Drept & Internet - noutati si opinii

Pentru cei ce nu au timp sa citeasca cele 500 de pagini ale noului proiect de cod civil de pe site-ul Ministerului Justitiei , dar sunt interesati de ce anume a starnit dezbaterea in presa, le-am copiat mai jos dispozitiile care se refera la viata privata.

Personal, desi sunt profund dezamagit de modul cum au rasarit si probabil vor si adoptate codurile, cred ca idee unei sectiuni speciale pentru protectia vietii private nu e deloc rea. Primesc din ce in ce mai multe intrebari referitoare la temeiul juridic al unei actiuni legate de un atentat la viata privata. Poze deocheata sau defaimatoare publicate prin diverse colturi de Internet, filmulete jenante pe o bucata de youtube, adrese de email sparte doar pentru a trimite emailuri jenante cunoscutilor - toate povestile de genul asta intamplate pe Internet ma face sa ma bucur ca cineva sa gindeste la dispozitii speciale in Codul civil.

Din pacate modul cum este construita sectiunea nu continua afirmatia pozitiva anterioara. Articolele din codul civil reiau ceea ce zice Constitutie sau principii din protectia datelor personale. Nu inteleg de ce.
In plus insa creeaza niste noi institutii juridice (as!) (cum este prezumtia de consimtamint) si sintagme discutabile (difuzarea de imagini care prezintă interioare sau aspecte exterioare ale locuinţei private, fără acordul celui care o ocupă în mod legal - deci nu mai e voie sa pozam blocuri ?) care creeaza bariere serioase in calea liberatii de exprimare. Iar aici nu pot decit sa sustin opinia organizatiilor de media ce au protestat impotriva acestor erori evidente.

Dar ideea este bune si ar fi pacat sa fie ingropata cu totul pentru ca are citeva articole gresite. Insa, cum spuneam si in articolul trecut, nimeni nu e perfect - iar asemenea erori ar fi putut fi identificate, comentate si perfectate in cadrul procesului de consultare publica. Care insa nu exista. Pentru ca doar expertii le stiu pe toate.

...

Secţiunea a 3-a
Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane

Dreptul la viaţa privată

Art.77 – (1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul sau corespondenţa sa, fără să existe consimţământul său ori fără ca legea să permită acest lucru.

Dreptul la demnitate

Art.78 – (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.
(2) Este interzisă orice atingere adusă imaginii, onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia sau fără ca legea să permită acest lucru.

Publicitatea vieţii private

Art.79 – (1) Este interzisă utilizarea, în mod public, a înregistrărilor imaginii sau vocii unei persoane, fără acordul acesteia.
(2) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în mod public, a corespondenţei, manuscriselor sau altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia, dacă sunt de natură să aducă atingere imaginii sau reputaţiei sale.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) cazurile în care utilizarea este permisă prin lege sau când prezintă un interes public justificat.

Atingeri aduse vieţii private sau reputaţiei
Art.80 – Pot fi îndeosebi considerate ca atingeri aduse vieţii private:
a) intrarea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private săvârşite prin orice mijloace tehnice;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane, dacă aceasta nu se află într-un loc public;
d) difuzarea de imagini ale persoanei, filmată în propria locuinţă sau în orice alte locuri private, fără acordul acesteia;
e) difuzarea de imagini care prezintă interioare sau aspecte exterioare ale locuinţei private, fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
f) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
g) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise sau audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
h) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
i) utilizarea numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană în alt scop decât informarea legitimă a publicului;
j) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.

Prezumţia de consimţământ

Art.81 – Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Prelucrarea datelor personale
Art.82 – (1) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
(2) În sensul prezentului articol, prin date cu caracter personal se înţelege orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată sau, după caz, care poate fi identificată, în mod direct ori indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale, sociale sau politice.

Dosarele personale

Art.83 – (1) Nicio persoană, autoritate sau instituţie publică având atribuţii de prelucrare a datelor cu caracter personal nu poate întocmi, deţine sau distruge un dosar privitor la o anumită persoană decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute prin lege.
(2) În toate cazurile, ea nu poate aduna şi conserva decât acele informaţii ce corespund scopului pentru care s-a constituit dosarul.

Accesul la dosarul altuia

Art.84 – Nimeni nu are dreptul ca, fără acordul persoanei cu privire la care s-a constituit dosarul sau fără autorizarea prevăzută de lege, să comunice date din acel dosar terţilor şi nici să folosească informaţiile pe care le deţine în alte scopuri decât cele prevăzute în art.83 alin.(2).

Accesul la propriul dosar

Art.85 – (1) Cel care deţine un dosar privind o altă persoană nu îi poate interzice acesteia din urmă accesul la acel dosar decât dacă justifică un interes serios şi legitim.
(2) Accesul la informaţiile cu caracter personal prelucrate sau deţinute de o altă persoană, autoritate sau instituţie publică, după caz, este gratuit.

Dreptul de intervenţie asupra datelor personale

Art.86 – Orice persoană are dreptul, în mod gratuit, să verifice şi să ceară, în condiţiile legii, rectificarea sau actualizarea datelor inexacte, incomplete sau echivoce din dosarul său, radierea datelor perimate sau nejustificate prin obiectul acelui dosar, precum şi să formuleze, când este cazul, comentarii sau observaţii cu privire la informaţiile pe care acesta le conţine.

Dreptul de a se adresa justiţiei

Art.87 – (1) Dacă legea nu prevede condiţiile şi modalităţile de exercitare a dreptului la consultarea sau rectificarea unui dosar, acestea vor fi determinate de instanţa judecătorească, la cererea persoanei interesate.
(2) În toate cazurile, dreptul la daune-interese al persoanei care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal sau a ţinerii unui dosar, efectuate fără acordul persoanei interesate ori cu nerespectarea dispoziţiilor legale, rămâne neatins şi poate fi valorificat în condiţiile dreptului comun. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.