceiasi revista pe care am citat-o mai sus, estimeaza aici piata de bricolaj, de exemplu, la 700 milioane de euro (deci la de 7 ori mai mult decit distinsa noastra piata), pe care o voi accepta fara comentarii pentru scopul acestui argument. Avind in vedere investia de ani pe care o faci ca sa poti practica avocatura/consilierea juridica (desi in Romania este ieftin si relativ usor sa termini o scoala de drept, chiar daca nu inveti acolo prea mare lucru, in raport cu alte tari),reglemenatarile numeroase ale profesiilor juridice, cotizatiile de tot felul pe care le platesi unor asociatii mai mult sau mai putin interesate de profesie, chiar atunci cind o reprezinta, si necesitatea doar a unui capital oarecare pentru a intra intr-o piata de 7 ori mai mare, precum cea a bricolajului, voi ce ati alege daca ar fi sa vorbim doar despre "return"-ul investitiei voastre?
Ori, in alte cuvinte, desi lumea in general crede ca avocatii ori consilierii sint foarte bine platiti (in raport cu alte activitati), din interiorul profesiei stiu foarte bine ca aceasta nu este nici pe departe chiar atit de adevarat pe cit pare in cultura populara.

Domeniile de drept cele mai bine platite in Romania?

February 27th, 2007

Dupa o "disparitie" de citeva luni (marturisesc ca am avut ceva de lucru in lunile astea, astfel incit sper ca absenta sa fie "motivata"), imi permit sa revin cu o invitatie la o dezbatere.

Fiind un adept al idei ca este mai bine sa fii un jucator (mai) "modest" intr-un domeniu care aduce venituri mai importante, decit unul de succes intr-un domeniu care aduce venituri "modeste" (chiar ma intreb citeodata de ce invatatorii, de exemplu, desi au o munca atit de rasplatitoare sub raport spiritual, sint platiti atit de prost; ori de ce un muncitor constructor cu 10 clase, desi are o munca atit de monotona si nesatisfactoare sub raport spiritul, este platit in schimb regeste in raport cu un invatoar, sau cu un profesor, sau cu atitea meserii care necesita o diploma universitara)), incerc sa determin care ar fi acele domenii (in domeniul dreptului) in Romania actuala,pentru a-mi aduce la zi "dosarele" mele dedicate acelor domenii.

Deci va intreb pe voi, practicienii dreptului care eventual citesc acest mesaj; care credeti (si de ce credeti aceasta-astept un miniargument)ca ar fi acele domenii in Romania momentul actual.

Promit sa aduc raspunsurile voastre in prim plan pe acest forum, si, desigur, sa particip la o eventuala dezbatere

Catre o Curte Europeana a Patentelor?

July 17th, 2006

Conform stirii interesante de aici(din care voi taduce mai pe larg mai jos), Comisia Europeana pare sa isi fi schimbat optica asupra existentei unei Curti Europene a Patentelor,dupa mai mult de o decada de opozitie la infiintarea unei asemenea curti.

Acceptarea ideii infiintarii unei asemenea curti vine dupa o consultare a comisiei cu diferiti reprezentanti ai "industriei" la inceputul acestui an, consultare care a aratat suportul acestora (suport impartasit de judecatori europeni in domeniul brevetelor de inventie)pentru acordul european intitulat European Patent Litigation Agreement (EPLA)(in format pdf documentul poate fi gasit aici, iar mai multe informatii despre acest acord pot fi gasite aici )

La o audiere cu practicienii din domeniul IP, care a avut loc in 12 Julie, Comisarul European pentru piata interna si servicii, Charlie McCreevy, a "recunoscut" ca EPLA este "un drum promitator catre o jurisdictie mai unitara" adaugind ca "Comisia va analiza posibilitatile de a adopta acest proiect"

Comisia a subliniat de asemenea, ca exista un suport clar pentru adoptarea asa zisului "London Protocol"(Agreement), care propune traducerea cererilor doar in Engleza, Franceza ori Germana, mai degraba decit in toate limbile europene, asa cum propusese initial Comisia.

Comisia s-a opus anterior in mod viguros adoptarii EPLA, propunind in schimb propriul sau proiect legat de brevete din 1997, care prevedea un nou oficiu al brevetelor european care sa fie "supervizat" de CE.

Cu toata schimbarea de directie, Comisia a insistat ca inca exista un larg suport pentru instaurarea unui brevet la nivelul uniunii, desi nu exact in forma propusa de Comisie.

Intr-o desfasurare "adiacenta" celei de mai sus, in 13 Julie Curtea Europeana de Justitie a publicat doua decizii ale sale, in care a declarat ca ordonantele presidentiale transfrontaliere (n.n.-am preferat sa traduc "injunction" care are mai multe sensuri decit acela de "ordonanta presidentiala" prin acest termen, ca fiind cel mai apropiat ca sens de cel in care este folosit termenul
"injunction" in acest context) nu pot fi date in procese legate de incalcarea drepturilor rezultate din brevete.

Deciziile Curtii, in cazurile GAT v LuK (Decizia CE in Cazul G.A.T.-Gesellschaft für Antriebstechnik mbH & Co. KG vs. L.u.K.- Lamellen und Kupplungsbau Beteiligungs KG-Case C-4/03 a fost publicata in OJ C 55, 08.03.2003, p. 14 2003; documentele pertinente referitoare la acest caz,care a privit inregistrarea si validitatea patentelor, in lumina art 16(4) al Conventiei de la Bruxelles,inclusiv decizia curtii, in pagina CE dedicata cazului aici ) sau Roche v Primus si altii( Decizia CE in Cazul-Roche Nederland BV and Others,v Frederick Primus,Milton Goldenberg, etc-Case C-539/03,publicata in OJ C 59, 06.03.2004, p. 11 ; documentele pertinente referitoare la acest caz,care a privit competenta personala a curtilor din diferite state in cazuri de incalcare a unor patente de catre persoane stabilite in diferite state ale Uniunii, in lumina art 6(1) al Conventiei de la Bruxelles,inclusiv decizia curtii, in pagina CE dedicata acestui caz, aici )

au fost centrale acestei dezbateri, si ar fi putut anula orice importanta a discutarii viitoare a unui sistem al brevetelor la nivel european, daca judecatorii Curtii Europene ar fi decis ca sistemul aflat in prezent in vigoare ar fi permis unei curti dintr-un stat european sa puna in executare deciziile sale dincolo de frontierele acestui stat.

The Lawyer are de asemenea o stire despre cele de mai sus, aici, iar o stire de dinaintea inceperii dezbaterii poate fi gasita aici.

Curtea de Casatie Franceza defineste criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca "copia privata"

July 3rd, 2006

Cum era intrucitva de asteptat, gratie litigiilor de pe rolul diverselor curti franceze avind drept obiect copia privata, Curtea de Casatie Franceza a intervenit precizind criteriile pe care judecatorul de fond va trebui sa le aiba in vedere, pentru a aprecia legalitatea exceptiei copiei private. Desigur, decizia nu rezolva toate intrebarile ridicate in jurul litigiilor ,dar detalii despre decizie pot fi gasit aici.

Despre o incercare de "reforma" a profesiilor de avocat si consilier in Italia

July 1st, 2006

Desi "ginta noastra latina" pare a fi plina de "forme fara fond" in profesiile legale, in Italia (tara in care mari profesori pleaca de scirba "apucaturilor" dreptului autohton prin alte parti-vezi de exemplu cazul lui Gino Gorla- spre deosebire probabil de Franta, unde ca si la noi, profesorii "de scirba" intra la "guvernare") pare ca un suflu de "reforma" (care bineinteles ca vine "un picut" din "afara") a inceput sa bata. Detalii despre aceasta intr-un articol interesant, aici.

Despre scriitura legala-azi despre "legal office memo", analiza legala, si alte mici lucruri

June 20th, 2006

Desi sint de parere ca este greu sa abordezi in mod complet un asemenea subiect intr-un eseu pe blog, cum ma gindesc totusi de ceva vreme sa scriu citeva rinduri despre scriitura legala, pentru uzul studentilor in drept si nu numai al lor , incep azi cu citeva ginduri despre acest tip particular de “scriitura”.

Cum in “lumea legala” mare parte din timpul pe care juristii il dedica activitatii lor este consacrat cercetarii si scrisului (cineva spunea inspirat ca scriitura legala este un proces de gindire. Scriitura concentreaza mintea. Un avocat nu stie cu adevarat care este cu adevarat argumentul sau, pina nu il pune in scris [1]), si nu vorbirii, o discutie despre scriitura legala ar putea pare un truism. Din nefericire, cum “scriitura legala“ nu se preda sau invata nicaieri in scoala romaneasca de drept intr-un mod sistematic, orice discutie despre aceasta scriitura, in loc de a fi un lucru banal, este un adevarat exercitiu inovator.

Dar mai intii de toate, ce este “scriitura legala”?

Conform definitiei simplificate de aici, pe care o consider inspirata, scriitura legala este un tip de scriitura tehnica, utilizata in domeniul dreptului de legiuitor, avocati, judecatori, autori de texte legale si altii practicieni ai dreptului pentru a exprima analize legale facute de acestia, ori drepturi ori obligatii legale. Observati ca in definitia de mai sus, “scriitura legala” este catalogata a fi o specie a genului proxim “scriitura tehnica”. Cum in “scriitura tehnica” accentul cade pe comunicarea efectiva a unui mesaj, pe scriera care ajuta, este acurata, usor de citit si accesibila audientei careia ii este destinata, trasaturile de mai sus sint caracteristice si “scriiturii legale”. Daca acestea sint trasaturile esentiale unei “scriituri legale” de valoare, sa vedem in continuare cite tipuri de “scriitura legala” exista.

Conform clasificarii de aici, scriitura legala poate fi impartita in doua foarte largi categorii; 1) analiza legala si 2) redactare a unor texte (autoritative) legale. In sfirsit, categoriilor de mai sus as mai fi tentat, pentru scopuri didactice, sa adaug o a treia categorie; 3) redactarea de articole de drept, lucrari de diplome, doctorat, etc (in care audienta este in mod general una academica).

In continuare voi vorbi despre 1) si 2), urmind ca intr-o continuare a acestui editorial sa vorbesc despre 3) care merita un tratament separat.

Probabil ca in cazul 1) Analizei legale, este util sa intelegem ca exista a doua tipuri de texte; a) texte(documente) al caror scop este unul informativ; si b) texte(documente) al caror scop este unul persuasiv , intrucit functie de scopul lor, metodele si stilul folosite pentru redactare poate fi extrem de diferit. Intr-un document informativ, cum ar fi un memorandum de drept (vezi mai jos), o scrisoare catre client, sau o opinie legala, scriitorul incearca sa asigure o discutie obiectiva si echilibrata a unei probleme legale si a autoritatilor legale care dau un raspuns problemei respective. In mod egal, intr-un asemenea document, scriitorul explica si aplica textele legale intr-o incercare de a “prezice” deznodamintul posibil al problei legale ridicate, si de regula ofera audientei avizul si recomandarile sale. In sfirsit, un document informativ este organizat si scris intr-un mod formal, si indeplineste, printre altele si rolul de a inregistra cercetarea legala efectuata in jurul problemei de drept ridicata de audienta. Pe de alta parte, un document persuasiv (cum ar fi de exemplu o cerere introductorie, reconventionala, concluziile scrise, ori “un apel”) incearca sa il convinga pe cel care ia decizia in speta respectiva de justetea punctului de vedere al clientului, respectiv sa dea o decizie in favoarea acestuia. Documentele de acest tip de regula se prezinta unui judecator, dar ele pot fi prezentate unui arbitru, autoritati administrative, si in general oricui joaca rolul de decident al unei dispute legale de orice natura. O scrisoare persuasiva poate de asemenea convinge cealalta parte a disputei, si, ca regula generala, scrisul persuasiv este cel mai susceptibil de a fi influentat de stilul si flerul autorului.
2) Redactarea de texte legale priveste crearea legilor, normelor de aplicare ale acestora, reglementarilor de tot felul, etc. Acest tip de scriitura nu necesita citarea autoritatilor pe care autorul isi intemeiaza concluziile, si este impersonal.

Din propria mea experienta, pot spune ca nici unul dintre cele trei tipuri de scriitura legala descrise mai sus nu se invata (desi ar trebui sa se invete,cumva)in mod sistematic in in scoala romaneasca de drept.

Desi in general se fac seminarii in scoala romaneasca de drept, in care studentii sint “pusi” sa rationeze "legal", si, mai ales, desi se dau tot felul de examene, in care mai mult sau mai putin studentul, dirijat de profesori (destul de putini profesori explica oricum ce se asteapta de la student in timpul unui examen) invata cit de cit cum sa expuna coerent un argument legal sau altul, invatamintul romanesc nu este axat sistematic in jurul ideii de a obisnui studentul cu diferite tipuri de scriitura legala, ori cu cercetarea juridica si rationamentele pe care practicianul le face in mod obisnuit in domeniul dreptului, scoala fiind mai degraba axata pe o predare (transmitere) mecanica a cit mai multor informatii, norganizate intr-un mod sistematic ori coerent.

Iar din punct de vedere practic, adica al carierei dupa promovarea examenului de licenta, aceasta este o mare problema, intrucit proaspatul absolvent va avea dificultati in a-si gasi un loc de munca (cei care angajeaza cunosc aceste lipsuri ale scolii romanesti de drept, si uneori ezita sa angajeze un proaspat absolvent), ori, atunci cind il va gasi, va avea destul dificultati in a face un act ori altul care se cere in activitatea practica.

In sfirsit, pentru ca scopul acestor comentarii este sa asigure o viziune oarecare cititorului privitoare la diferitele tipuri de scriitura legala si a activitatilor logice pe care acestea le presupun, vom discuta in continuare activitatile pe care le implica 1) Analiza Legala(in mod special) si 2) Redactarea unor texte legale (succint).

Cum spuneam mai sus, in cadrul Analizei legale, avem doua tipuri de texte; unele al caror scop este unul informativ; si altele al caror scop este unul persuasiv.

Indiferent insa de tipul de act pe care il redactam, exista un numar de activitati pe care le reluam mereu si mereu in practica dreptului.

Astfel, pentru a intelege care sint acele etape, probabil ca nu e inutil sa trecem in revista mai intii pasii pe care ii parcurge o problema legala, de la prima intilnire cu un potential client pina la momentul depunerii unei cereri in instanta. Deci care ar fi acei pasi? Pe scurt, si extrem de simplificat, ar fi urmatoarii:

i. X intimpina o problema(oarecare)in viata reala. Dupa deliberari ia decizia ca cea mai buna cale de urmat ar fi consultarea unui avocat.
ii. X consulta un avocat,moment in care avocatul in principal "desfasoara"urmatoarele activitati:
-A. face o recapitulare a faptelor (impreuna cu X);
-B. functie de fapte, incearca o incadrare legala (cauta solutiile legale) ale problemei lui X;
-C. functie de incadrarea respectiva propune lui X o cale de urmat, intre mai multe cai posibile.
iii. in cazul in care X este multumit de solutiile propuse de avocat, va urma una dintre caile propuse de acesta (moment in care intervin alte activitati, asupra carora nu vom insista acum)

Observati ca in descrierea de mai sus, intervin 3 activitati (A,B,si C) care,de fapt
se reiau mereu si mereu in timpul oricarei activitati(consultatii, activitate litigiasa, etc,etc) efectuate de orice profesie juridica (judecatorii, procurorii, consilierii juridici, etc fac la rindul lor mereu si mereu aceste activitati)....

Desi activitatile de mai sus sint comune tuturor profesiilor juridice, si intervin (cel mai)frecvent in desfasurarea activitatilor acestor profesii, in mod paradoxal scoala romaneasca nu le consacra prea mult timp (de fapt,nu le consacra deloc timp)in programa sa (poate cu exceptia INM-ului, dar acesta nu face parte din sistemul universitar),astfel ca in general un absolvent (si mai tirziu multi practicieni, care au conservat obiceiurile rele mostenite in facultate) este destul de ignorat in privinta modului in care se desfasoara aceste activitati intr-un mod sistematic.

Daca intelegera faptelor(si mai ales a miriadelor de detalii din care este constituita realitatea)este ea insasi o arta, si o tehnica (despre care s-a vorbit mult)care ar merita sa fie descrisa in detaliu, la fel de importanta este incadrarea legala a lor,si "cercetarea" legala pe care ar trebui sa o facem in acest scop. Intrucit descrierea detaliata a artei redarii faptelor ar depasi limitele autoimpuse pentru acest eseu, vom discuta doar pe scurt despre cercetarea legala.

In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane CERCETAREA este definita ca : Studiu amanunţit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaşte ceva; investigaţie valoroasă", iar in optica mea acesta ar trebui sa fie si "cercetarea" legala pe care o face avocatul pentru clientul sau (magistratul pentru solutionarea dosarului,samd).

Un prim pas al acestei cercetari, ar consta, prin urmare, in stringerea tuturor materialelor relevante la cazul in speta. Desi modul cum se planifica aceasta cercetare, care sint sursele “primare” si cele “secundare” care trebuiesc cautate,etc, ar trebui si el predat sistematic (predarea se face cel mult indirect, in orele de teorie a dreptului) in scoala, presupun totusi cititorul familiarizat cit de cit cu principiile cercetarii materialelor relevante in dreptul romanesc, si cu distinctiile intre diferite surse si autoritatea de care se bucura acestea, astfel ca nu mai insist asupra lor, mentionind doar in treacat articolul Danei Neacsu (Doing legal research in Romania )din perspectiva americana, ori pe cel al lui Bogdan Manolea despre folosirea resurselor juridice romanesti pe internet.

Odata insa adunate aceste materiale relevante, se pune problema organizarii lor,intelegerii diferitelor tipuri de argumente pe care diferite materiale le prezinta, si a organizarii propriei argumentari, functie de detaliile cazului la care lucrezi.

Daca “gasirea dreptului aplicabil in speta” s-a rezolvat partial si cit de cit odata cu aparitia masiva a database-lor legale pe piata romaneasca (cei care au inceput practica cu mai mult de 10 ani in urma, isi mai amintesc, cum isi aminteste si subsemnatul, de nebunia cautarii prin monitoare disparate, colectii de reviste de drept si mai disparate, etc.) si cu accesul “imbunatatit” la colectiile marilor biblioteci de drept, nu sint convins insa, ca nu ramine in continuare problema organizarii materialelor relevante, a intelegerii diferitelor tipuri de argumente pe care diferite materiale le prezinta, si a organizarii propriei argumentari,despre care vorbeam mai sus ( "inflorirea" diverselor edituri care publica "modele de cereri" NU rezolva problema organizarii materialelor si a lipsei propriei argumentari, si citi nu cad in mania si idolatria modelului, crezind ca "modelul" rezolva totul, chiar si lipsa de gindire a practicianului...). Intrucit rationamentele legale sint rationamente logice, care nu difera prea mult de rationamentele cu care sintem obisnuiti din alte discipline(totusi rationamentele legale au anumite particularitati, printre care as mentiona raportarea perpetua la o autoritate legala, citata in text), iar pe de alta parte, enumerarea lor si exemplificarea ar necesita pagini intregi de explicatii, nu voi insista aici prea mult asupra lor(o carte buna, si extrem de succinta pe care o recomand celor interesati de subiect este cea a lui Pierre Schlag si David Skover, Tactics of Legal Reasoning, Carolina Academic Press, 1986).

Pentru a “incheia” insa explicatia cu tipurile de scriitura legala de la care am pornit, vom spune ca produsul final al organizarii materialelor legale cu aplicabilitate in speta si a propriei argumentari este chiar Analiza legala (documentele informative ori persuasive) despre care vorbeam mai sus. Unul dintre cele mai uzuale documente pe care incepatoruI in profesiile juridice le are de efectuat este Analiza legala concretizata in documentul informativ, denumit si memorandum de drept , pentru uzul clientului, ori pentru uzul avocatilor mai in virsta , in care, cum spuneam mai sus, scriitorul incearca sa asigure o discutie obiectiva si echilibrata a unei probleme legale si a autoritatilor legale care dau un raspuns problemei respective. In practica romaneasca insa, incepatorii, ori chiar practicienii care nu au lucrat in mari firme nu cunosc nici macar despre existenta acestui tip de document, chiar atunci cind il intocmesc, astfel ca voi starui doua secunde asupra acestuia.

In sensul folosit de mine, un memorandum este un document intocmit de un jurist pentru a explica si sumariza o problema legala unui client ori altui jurist(avocat, judecator,etc). In alte parti se face distinctia intre memorandum-uri "inchise" si "deschise", insa nu cred ca este potrivit sa insistam acum asupra acestei distinctii, definitia de mai sus inglobind ambele tipuri.

Pentru ca cea mai buna explicatie este una practica, un model despre ce contine si cum se face un astfel de memorandum poate fi gasit aici (open memo -luati totusi totul sub beneficiu de inventar, fiind vorba si de putina reclama acolo) , iar un model concret gasiti pe site-ul profesorului Sorkin,care da un exemplu concret de memorandum . In aceiasi maniera practica precum cea de mai sus, probabil ca nu ar fi inutile citeva sfaturi despre scriitura legala (si cercetarea pe care o facem pentru a scrie)in Student lawyer magazine aici, citeva idei despre tipuri de avize pe care le dau avocatii in scris , si citeva ginduri ale unui profesor care preda scriitura legala.

In sfirsit, in aceiasi nota practica, si referitor la Analiza legala ale carei rezultate sint documente de tip persuasiv, probabil ca nu sint inutile sfaturile despre cum sa scrii un bun apel, ori cele de aici(trebuie avut in vedere ca scopul subsidiar, cel putin al articolului totusi reclama .

In final, in ceea ce priveste b)Redactarea de texte legale ori (in mare, tehnica legislativa din dreptul nostru)autorul acestor rinduri este un fan al Legii Nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative a carei lectura o recoamanda cu caldura (daca imi amintesc bine este o reluare a unei legi asemanatoare, parca din 68(?). In plus fata de aceasta, cei interesati pot consulta materialele de aici (SUA) ori aici (EU).

Cam atit deocamdata, ne revedem la o viitoare discutie despre scriitura pentru audienta (in principal) academica.

[1] Daniel J. Kornstein, How to Write Right, in New York Law Journal, Septembrie 2000