Raportul lui Liviu

Un pic mai tirziu, dar mai bine mai tirziu decit niciodata, nu(?), anunt si eu conferinta care a avut loc la Kennedy School (Harvard) despre Egalitate si Noua Ordine Globala. O lista a vorbitorilor, si articolele prezentate la conferinta pot fi gasite aici.

Link: http://lird.blogspot.com/2006/05/curtea-europeana-de-justitie-cazul-c.html

Curtea Europeana de Justitie (Marea Camera) a publicat pe 16 Mai decizia in cazul
C-372/04 Watts (Decizia integrala si opinia avocatului General Geelhoed, aici ;comentarii aici, aici, aici, aici, aici si aici. Un bun raport al reglementarilor europene in domeniu, aici, si unul aici .Titlul integral al deciziei ar suna cam asa- Libertatea de a furniza servicii. Interpretarea Articolelor 48, 49, 50, 55 si 152(5) EC si a Articolului 22 al Reglementarii Cosiliului (EEC) No 1408/71 privitoare la aplicarea schemelor de securitate sociala persoanelor angajate, a celor care lucreaza pe cont propriu, si a membrilor familiilor lor care se deplaseaza in interiorul Comunitatii Europene-Conditii pentru rambursarea costurilor legate de tratamente efectuate in spitale effectuate de persoanel de mai sus in alt stat membru al Comunitatii, fara aprobare prealabila a Autoritatii Nationale de securitate sociala competente

Dar despre ce este vorba, pe scurt, in cazul respectiv?

Yvonne Watts, o britanica in virsta de 74 de ani, suferind de o artrita a soldulului care ii provoca dureri constante, a incercat in 2002 sa obtina tratament chirurgical din partea unui spital din Marea Britanie. In ciuda raportului unui medic care arata ca mobilitatea ei era sever afectata de aceasta boala, spitalul britanic la care a fost consultata a considerat cazul sau ca fiind unul de rutina, si a plasat-o intr-o lista de asteptare de 1 an pentru efecturarea tratamentului chirurgical. Subsecvent, societatea sa de asigurari medicale a refuzat sa ii puna la dispozitie formularele administrative necesare, care sa ii permita efectuarea tratamentului in alta tara a Uniunii Europene, motivind decizia prin aceea ca lista de asteptare a spitalului de 12 luni era in accord cu obiectivele guvernului, care stabilea o limita superioara de asteptare de circa 15 luni. Citeva luni mai tirziu, situatia dnei. Watts s-a inrautatit, si a fost mutata in fata pe lista de asteptare, la circa 3 sau 4 luni, refuzindu-I-se in continuare permisiunea de a efectua tratamentul chirurgical in afara Marii Britanii. In final, dna Watts a plecat in Franta pentru tratament, unde a platit £3,900 pentru o operatie de inlocuire a soldului in Martie 2003. Dna Watts a dat in judecata guvernul Marii Britanii pentru rambursarea acestor costuri.
In Octombrie 2003 High Court of Justice of England and Wales, Queen’s Bench Division (Administrative Court), a decis ca respectivul caz cade sub incidenta articolului 49 EU, respingind totusi cazul dnei. Watts, pe considerentul ca asteptarea de 3-4 luni, la care a fost supusa in urma celui de al doilea control nu poate fi considerate excesiva. Atit dna. Watts, cit si Secrearul de Stat britanic pentru probleme de sanatate(acesta pentru a revizui decizia primei instante, ca asemenea cazuri cad sub incidenta art 49 EU) au apelat decizia la “Court of Appeal (England and Wales) (Civil Division)” , care, dupa ce a gasit ca respectivul caz cade sub incidenta art 49, confirmind decizia primei instante in aceasta privinta, a decis suspendarea cazului si referirea unui set de intrebari spre solutionare Curtii Europene.

In decizia sa, Curtea Europena a statuat ca pacientii care suporta o “ asteptare exagerata” in raport cu conditia lor medicala pentru prestarea unui serviciu chirurgical sint indrituiti, conform dreptului UE sa primeasca reimbursarea cheltuielilor effectuate pentru tratament in alt stat al Uniunii. Cazul dnei Watts se va intoarce la Curtea de Apel britanica pentru o decizie in acord cu cea a curtii europene.

Sincer sa fiu, anticipez o aplicare a acestui caz si in Romania, odata cu intrarea in UE. Mai interesanta insa in perioada imediat urmatoare(aderarii), mi se pare situatia in care tratamentul nu poate fi furnizat in Romania, si pacientul va trebui sa se deplaseze pentru a-si salva viata intr-o alta tara a Uniunii, dorind mai apoi, cum e si firesc, sa isi recupereze banii cheltuiti de la sistemul falit de asigurari sociale ori medicale romanesc. Putem astepta discutii furtunoase pe marginea unor asemenea cazuri.

Conform stirii de aici , Consiliul Concurentei a amendat Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa (CFR Marfa) pentru "abuz de pozitie dominanta"-(vezi Legea Concurentei)- cu 7 milioane Euro.

Conform comunicatului,
"investigatia a avut ca obiect verificarea posibilelor practici anticoncurentiale savarsite de CFR Marfa in relatia cu operatorii de transport feroviar...

Plenul Consiliului Concurentei a retinut in sarcina CFR Marfa abuzul de pozitie dominanta pentru doua servicii, respectiv remizarea locomotivelor si odihna personalului, servicii a caror prestare este legata de depourile de locomotive aflate in patrimoniul societatii.
Prejudiciile create operatorilor feroviari privati prin comportamentul CFR Marfa sunt de natura economica, cu efecte asupra tarifelor de transport de pe piata
transportului feroviar de marfa.
Prin practicarea unor tarife diferentiate fata de operatorii privati, mult mai mari decat pentru societatile desprinse din fosta SNCFR, acestia din urma, concurenti ai societatii CFR Marfa, sunt dezavantajati pe piata si determinati sa concureze mai putin agresiv."

Interesant! Oligopolurile romanesti incep sa plateasca? Pare ca macar unele dintre ele! Bravo bruzelez!

Luna aceasta(initial am vrut sa postez o rubrica saptaminala despre carti, dar, avind in vedere ca nimeni nu citeste asa ceva intr-o singura saptamina, m-am gindit sa adaug cite o carte doar lunar) avem 2 excelente (si disponibile on line)carti.
1) Buchanan -The Reason of Rules:Constitutional Political Economy (cu Geoffrey Brennan, care , asa la o privire fugara, imi aduce aminte de o cartea lui Hayek:Reguli, ordine si liberate,pe care am citit-o cu multa placere acum vreo 12 ani) si
2) Gregory Leyh, ed.(in alte parti editor-ul este altceva decit "compania" care publica cartea)Legal Hermeneutics History, Theory, and Practice

Enjoy them! Lucrurile acestea(exista totusi un cerc de hermeneutica legala la Iasi, al profesorului Valerius Ciuca; Bogdan are un link catre cerc) nu prea sint discutate in "doctrinia" romaneasca, care va fi fiind ea (cacofonia e semi-intentionata)

Link: http://lird.blogspot.com/2006/05/restringerea-sau-limitarea-dreptului.html

Zilele trecute am (cvasi)"participat" la o discutie interesanta.Cum ea poate fi de interes si pentru alti profesionisti ai dreptului (avocati, judecatori,etc) care nu au participat la ea, redau mai jos citeva idei din cele discutate (am mentionat numele participantilor doar prin initiale), in speranta ca cei interesati de subiect vor adauga la rindul lor alte idei.

GM-Avind in vedere intrarea in vigoare a legii 248/2005 care reglementeaza printre altele si restringerea sau limitarea dreptului de a calatori in strainatate cum se aplica ( la tribunale -pt ca lor le revine competenta de solutionare a acestor litigii) prevederile art 38 - 40 in ceea ce priveste citarea partilor , atita timp cit legea prevede ca instanta " se pronunta in 5 zile de la primirea sesizarii Directiei de pasapoarte " iar instanta de apel si recurs se pronunta in 3 zile , si toate acestea in conditiile in care legea nu face nici o alta precizare cu privire la procedura urgenta , contencioasa sau necontencioasa sau ca prevederile ei se completeaza cu cele de procedure civila . ...[a]u inceput sa curga astfel de cereri iar distanta mare dintre localitatile din judet fata de (orasul resedinta al tribunalului) nu permit indeplinirea procedurii in termenul stabilit de lege. Fara citare nu prea merge deoarece legea nu prevede derogari de la norma generala iar pe de alta parte este totusi vorba de un drept al omului recunoscut de CEDO care nu cred ca ar fi de acord cu solutionarea unor astfel de sesizari fara instiintarea partilor( in special a persoanelor fizice vizate).

-impresia mea intiala a fost ca "autorii acestei legi" au confundat o curte cu un fel de autoritate administrativa (e drept superioara) cind au introdus paragrafele legate de citare in lege. O curte, mai inainte de a se pronunta, trebuie sa citeze. Punct. Altfel, nu e decit un fel de autoritatate administrativa, ca orisicare alta, dar nu curte. La care am primit urmatorul raspuns:

G.M-Referitor la ce a scris Liviu... s-a hotarit ca legea trebuie respectata sub toate aspectele : si cel al citarii si cel al termenului de solutionare . In consecinta ...instantele din judet isi foloseas agentii procedurali pentru ca prin acestia sa se realizeze procedura in timp util. Astfel tribunalul in momentul inregistrarii sesizarii Directiei repartizeaza aleatoriu cauza in termenul urgent ,emite citatia dupa care o trimite prin fax Directiei si judecatoriei in raza careia isi are domiciliul intimatul pentru realizarea procedurii de citare ( conform c.pr. civ ) dupa care judecatoria trimite tribunalului tot pe fax dovada citarii ... .
Problema este alta : legea spune ca instanta " se pronunta in 5 zile " .Dar daca intimatul cere termen pt pregatirea apararii ?, daca totusi la primul termen este lipsa de procedura cu intimatul ? etc. Cum interpretati sintagma " se pronunta " ( e imperativa sau nu ?) Daca judecata se amina , atunci cum poate fi atins scopul legii in ceea ce priveste celeritatea luarii masurii? Ce au avut in cap parlamentarii nostri cind au votat legea asta , unde au fost juristii tarii ? Cam multe intrebari , nu-i asa ? Si totusi este o LEGE si nu o OUG!

G.B-Eu cred ca s-ar putea incerca o trimitere a citatiei prin fax la postul de Politie atunci cand este vorba despre o localitate mai mica, urmand ca politistul sa aduca la cunostinta partii termenul si sa trimita mai intai pe fax citatia semnata, dupa care sa o trimita si prin posta. Este adevarat ca nu exista aceasta posibilitate in mod legal, dar altfel cum poti sa te descurci in respectarea acestui termen?
Sau poate s-ar putea cere ca citarea sa se faca prin mandat de aducere cu insotitor, caz in care exista posibilitatea legala pentru politie de a efectua o astfel de procedura, este adevarat cam fortat, dar asta inseamna sa te adaptezi unor reguli proaste.

L.U-... cred ca urmatoarele raspunsuri sunt posibile:1. in procedura civila romana care se aplica si in litigiile referitoare la art. 38-40 din Legea nr. 248/2005 (vezi art. 721 C.pr.civ) in regula generala este obligatorie citarea partilor (art. 85 C.pr.civ).
Cum Legea nr. 248/2005 nu regelementeaza aparte de art. 85 C.pr.civ. pentru solutionarea litigiilor de care facem vorbire este obligatorie citarea, sigur utilizand procedura de urgenta permisa de Cod (art. 89).
Daca procedura nu este indeplinita conform prescriptiilor legale judecatorul nu poate hotari (art. 107 C.pr.civ).
2. tot in procedura civila romana interpretata de doctrina si aplicata de instante s-a ajuns la regula ca citarea si comunicarea actelor de procedura (inclusiv citarea partilor) se face exclusiv (monopol) prin intermediul instantelor judecatoresti. Sunt perfect de acord cu legislatiile care prevad mijloace alternative de comunicare a actelor de procedura, respectiv si prin intermediul altor factori care permit prin mijloacele utilizate sa produca dovada indeplinirii procedurii. Astfel am iesi din rigiditatea si formalismul procedurii si s-ar putea indeplini dezideratul solutionarii pricinilor cu celeritate, intr-un termen rezonabil, sau cum spun alti reputati autori (I.Deleanu. M.Voicu) "optim si previzibil".
3.Daca prin ipoteza nu se indeplineste procedura de citare in termenul de 5 zile minimal si imperativ prevazut de lege sau partea (particularul) solicita termen pentru pregatirea apararii consider ca in cauza respectiva sunt aplicabile art. 107 rap. la art. 85 C.pr.civ pentru prima ipoteza si art. 156 alin. 1 pentru a doua ipoteza. Care este argumentul ? Consider ca si litigiilor reglementate de art. 38-40 din Legea nr. 248/2005 li se aplica art. 6 parg. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale cu referire la dreptul la un proces echitabil ce implica intre altele ca procesul sa se dezbata cu citarea partilor si cu respectarea dreptului la aparare. Prin urmare, textul imperativ al Legii nr. 248/2005 ce prevede solutionarea cauzei in termen de 5 zile de la sesizare poate fi amendat daca se aplica direct art. 6 al Conventiei Europene in interpretarea data de Curtea de la Strasbourg. Atentie, tribunalul urmeaza sa dispuna asupra unei restrictii (ingerinte) de exercitare/limitare a dreptului fundamental/libertatii decirculatie a individului recunoscut de Constitutie si Conventie. A aplica strict si formal legea romana poate conduce la violarea in substanta a dreptului la un proces echitabil si desigur poate conduce si la incalcarea altor drepturi ale omului ocrotite de Conventie si sanctionate cu varf si indesat de CEDO.Mai cred ca examinarea cauzei in lumina celor de mai sus si aplicarea cu discernamant a Conventiei poate evita posibile condamnari ale Romaniei la Strasbourg si desigur ar clarifica situatia in particular a fiecarui cetatean care vine in coliziune cu legea nr. 248/2005 si preveni orice abuz pe marginea exercitarii libertatii de circulatie a indivizilor (acesta este si saltul calitativ al Legii nr. 248/2005 fata de OG nr. 65/1997). Puneti in cantar- ca atarna mai greu: aplicarea rigida si formala a unor texte de lege cu influenta nemijlocita asupra drepturilor individuluisau judecarea unui litigiu ce implica restrictii pentru individ respectand toate exigentele procedurale:drept la aparare, egalitatea armelor etc.

-si un ultim "argument" pe care l-am adaugat la cele ale colegilor mei de discutie:
Dupa cum a pus problema G, cred ca este vorba de o clasica problema de ierarhie a normelor (care se aplica mai intii? cele general, cele speciale, cum derogi, de la ce derogi?).
Eu nu vad procesul legislativ atit de uniform (si cred ca am adus citeva argumente intemeiate pe studierea travaux preparatoires,in discutia facuta cu citiva colegi in alta parte, pe marginea legilor de organizare a PNA, despre cum poate o norma intentionata initial pentru altceva sa fie folosita in complet alt scop, cind omul care a strecurat-o in lege se muta de la Parlament in alta parte...).
In plus, cred ca acesta este un caz clasic, in care judecatorul de la o instanta (nu cc) este pus sa faca judicial review, in sensul cel mai profund al cuvintului . Noi sintem printre deschizatorii de drumuri in Europa cu acest control (speta tramvaielor, Curtea de Casatie a Regatului Romaniei), astfel ca nu inteleg de ce nu am incerca sa il facem din nou, aruncind la cos prevederi dintr-o lege proasta....
Deci, daca in speta asta vad un conflict intre doua norme (nu imi e clar acum cit de completa este cea speciala, cu decizia in 5 zile, ca sa vad cum as slefui argumentul), le iau la cintarit. Tentatia mea ar fi sa resping imediat interesul celeritatii, atunci cind il "balansez" contra celui al (citarii ) participarii partilor in proces. "Tehnica" prin care l-as respinge, ori mai bine spus argumentul, ar fi urmatorul: exista clar un interes pentru celeritate. Dar norma legiuitorului este incompleta (asa imi pare) si aparent contrazice norma legata de citare (care apara un interes la fel de important sau mai important-L. a schitat argumentarea pe CEDO) al justitiabilului si al unei societati democratice. Guvernul, brocuratura, ori cei care au dat norma, trebuie sa arate ca interesul celeritatii este 1) proportional; 2) in raport cu scopul urmarit; si 3)indeplinit prin cel mai potrivit mijloc in cazul respectiv (dintre multe altele..tehnica aici este sa iau in considerare si sa studiez potentialul impact al unor mijloace alternative) pentru atingerea dezideratului urmarit (aici ma pot inspira si din travaux preparatoires, etc). Ori, din ce spune G., oamenii sint departe de asta. Dpv al doctrinei romanesti, pot spune si ca daca legiuitorul ar fi vrut sa modifice citarea si restul ar fi facut-o si nu m-ar fi trimis la legea generala (asta inseamna ca presupun o coerenta care nu exista in realitate, dar este foarte usor de asumat).

Alte idei?

Citesc nebuniile de aici, aici, aici (cu uite data, nu e data, cum facem sa ne avansam "agenda"politica de la intern functie de o decizie ori alta), si ma crucesc ca tot romanu'(a cita oara?). Sincer sa fiu, nu pot spune ca nu inteleg ezitarile comisiei. La urma, urmei, Romania, desi a inceput mai devreme negocierile decit multe dintre tarile ex-comuniste admise in "primul pluton", nu isi datoreaza decit incapacitatii celor care au guvernat-o terminarea acestora in coada plutonului de alergatori si aminarea intrarii cu 2 ori 3 ani, functie de circumstante si de dovezile pe care le da, ca a reusit sa inteleaga imperativul creeari unei administratii independente de politic, care sa faca Romania "guvernabila". La urma, urmei, inconstienta diferitilor politicieni ocupati cu "entegrarea" ne-a facut sa nu negociem dur, ca polonezii, si sa trecem la "pachet" (adica mai usor) cu "primul val" , ci sa "negociem " in dodii (noi ne facem ca sintem de acord cu ei, dar facem ce vrem noi; oricum nu avem un plan si nu ne intereseaza sa "impementam" ce "negociem" prea tare...) si sa ajungem sa "primim" unda verde intr-un moment de "oboseala" Europeana si pronuntat "scepticism" la adresa proiectului European, in care atentia e sporita si exigentele sint mai crescute.

Dincolo de aceastea, insa, care e miza integrarii pentru noi? Ce putem astepta noi de la ea?

Personal, cred ca Ilie Serbanescu are dreptate in comentariile postate acum vreo 2 saptamini in "22" sub titlul: Mecanismul extinderii va functiona din plin, din care citam:

"Apropierea aderarii la UE, dublata de semnalele promitatoare venite de la Bruxelles ca aceasta se va produce fara amanari, infierbanteaza multe minti in randuile oficialitatilor de la Bucuresti. Perspectiva sacilor in caruta UE pare ca induce la multi simtamantul ca ocazia nu ar putea fi pierduta pentru a mai contabiliza ceva capital politic - ceea ce este absolut normal -, dar si ca lungul propriului nas n-ar mai trebui chiar atat de scrupulos pastrat. A-ti cunoaste lungul nasului este o virtute, care poate fi insa lesne pierduta in momente cruciale de bun augur. Si aderarea la UE este, fara indoiala, un moment crucial in istoria Romaniei, in care se poate usor sa-ti pierzi echilibrul considerandu-te mai breaz decat esti.
Proiectii ametitoare despre Romania membra a UE sunt, desigur, posibile, dar nu sunt dezirabile. Pentru ca nu folosesc la nimic si, oricum, nu la promovarea schimbarilor pe care este de presupus ca le va antrena, mai devreme sau mai tarziu, apartenenta la clubul european.
Romania nu poate deveni o tara ca o floare nici peste noapte si nici chiar pe termen mediu, pentru ca are handicapuri istorice de depasit si pentru ca, fata de membrii vechi ai UE, are decalaje, tot istorice, de recuperat.
Si nu trebuie uitat ca, in conditiile apartenentei la UE, mai intai vor aparea costurile si mai apoi beneficiile. Si, sa fim constienti, exista atatea costuri legate direct de buzunarele oamenilor si de nivelul lor de viata, cum sunt alinierea la preturile din UE sau conformarea la costisitoarele norme de mediu, de calitate si de protectie a consumatorului.
De asemenea, n-ar trebui cumva sa ne amagim in legatura cu potentialul pe care Romania l-ar avea si pe care abia apartenenta la UE l-ar descatusa, in sfarsit, dupa decenii de asteptari. ....

De fapt.... Romania nu prea are ce resurse sa puna pe masa UE: nici resurse minerale (energetice sau pentru destinatii industriale), nici alte resurse naturale, in cazul carora pentru a le face evidentiabile este nevoie de o infrastructura care cere zeci de miliarde de euro si zeci de ani. Nici situatia in ce priveste forta de munca "bine pregatita si ieftina" nu va mai sta prea mult asa, si nu atat pentru ca, salariile crescand si ele, nu va mai fi la fel de ieftina, cat mai ales pentru ca dezastrul din sistemul de invatamant romanesc si absenta alocatiilor corespunzatoare in domeniu isi vor spune chiar curand cuvantul si forta de munca nu va mai fi la fel de bine pregatita.

Si este greu de spus daca va fi un avantaj pentru romani - si, mai precis, pentru care din ei - faptul ca, pentru a prelua expresia d-nei Vass, "Romania este acum un activ subevaluat sau o valoare nedescoperita", deoarece iesirea din subevaluare, odata cu apartenenta la clubul european si descoperirea ei de catre straini, va insemna de fapt o crestere severa a preturilor terenurilor si activelor, ceea ce ii va imbogati pe unii, cel mai probabil putini, dar ii va saraci pe cei multi, totodata scotandu-i, din pacate, din jocul industrial pe foarte numerosi dintre intreprinzatorii romani in favoarea celor straini.

..... cateva paliere pe care se va manifesta in principal prezenta Romaniei in UE: furnizor de forta de munca, dar si recipient de bani din munca in strainatate; importator net de produse si servicii din restul UE, exporturile nereusind sa echilibreze importurile masive pe relatia comunitara; recipient de fonduri europene, dar si sursa de profituri; zona cu competitivitate mai slaba, dar cu piata in crestere, valorificata de zonele cu competitivitate ridicata din UE. Deci, intr-un fel, o translare, pentru ani buni de aici inainte, a situatiei in parametri care s-au configurat inca de acum. Romania va fi o adevarata placa turnanta pentru mecanismul extinderii UE, care consta in pomparea de bani in tarile mai slab dezvoltate pentru ca acestea sa poata cumpara produsele si serviciile din tarile dezvoltate ale Uniunii, scotandu-le astfel pe acestea din urma din saturatia pietei si, deci, din tendintele de stagnare.

Nu vom putea mai mult, nici nu vom fi mai mult! Probabil, pentru multi ani de aici incolo, Romania va fi si geografic, si material la periferia UE. Singurul ei avantaj real este ca drumul si podurile economice spre Est vor trece pentru vestici prin Romania! "
Personal, cred ca Romania, neavind prea mult ce exporta si avind "cultura muncii" pe care o are va fi un exportator net doar de forta de munca slab calificata, ca si pina acum (va exporta si ceva forta de munca mai bine calificata, dar in optica mea, potentialul crearii acestei forte de munca in Ro este totusi limitat). Iar din acest punct de vedere, poate nu ar fi rau de inteles ce ii asteapta pe romani, avind in vedere cele prin care trec altii deja (care au inceput exportul de astfel de forta de munca mai devreme), si modul cum sint vazuti cei apartinind acestei categorii de cei din tarile de destinatie ale "exportului". Astfel ca vom trimite la experienta "engleza" a polonezilor, astfel cum este ea vazuta de un englez traitor timp de citeva luni printre "instalatorii polonezi" din Londra: Down and Out in Poland and London. Caveat emptor!

In continuarea celor de aici si aici, am ales in aceasta saptamina un articol (unul dintre preferatele mele) despre scriitura legala, al Pamelei Samuelson(o personalitate in "cyberspacelaw"): Good Legal Writing: of Orwell and Window Panes (deh, unii profesori, desi mari,sint generosi; isi publica articolele on line). Lectura placuta!

Link: http://www.expres.ro/article.php?artid=258727

Evenimentul Zilei are aici un articol despre salarii (al citilea articol despre salarii) si refuzul barosanilor bugetari din invatamint de a-si publica veniturili (cum zice la lege).

Pe scurt as fi tentat sa spun urmatoarele:

-Invatamintul nu prea mai e nici macar ce a fost intre cele doua razboaie. Anii de impostura ai comunismului (in care erau alte prioritati) au lasat urme si aici...
-Niste oameni s-au cocotat in virful acestui domeniu. Multi dintre ei nu s-au cocotat acolo pentru ca erau mai managari decit altii, pentru ca erau in stare sa atraga mai multe resurse spre scoala respectiva, ori pentru ca erau “cercetatori” (putini dintre ei publica in peer reviews ale domeniului de altfel), ci s-au cocotat pentru ca erau mai abili sa "play the political game" al scolii mai bine decit altii;
-Oamenii si-au tras salarii (si salariile sint doar una dintre sursele de venit, toti cei care au trecut printr-o facultate stiu asta), destul de bunicele de altfel... , de la un grad didactic incolo (ca numai bunicele pentru plevusca nu sint)
-Dar statul nu prea mai are bani pentru invatamint (nici nu prea a avut, sinceri sa fim) si in plus le cere oamenilor sa si spuna citi bani au (iar salariul, cum spuneam e doar o "partisica" din venit)...mai mult, nebunul de stat incearca asa cam timid si tembel sireacul sa provoace o discutie daca chiar merita sa "subsidizam" din taxele de la buget scoala de "inalte studii de prelucrare la cald a deseurilor din lemn (citeste ardere)" cu 3 studenti, 100 de profesori si 1 lucrare publicata in revista de specialitate in limba urdu din India....
-Rezulta refuzul profesorilor de a ceda " magariei" si nerusinarii acesteia a statului, pe toata linia
-Rezulta sponsorizarea noastra(asa anemica cum e ea) in continuare a barosanilor

Caveatul meu ar fi totusi urmatorul. Nu sint de principiu impotrica subsidizarii stiintei-cred de altfel ca stiinta si invatamintul romanesc vor trebui puternic ajutata de catre stat daca vrem sa mai reducem din numarul idiotilor pe metru patrat cu care comunismul a populat acum Romania. Dar sprijinul nu poate fi acordat decit celor care ies in fata si arata clar pentru ce si cum primesc banii. Ce criterii de performanta folosesc in activitatea lor. Cum merita banii. ...Altfel, sprijinim doar boschetarii secretosi si privilegiati pe care I-am sprijinit din belsug pina acum, cei care au dus spre groapa invatamintul romanesc.
Oamenii seriosi nu se tem de lumina reflectoarelor! Nu au de ce sa se teama.

Celor interesati de subiect le recomand si aceasta lista de discutii.