Pages: 1 2 3 ...4 ... 6 ...8 ...9 10 11 12 ... 105

11/12/13

  14:22:00, by Bogdan, 505 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Legislatie, Libertate de exprimare

Calomnia poate reintra in Codul Penal. Adio libertate de exprimare! Inclusiv online

Printre nebuniile adoptate de Parlament ieri in martea neagra (care de fapt era ziua drepturilor omului - 10 Decembrie), dincolo de modificarea listei functionarilor publici si a schimbarii definitiei “conflictului de interese” , majoritatea parlamentara a re-introdus, in acelasi sistem mirlanesc (adica adoptat peste noapte, modificand un text care zicea altceva initial), insulta si calomnia ca pedepse penale in Codul Penal.

Vezi mai in detaliu despre cum s-a ajuns la acest proiect si argumentarea juridica a stupiditatii masurii in pozitia comuna a ApTI cu Activewatch, APADOR-CH si CJI

Pentru cei ce au uitat, iata cum arata noul text (care este similar cu cel vechi) privind calomnia:

Calomnia
Art. 206 (1) Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu amendă de la 500 lei la 13000 lei.
(2)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Va atrag atentia ca “in public” si “prin orice mijloace” inseamna orice ca aceasta afirmatie poate fi facuta pe un site, blog, comentariu pe blog, forum, twitter, facebook (chiar daca pagina nu este publica tuturor), comentariu pe facebook, camera de chat/skype cu mai mult de 2 persoane in ea (si lista nu este exhausitiva).

Asadar veti fi pasibil de amenda penala daca spuneti ca Ponta este un plagiator, ca Basescu este un hot si un corupt si ca Antonescu este un betiv.

Fiind vorba de o fapta penala, furnizorii de servicii de acces la Internet, servicii de gazduire sau alte servicii pe Internet (de ex. administratorul unui blog, forum sau pagini de facebook) vor fi obligati sa dezvaluie procurorilor datele personale (IP, adresa de email, etc.) ale celor ce au facut afirmatii calomnioase pe zona lor de administrare online.

Dincolo de efectul de cenzura auto-impusa inerenta, textul legii va fi folosit (asa cum a fost si inainte de 2006) ca un intstrument de santaj - iti fac plangere penala, dar daca scoti textul si nu mai scrii urat despre mine, imi retrag plangerea si scapi de procesul penal. Nimeni nu vrea sa-si piarda vremea dind declaratii la politie sau procuratura (chiar daca dosarul se va opri acolo in majoritata cazurilor si procurorul va da NUP).

Mai mult, daca dispozitiile prin propunerea de HG privind reglementarea domeniilor .ro ramine in vigoare, se va putea si suspenda site-ul dvs in .ro, daca procurorul va cere acest lucru. inainte de decizia irevocabila a unei instante.

Acesta este probabil cel mai zdravan pumn la adresa libertatii de exprimare din ultimii 7-8 ani si va avea efecte pe care le vom vedea in curind in spatiul online - articole retrase si site-uri inchise pentru ca s-a exprimat o opinie.

Singurii care vor castiga vor fi politicientii, despre care nu vei mai avea voie sa spui ca sunt corupti
si avocatii, care vor castiga bani din noi procese.

Aveti un sigur lucru de facut: Nu faceti nimic! Nu trimiteti acest articol mai departe! Nu scrieti despre aceasta schimbare! Nu vorbiti! Nu ganditi! Nu mai scrieti!

05/12/13

  17:21:00, by Bogdan, 714 words  
Categories: Pareri personale, Legislatie, Nume de domenii

Taxa pentru domeniile .ro - o problema care nu ne priveste

Noua propunere a Ministerului Societatii Informationale de reglementare a inregistrarii domeniilor .ro a agitat spiritele (vezi proiect HG, vezi expunere de motive) si era normal sa o faca. Nu neaparat prin decizie in sine, cit prin metoda folosita.

Printr-un proiect de HG aruncat intr-un site de “transparenta decizionala” unde trebuie sa intri din cind in cind ca sa vezi ce se mai publica (pagina NU apare in zona de pagini actualizate de pe prima pagina a site-ului), fara o data a publicarii proiectului si fara mentionarea perioadei de dezbateri publice (obligatorii cf legii 52/2003 privind transparenta decizionala) Ministerul propune un act normativ de reglementare a domeniilor punct ro. Desi ideea nu este rea (pentru ca nu exista o astfel de reglementare), iar subiectul introducerii unei taxe anuale pentru domenii .ro este logica (si de fapt suntem singurul TLD care NU avea o taxa anuala, vezi detalii mai jos), modul in care a fost facut arunca in penibil dezbaterea din motivele detaliate mai jos:

  • faptul ca nu a existat un anunt al MSI pe aceasta problema, ci au fost unii jurnalisti si bloggeri care au gasit anuntul si au publica stirea…
  • MSI nu a consultat niciuna din asociatiile din domeniu (fie de afaceri, consumatori sau societatii civile), ca sa nu mai vorbesc de a decide daca avem sau nu nevoie de fapt de o politica publica pe acest subiect
  • desi toate documente ICANN vorbesc de importanta multi-participarii la deciziile ce privesc infrastructura Internetului, MSI ne pune in fata faptului implinit - decizia de a trece la plata anuala este luata
  • documentul nu pune in discutie in niciun moment problemele fundamentale ale sistemului de domenii .ro - functionarea in regim de mosie proprie a RoTLD, fara nicio consultare publica dupa reguli dubioase sau inexistente si problema financiara a sumelor incasate, care nimeni nu se stie unde se duc
  • faptul ca se obliga (aproape) toti cei ce detin cele peste 700 000 de domenii .ro sa se reinscrie in 3 luni este o masura care poate crea doar haos, in conditiile in care se stiu probleme ce se ascund in baza de date whois actuala
  • iar pentru cei care au fost atit de prosti incat sa cumpere in domeniu .ro in ultimii 2 ani (si sa nu ia un .com) o sa plateasca practic mai scump decit au prevazut initial. (ma rog, asta e mic copil pe linga frumoasa taxa pe constructii, dar e vorba de principiu aici)

Astfel incat se da impresia mai degraba de - Uite ce o sa fac pe mosia mea, nu e o problema care sa va primeasca pe voi..

De altfel, aceiasi impresia de mosie proprie, a lasat-o si ultimul scandal cu vplay.ro (uite domeniul, nu e domeniul!), care probabil va fi usor de inchis (ca si alte site-uri nedorite) la simpla cerere a unui procuror. A murit si prezumtia de nevinovatie cu ocazia asta. Daca inchiderea unui ziar sau a unei televiziuni este vazuta ca un act de cenzura, inchiderea sau suspendarea (ca termenii nu sunt definiti) a unui site devine o operatiune banala, ce poate fi facuta in multiple moduri, inclusiv prin legi viitoare. Deci adio spatiu de garantare a liberei exprimari (ceea ce este de fapt Internetul)!

Concluzia poate sa fie una singura pentru oricine de aici: luati-va un domeniu .com si gazduiti-l in strainatate, ca in Romania nu exista reguli predictibile pe care sa va bazati orice activitate pe net.

Culmea este ca pe fond decizia de taxa anuala este de fapt corecta, pentru ca:

  • asupra unui nume de domeniu exista doar un drept de folosinta si nu unul de proprietate
  • in ciuda opiniei cvasi-generalizate un nume de domeniu .ro nu se inregistreaza pe viata, ci doar pe o durata nedeterminata, care poate fi modificata unilateral de RoTLD - conform contractului actual
  • Un sistem pe termen nelimitat nu se autoregleaza in cazul in care un proprietar decedeaza/firma se inchide etc. Exista o imposibilitate practica sa se urmareasca toate aceste modificari. Astfel rezulta o parte din numele de domenii care raman nefolosite
  • exista niste cheltuieli anuale, care acum sunt sustinute prin cresterea de domenii inregistrate, dar care nu va merge la nesfarsit

Pentru cunoscatori si cei care au inregistrat nume de domenii inainte de 2000, dar si celor ce au inregistrat mai pe la inceputuri (92-93-94?) sper ca ati pastrat contractul original, ca se vedem distractii in instanta. :p

25/11/13

  22:04:00, by Bogdan, 1409 words  
Categories: Stiri - Romania, Legislatie, Drept & Internet, Comert electronic

Aspecte juridice legate de Black Friday

Anul asta Black Friday nu a mai fost doar o vinere in .ro, ci de la 1 la 7 zile dedicate vinzarilor cu reducere. Ca unele magazine zic hais si altii cea. Daca unii deja au anuntat cifrele din vinerea trecuta, altii abia se pregatesc .

Colegii de la Gpec si Trusted.ro monitorizeaza uptime-ul site-urilor si prezenta in social media din perioada asta, iar cei de la blackfridaymania m-au intrebat citeva chestii legate de aspectele juridice legate de reducerile de Black Friday. Asa ca a iesit un FAQ care cred ca le-ar fi de folos poate mai multor consumatori care au iesit la cumparaturi in saptamina asta. Macar sa stie, daca nu au nevoie sa aplice :)

1. Ce legi reglementeaza conditiile in care comerciantii pot oferi reduceri?

In principal este vorba de Ordonanta Guvernului nr. 99 din 29 august 2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata (care a fost modificata de mai multe ori din 2000), impreuna cu completarile din Normele Metodologice din 20 martie 2003 de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata.

Legea defineste mai multe tipuri de vanzari cu pret redus:
a) vanzari de lichidare;
b) vanzari de soldare;
c) vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica;
d) vanzari promotionale;
e) vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale normale;
f) vanzari ale produselor care intr-o perioada de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vandute;
g) vanzari accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapida sau a caror conservare nu mai poate asigurata pana la limita termenului de valabilitate;
h) vanzarea unui produs la un pret aliniat la cel legal practicat de ceilalti comercianti din aceeasi zona comerciala, pentru acelasi produs, determinat de mediul concurential;
i) vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de reaprovizionare s-au diminuat.

2. In ce categorie ar intra vanzarile de Black Friday?

Vanzarile de Black Friday vor fi probabil in categoria de vanzari promotionale care sunt definite la art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000:

1) In sensul prezentei ordonante, vanzarile promotionale sunt vanzarile cu amanuntul / vanzarile cash and carry / prestarile de servicii de piata care pot avea loc in orice perioada a anului, fara sa faca obiectul notificarii, cu conditia ca:
a) sa nu fie efectuate in pierdere;
b) sa se refere la produse disponibile sau reaprovizionabile, precum si la servicii vandute ori, dupa caz, prestate in mod curent;
c) produsele si serviciile promovate trebuie sa existe la vanzare pe durata intregii perioade anuntate a vanzarilor promotionale sau comerciantul va informa consumatorii ca oferta este valabila numai în limita stocului disponibil.

Atentie insa – nu pot fi folosite alte cuvinte rezervate exclusiv pentru alte categorii de vanzari – cum ar fi lichidare de stoc sau solduri/soldare, decat daca se indeplinesc conditiile impuse de prevederile legale pentru aceste tipuri de reduceri.

3. Mai practic: un comerciant afiseaza in ultimele 3 luni un produs la peste 100 de lei in oferta (pretul in ultimele 3 luni este intre 100 si 150 de lei), iar ieri pretul afisat a fost fix 100 de lei. In cazul in care astazi pretul scade la 90 de lei, putem spune ca reducerea este de 10% si este acordata legal?

Da. De fapt, legea defineste pretul de referinta la care trebuie sa calculezi reducerea: cel mai scazut pret practicat in acelasi spatiu de vanzare in perioada ultimelor 30 de zile, inainte de data aplicarii pretului redus.

4.Cat timp poate un comerciant afisa aceasta reducere / cat timp ii este permis prin lege? Bineinteles, daca pretul se pastreaza si el – de exemplu, un produs se vinde initial cu 100 de lei si ulterior comerciantul il vinde cu 90 de lei; poate afisa reducerea de 10% timp de o luna, trei luni, un an?

Pentru vanzarile promotionale, nu sunt stabilite niste limite de timp in mod expres – comerciantul trebuie insa sa anunte perioada promotionala sau sa spuna ca promotia este valabila in limita stocului disponibil.

5.Daca legea prevede ca pretul de referinta / de raportare pentru reduceri este cel mai mic pret din ultimele 30 de zile (luam un caz concret: 100 de lei sa zicem), daca un comerciant face o reducere reala de 50% (si produsul devine 50 de lei), atunci el o poate oferi doar pentru o zi?

Da, nu vad nicio problema in asta. In acest sens, trebuie avuta in vedere definitia de la raspunsul la intrebarea nr. 3 a pretului de referinta, care mentioneaza ca acesta este cel mai scazut pret din ultimele 30 de zile, inainte de data aplicarii pretului redus. Asta insemna ca, daca un comerciant reduce pretul cu 50% (de la 100 la 50 de lei) intr-o zi, atunci si in ziua urmatoarea reducerii, pretul de referinta este tot cel de 100 de lei (minimul ultimelor 30 de zile de dinaintea aplicarii reducerii).

6. Daca un consumator observa ca un comerciant nu respecta legislatia in vigoare in privinta reducerilor de pret, carei autoritati se poate adresa?

Eu recomand in primul rand sa contacteze magazinul, pentru a incerca sa se rezolve problema direct – poate fi uneori mai rapid si mai util.

In caz contrar, daca sunteti consumatori, se poate apela la Comisariatele Regionale / Judetene pentru Protectia Consumatorilor sau la Comisariatul pentru Protectia Consumatorilor al Municipiului Bucuresti, in functie de raza teritoriala in care isi desfasoara activitatea operatorul economic reclamat.

Se gasesc detaliile lor pe site-ul ANPC.

7. Poate fi o captura de ecran o proba suficienta pentru o autoritate a statului, pentru a arata de fapt cu ce ar trebui sa se faca raportarea reducerii?

Suficienta nu, pentru ca poate fi usor contrafacuta, insa poate fi considerata un inceput de proba scrisa. Oricum, in acest domeniu sarcina probei revine comerciantului:

Art. 33 lit. f. – toate documentele justificative legale care atesta veridicitatea pretului de referinta trebuie sa fie pastrate pentru a putea fi prezentate ori de câte ori este nevoie organelor de control abilitate.

8. Ce risca un comerciant care nu respecta legea in privinta reducerilor de pret?

Pentru nerespectarea obligatiilor legate de reducerile de pret, sanctiunea este amenda contraventionala, iar cuantumul amenzilor depinde de articolele incalcate – undeva de la 100 la 10.000 de lei (pentru persoanele juridice, sanctiunile minime si maxime se dubleaza).

9. Cu un numar de comenzi impresionant (uneori cateva pe secunda), atat online, cat si offline si cu stocuri uneori nu foarte mari pentru produsele aflate la reducere, exista cazuri cand “softul” nu poate tine pasul si poate aloca un ultim produs la doi sau mai multi consumatori. Ce poate/trebuie sa faca in acest caz comerciantul (care nu a fost rau-intentionat) si ce pot face consumatorii?

Cred ca situatia ar trebui sa fie rezolvata pe cale amiabila, daca nu mai sunt produse la promotia respectiva, atunci unul dintre consumatori nu mai are ce sa cumpere. In acest caz se va aplica art. 11 alin. 2 din OG 130/2000 – prin care comerciantul nu mai poate executa contractul incheiat dintre cele doua parti.

10.Mai ales in cazul comenzilor facute noaptea, online – cum este cazul Black Friday – cand nu poti contacta pe nimeni telefonic si nu ai o confirmare “manuala” ca a fost validata/acceptata comanda, ce poate face consumatorul?

Dar nu trebuie sa ai o confirmare manuala – legea 365/2002 privind comertul electronic explica in art. 9 cum se incheie contractele prin mijloace electronice. In conditiile unui magazin online, acesta are o oferta publica pe care tu o accepti – si se considera confirmare:

  • trimiterea unei dovezi de primire prin posta electronica; sau
  • confirmarea primirii ofertei sau a acceptarii ofertei (asta poate sa fie un “Thank You page").

In cazul in care comerciantul nu mai are produsul respectiv (desi a fost de buna credinta) – atunci ne intoarcem la raspunsul de mai sus.

11. Pot vinde comerciantii in pierdere produse de Black Friday?

Nu. Pentru vanzarile promotionale, este exclus pentru un comerciant sa vanda in pierdere – adica orice vanzare la un pret egal sau inferior costului de achizitie.

Aceasta vanzare in pierdere se poate face doar in cazul situatiilor prevazute la OG 99 la art. 18 lit. a)-c), e)-i), (aceasta sunt diverse forme de vanzari la pret redus), precum si in cazul produselor aflate in pachete de servicii.

12. Avand in vedere ca mai toti comerciantii au anuntat livrari intarziate de Black Friday – fata de o perioada obisnuita a anului – de inteles pe undeva, datorita numarului mare de comenzi, ce trebuie sa stie consumatorii? Termenul de renuntare la comanda online este de 10 zile din momentul efectuarii comenzii sau din momentul in care produsele au fost livrate? Si este vorba de zile calendaristice ori lucratoare?

Termenul de 10 zile incepe sa curga de la data primirii produselor. Si sunt 10 zile lucratoare. Mai multe detalii puteti gasi in art. 7 al OG 130/2000

15/11/13

  12:44:00, by Bogdan, 536 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Drept de autor, Drept & ITC

Manualele digitale: un pas inainte si unul inapoi

Subiectul resurselor educationale deschise (OER) intra din ce in ce mai mult in zona de interes a publicului larg.

M-as fi asteptat ca si autoritatile romane sa invete mai multe, inclusiv de la lansarea portalului Educatie Deschisa Europa si comunicatul de la initiativa „Deschiderea educației”, care puncteaza exact rolul OER si al manualor digitale in lumea de astazi prin a doua initiativa a Comisiei:

Utilizarea sporită a resurselor educaționale accesibile permanent și gratuit (Open Educational Resources - OER), asigurarea faptului că materialele didactice realizate cu fonduri publice sunt la dispoziția tuturor.

A trecut aproape neobservat un anunt al Ministerului Educatiei de acum 2 zile prin care s-a publicat Calendarul si caietul de sarcini pentru elaborarea manualelor digitale destinate claselor I si a II-a.

Ar fi trebui ca toti cei pe care ne intereseaza in special zona digitala in educatie sa jubilam: In fine! Si totusi diavolul sta in detalii - analiza sumara ne arata ca mai avem de lucru in a intelege corect toate aspectele de deschidere a resurselor educationale:

  • Aspectul tehnic - Propunerea Ministerului Educatiei, imbunatatita dupa o perioada de primit propuneri, aduce doua mari noutati tehnice deschise ce merita aplaudate:
    1. Utilizarea HTML5 ca standard tehnologic principal - un format deschis in defavoarea altora inchise
    2. Abordarea multi-platforme (trebuie sa fie acceptabil si pt Windows, Linux si OS X) si multi-browser (IE, FF, Chrome)

    In acelasi timp insa detaliile tehnice ridica si niste intrebari logice chiar si pt un neofit ca mine - ce fel de aplicatii ne dorim daca trebuie sa vii cu un CD/DVD? Parca suntem in era cloud, server-based applications?

  • Aspectul juridic - este ignorat in totalitate de Minister. Asta inseamna in practica: toate lectiile nu vor putea fi reutilizate sau re-mixate in nici un mod. Poate ca nici nu vei avea voie sa il salvezi pe calculator, ca devii un pirat mic.

    Este acelasi model ca si cel sustinut de pina acum de Minister in sistemul AeL. Si care, pe linga faptul ca nu se adapteaza la era digitala (care se bazeaza pe share&mix&like nu pe lectii ready-made), a rezultat deja intr-un esec: doar 13% dintre profesorii din Romania folosesc in mod curent (zilnic sau saptaminal) lectii AeL, 45% nu le-au folosit niciodata (Cifre din Studiul Eprof)

    Solutia este relativ simpla si tine de o intelegere adecvata a licentelor deschise (am pregatit la ApTI o brosura explicativa despre licente deschise si resurse educationale deschise - care face o introducere primara in aceasta problema).

  • Aspectul social - inchiderea aplicatiilor pe site-ul oficial manuale.edu.ro mi se pare cea mai mare greseala a proiectului prezentat.

    Manualele digitale vor fi accesate prin autentificare, in baza unor credentiale. Utilizatorii vor fi impartiti pe roluri si vor avea drepturi diferite: elev, profesor sau parinte.

    De ce? De ce tu ca viitor parinte nu mai ai acces la materialul educational? De ce un copil roman din Spania care nu este integrat in scolile noastre i se priveaza accesul la materialul educational, daca parintii ar vrea sa le foloseasca? (si mai putem gasi alte o mie de exemple de genul asta…)

Concluzie

Sa nu uitam - toate materialele de acolo sunt facute cu bani publici. Deci orice inchidere a lor (fie ca vorbim de inchidere tehnica, juridica sau sociala) este o greseala. In primul rind pentru noi, ce finantam practic acest proiect.

01/11/13

Datele deschise (sau open data) vin la moda in Romania?

N-am mai scris de multe vreme pe blogul asta despre date deschise, dar am facut mai multe - de la o prezentare facuta miercuri, diverse activitati prin ApTI sau in engleza pe episplatform.eu, unde se agrega informatii despre date deschise din mai multe tari din UE. Citeva noutati merita spuse pe scurt:

  1. Daca nu stiati, s-a lansat portalul roman de date deschise - http://date.gov.ro Adica nu a fost o lansare oficiala, dar e online, are date in el si mai are si o licenta deschisa proprie.. Eu nu ascund ca cred ca cel mai bine ar fi fost adoptarea licentei CC BY 3.0 care ar fi scutit o gramada de probleme de interoperabilitate cu alte date. (de ex. cum propune Italia), dar pentru un prim pas este bine ca exista o licenta relativ OK. Oricum - de remarcat ca s-a facut un lucru mare fara mult tamtam de 500 de milioane de euro (a.k.a fosta eRomania) si cu resurse interne prin adaptarea unui soft liber(CKAN).
  2. Asta nu inseamna ca nu avem de unde sa crestem. Portivit unui studiu dat acum 2 zile - vazut prin colegii de la NuVaSuparati.info (daca nu ati auzit inca de el - este portalul prin care puteti trimite liber cereri de acces la infromatii publice pe legea 544/2001):

    România se situează pe locul 45 din 70, în ceea ce privește accesul online, actualizat la bugetul de stat, execuții bugetare, date actualizate despre intervalele orare la care circulă mijloacele de transport public, harta națională, legislație, rezultatul alegerilor, statistici naționale și registrul comerțului.

    Sau vizual cam asa:

    date deschise romania

    Interesant este ca desi Posta Romana este la 0, codurile postale au fost puse online chiar ieri pe date.gov.ro (doar ca acum pare sa nu mearga descarcarea lor , iar termenii reutilizarii nu exista) s-a corectat intre timp.

    Tot ieri MFP-ul si-a facut si el un fel de site de date (nu deschise, ca formatele sunt proprietare, iar licenta inexistenta) unde s-a publicat inclusiv bugetul. Dupa ce in martie tot MFP scria ca de fapt nu se poate publica…

  3. Pentru cei interesati si de partea de politici in zona aceasta, am scris un raport cu colega Veronica Cretu din Moldova in care ne uitam la felul cum Parteneriatul pentru o Guvernare Deschisa (OGP) au influentat dezbaterile din zona datelor deschise - pornind de la situatia Moldovei si la Romaniei. Il puteti descarca de pe epsiplatform, sau l-am pus si mai jos ca document embedded. E in engleza, insa.

    The Influence of the Open Government Partnership (OGP) on the Open Data Discussions

  4. Si tot de pe blogul celor de la NuVaSuparati.info am gasit o prezentare simpla si utila despre de ce este necesara o licenta pentru datele deschise

18/10/13

Curtea Europeana de Justitie: Pasapoartele biometrice sunt OK

Ieri Curtea Europeana de Justitiei a decis ca integrarea amprentelor digitale in pasapoartele electronice este legala, inclusiv in conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Decizia, pe care va recomand sa o cititi in intregime sau macar comunicatul oficial)

Rezumatul rezumatului deciziei ar fi:

Chiar dacă prelevarea amprentelor digitale şi stocarea lor în pașaport constituie o atingere adusă dreptului la respectarea vieţii private şi dreptului la protecţia datelor cu caracter personal, aceste măsuri sunt în orice caz justificate de obiectivul de a asigura protecţia paşapoartelor împotriva utilizării lor frauduloase.

Pentru cei care imi citesc regulat blogul si au mai citit din ce am vrut sa scriu pe tema asta n-o sa le fie greu sa imi recunoasca dezamagirea. Citeva idei ar trebui discutate din motivarea judecatorilor CEJ:

1. Pentru securitatea voastra, Statul are voie sa va incalce viata privata.

Cam asta inteleg eu din partea de substanta a deciziei. Instanta zice ca:

- daca exista un obiectiv clar stipulat in regulament ("prevenirea falsificării pașapoartelor + prevenirea utilizării lor frauduloase")
- chiar daca tehnologia folosita nu este 100% fiabila ("nu este hotărâtor faptul că metoda menționată nu este pe deplin fiabilă"; “este suficient să reducă în mod considerabil riscul")
- si “măsura de prelevare a amprentelor digitale nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.”

atunci incalcarea vietii private este acceptabila.

2. Prelevarea amprentelor nu este ceva deosebit dpdv al vietii private

Instanta zice:

În această privință, este necesar să se amintească, pe de o parte, că prelevarea constă numai în luarea amprentei a două degete. Acestea sunt de altfel în mod normal expuse vederii celorlalți, astfel încât nu este vorba despre o operațiune cu caracter intim. Aceasta nu implică nici o neplăcere fizică sau psihică specială pentru persoana interesată (…)

Asta este punctul in care probabil ma despart cel mai mult de motivarea instantei. Eu credeam ca prelevarea amprentelor este un procedeu care este inca legat de Politie sau incarcerare. Nu de identificare. Ei bine, se pare ca am gresit. Atunci, daca intr-adevar este o chestiune banala, ar trebui implementata la intrarea in orice spatiu ne-public.

Exista insa si citeva chestiuni pozitive mentionate de instanta:

3. Prelevarea amprentelor digitale și stocarea lor în pașapoarte sunt o incalcare a vietii private.

Asta ar trebui sa fie la mintea cococosului, doar ca in ultimele dezbateri legate de cartea electronica de identitate s-a sustinut sus si tare ca nu este si ca nu exista nicun impact asupra drepturilor omului. Ei bine instanta constata, fara niciun dubiu, ca aceasta incalcare exista - vezi considerentele 25-30.
Doar ca instanta considera ca aceasta incalcare este justificata in cadrul acestui Regulament.

4. O baza de date centralizata cu amprentele ar fi probabil ilegala.

Regulamentul “nu prevede stocarea amprentelor digitale decât în pașaport, care rămâne în posesia exclusivă a titularului său.

Întrucât acest regulament nu preconizează nicio altă formă și niciun alt mijloc de stocare a acestor amprente, el nu poate fi interpretat, astfel cum se subliniază în considerentul (5) al Regulamentului nr. 444/2009, ca furnizând ca atare un temei juridic unei eventuale centralizări a datelor colectate pe baza acestuia (…)”

Totusi instanta nu se pronunta in mod direct asupra acestui aspect, pt ca nu era cazul in speta. (dar sunt alte state in Europa, care au creat o baza de date centralizata cu toate amprentele colectate)

5. Prelucrarea trebuie sa se faca doar pentru un singur scop, iar datele trebuie sa fie pastrate in singuranta.

“legiuitorul trebuie să se asigure că există garanții specifice care vizează să protejeze eficient aceste date împotriva prelucrărilor necorespunzătoare și abuzive “

“Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2252/2004 precizează în mod expres că amprentele digitale pot fi utilizate numai pentru a verifica autenticitatea pașaportului și identitatea titularului său.”

“acest regulament asigură o protecție împotriva riscului de citire a datelor care conțin amprente digitale de către persoane neautorizate. În această privință, reiese din cuprinsul articolului 1 alineatul (2) din regulamentul menționat că datele în cauză se stochează pe un suport de stocare integrat în pașaport și de înaltă securitate.”

Concluzie

Cu exceptia cazului in care CEDO ar lua alta decizie in vreun caz similar, situatia pare destul de evidenta dpdv al conflictului dintre documentele biometrice si dreptul la viata privata:

Pasapoartele (sau alte documente) biometrice sunt legale in UE, fiind o incalcare justificata a dreptului la viata privata, cita vreme nu exista o baza de date centralizata, scopul este clar precizat si respectat iar nivelul de securitate este suficient.

Pina una alta, Comisia Europeana a trecut la planul urmator de asigurare a securitatii Smart Borders - o baza de date de 1 miliard de euro - in care sa pastreze toate datele celor ce vor sa intre in UE - 10 amprente + detaliile personale ale oricarei persoane de peste 12 ani. Intr-o baza de date centralizata. Unde sunt limitele? Asta o mai fi proportionala si justificata? :)

02/07/13

  16:43:00, by Bogdan, 143 words  
Categories: Evenimente, Libertate de exprimare

Scoala de vara 2013 - Libertate de exprimare - de la offline la online

Dupa ce anul trecut am dat o mina de ajutor celor de la ELSA Iasi pentru o scoala de vara pe tema criminalitatii informatice, anul asta am zis sa ii ajut din nou, de data aceasta pe o alta tema legata de dreptul IT - libertatea de exprimare luata de la offline la online.

Deci daca sunteti studenti la drept sau la jurnalism, aveti oportunitatea sa participati intre 18-25 August la Predeal la o scoala de vara ce promite un program academic interesant, cu experti din Romania (dar inca incercam sa aducem si citiva din strainatate), dar si distractie pe cinste! :D

Eu sunt incantat si de parteneriatul cu festivalul de film de drepturile omului One World ce ne va permite sa prezentam si sa discutam la scoala de vara 3 filme legate de libertatea de exprimare.

Deci un eveniment recomandat - puteti aplica pina pe 15 iulie 2013!

25/06/13

Google vs. Autoritatea de Protectia Datelor din Spania

Ar fi trebuit să vă spun vreo doua vorbe despre Prism sau Tempora, dar poate lăsăm să se mai liniștească apele (mai ales, asa cum bine zice John Naughton din pacate scandalul nu va avea un ecou deosebit in randul populatiei, care va inghiti si galusca asta).

Asa ca mai bine va zic de doua cazuri interesante.

1. Primul este la Curtea Europeana de Justitie si il priveste pe Google impotriva Autoritatea de Protectia Datelor din Spania, Iata situația de fapt:

La începutul anului 1998, un ziar cu difuzare largă în Spania a publicat în ediţia sa tipărită două anunţuri cu privire la o licitaţie de imobile asociată unei proceduri de executare silită având legătură cu o datorie la asigurările sociale. O persoană era menţionată drept proprietar al acelor imobile. Ulterior, editorul a publicat online o versiune electronică a ziarului menționat.

În noiembrie 2009, persoana menționată l-a contactat pe editorul ziarului afirmând că, la introducerea numelor şi a prenumelui său în motorul de căutare Google, apare trimiterea la paginile cotidianului care conţin anunţurile respective. Aceasta susţinea că procedura de executare silită fusese complet soluţionată de mai mulţi ani şi era lipsită de relevanţă în prezent. Editorul a răspuns că nu putea proceda la ştergerea datelor sale, întrucât publicarea se realizase la cererea Ministerului Muncii şi Afacerilor Sociale din Spania.

În februarie 2010, persoana respectivă a contactat Google Spania şi a solicitat ca la introducerea numelor şi a prenumelui său în motorul de căutare Google linkurile către ziarul respectiv să nu mai apară în rezultatele căutării. Google Spania a transmis solicitarea către Google Inc., cu sediul social în California, Statele Unite, considerând că aceasta din urmă era societatea care furniza serviciul de căutare pe internet.

Ulterior, persoana menționată a formulat o reclamaţie la Agencia Española de Protección de Datos (Agenția spaniolă pentru protecția datelor, denumită în continuare „AEPD”) împotriva editorului și Google. Directorul AEPD a pronunţat la 30 iulie 2010 o decizie prin care a admis reclamaţia formulată împotriva Google Spania şi Google Inc., pe care le-a obligat să adopte măsurile necesare pentru a scoate datele din indexul lor şi pentru a face imposibil accesul ulterior la aceste date. Reclamaţia formulată împotriva editorului a fost însă respinsă deoarece publicarea datelor în presă fusese justificată din punct de vedere juridic. Google Spania şi Google Inc. au formulat două acţiuni la Audiencia Nacional (Înalta Curte de Justiție, Spania), prin care au solicitat anularea deciziei AEPD. În acest context, instanța spaniolă a adresat Curții mai multe întrebări preliminare.

Cazul inca nu s-a decis, dar a fost publicata opinia Avocatului general (care nu este obligatorie pt Curte) si care raspunde, zic eu foarte pertinent, la 2 chestiuni destul de complicate:

  • Ii este aplicabila legislatia nationala a unui stat lui Google Inc.? Raspunsul pe scurt este: DA, atita vreme cit face afaceri in acel stat
    “legislația națională privind protecția datelor se aplică furnizorului de motor de căutare atunci când înfiinţează într-un stat membru un birou sau o filială, care este destinată promovării şi vânzării spaţiului publicitar de pe pagina motorului de căutare și a cărei activitate este orientată către locuitorii acelui stat.”
  • Este Google responsabil de continutul paginilor indexate care apar in cautarile sale? (am largit un pic spectrul). Raspunsul scurt este NU.
    o autoritate naţională pentru protecţia datelor nu poate solicita unui furnizor de servicii de motor de căutare să retragă o informaţie din indexul său, cu excepţia cazurilor în care acest prestator de servicii nu a respectat codurile de excludere sau nu a respectat solicitarea site-ului web cu privire la actualizarea memoriei cache.

2. Al doilea caz vine de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si priveste accesul la informatiile publice in cazul supravegherii electronice in cazul Youth Initiative for Human Rights v. Serbia. Intrebarea adresata catre SRI-ul din Serbia a fost - cite persoane au fost supravegheate electronic de catre serviciile secrete sirbesti in 2005. Serviciile secrete nu au putut sa dea un raspuns, in ciuda unei decizii favorabile a unei instante.

CEDO a decis sa avem de a face cu o incalcare a art 10 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, considerind ca “libertatea de a primi informatii” contine dreptul de acces la informatii.

Mi se par insa mult mai pline de substanta opiniile suplimentare din partea a doi judecatori ai curtii (text original in engleza, sublinierile imi apartin)

1. In the world of the Internet the difference between journalists and other members of the public is rapidly disappearing. There can be no robust democracy without transparency, which should be served and used by all citizens.

2. The case raises the issue of the positive obligations of the State, which arise in respect of the accessibility of data controlled by Government. The authorities are responsible for storing such information and loss of data cannot be an excuse, as the domestic authorities erroneously claimed in the present case. The difference between the State’s negative and positive obligations is difficult to determine in the context of access to information. Given the complexity of modern data management the simple lack of a prohibition of access may not suffice for the effective enjoyment of the right to information.

3. Without prejudice to the specific circumstances of the Leander case, to grant the citizen more restricted access to important information that concerns him or her and is generated or is used by the authorities than to the general public on public information may seem illogical, at least in certain circumstances. An artificial distinction between public data and data of personal interest may even hamper access to public information. Of course, access to information under Article 10 must respect, in particular, informational self-determination and the considerations referred to in Klass and Others v. Germany (6 September 1978, § 81, Series A no. 28).

1 2 3 ...4 ... 6 ...8 ...9 10 11 12 ... 105

Blog juridic al lui Bogdan Manolea cu informatii referitoare la legislatie, jurisprudenta, articole si stiri legate de domeniul Dreptului Tehnologiei Informatiei din Romania si strainatate.

Subscrie la acest blog pentru a primi actualizarile prin e-mail

Adresa de e-mail


Realizat de FeedBlitz

  XML Feeds

Search

March 2017
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
 << <   > >>
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31    

Multumesc

V-a fost util ceva de pe blog sau pe de site ?
De azi va permit sa imi lasati un multumesc
powered by b2evolution free blog software