« ANCOM = ANC -IT- ROTLD sau back to the basicsIncalcarea drept de autor pe Internet - o speta simpla ?! »

Viata privata in noul proiect de cod civil

18/03/09

Permalink 17:28:06, by bogdan, 1341 words   Romanian (RO)
Categories: Stiri - Romania, Legislatie, Viata privata

Viata privata in noul proiect de cod civil

Pentru cei ce nu au timp sa citeasca cele 500 de pagini ale noului proiect de cod civil de pe site-ul Ministerului Justitiei , dar sunt interesati de ce anume a starnit dezbaterea in presa, le-am copiat mai jos dispozitiile care se refera la viata privata.

Personal, desi sunt profund dezamagit de modul cum au rasarit si probabil vor si adoptate codurile, cred ca idee unei sectiuni speciale pentru protectia vietii private nu e deloc rea. Primesc din ce in ce mai multe intrebari referitoare la temeiul juridic al unei actiuni legate de un atentat la viata privata. Poze deocheata sau defaimatoare publicate prin diverse colturi de Internet, filmulete jenante pe o bucata de youtube, adrese de email sparte doar pentru a trimite emailuri jenante cunoscutilor - toate povestile de genul asta intamplate pe Internet ma face sa ma bucur ca cineva sa gindeste la dispozitii speciale in Codul civil.

Din pacate modul cum este construita sectiunea nu continua afirmatia pozitiva anterioara. Articolele din codul civil reiau ceea ce zice Constitutie sau principii din protectia datelor personale. Nu inteleg de ce.
In plus insa creeaza niste noi institutii juridice (as!) (cum este prezumtia de consimtamint) si sintagme discutabile (difuzarea de imagini care prezintă interioare sau aspecte exterioare ale locuinţei private, fără acordul celui care o ocupă în mod legal - deci nu mai e voie sa pozam blocuri ?) care creeaza bariere serioase in calea liberatii de exprimare. Iar aici nu pot decit sa sustin opinia organizatiilor de media ce au protestat impotriva acestor erori evidente.

Dar ideea este bune si ar fi pacat sa fie ingropata cu totul pentru ca are citeva articole gresite. Insa, cum spuneam si in articolul trecut, nimeni nu e perfect - iar asemenea erori ar fi putut fi identificate, comentate si perfectate in cadrul procesului de consultare publica. Care insa nu exista. Pentru ca doar expertii le stiu pe toate.

...

Secţiunea a 3-a
Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane

Dreptul la viaţa privată

Art.77 – (1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul sau corespondenţa sa, fără să existe consimţământul său ori fără ca legea să permită acest lucru.

Dreptul la demnitate

Art.78 – (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.
(2) Este interzisă orice atingere adusă imaginii, onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia sau fără ca legea să permită acest lucru.

Publicitatea vieţii private

Art.79 – (1) Este interzisă utilizarea, în mod public, a înregistrărilor imaginii sau vocii unei persoane, fără acordul acesteia.
(2) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în mod public, a corespondenţei, manuscriselor sau altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia, dacă sunt de natură să aducă atingere imaginii sau reputaţiei sale.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) cazurile în care utilizarea este permisă prin lege sau când prezintă un interes public justificat.

Atingeri aduse vieţii private sau reputaţiei
Art.80 – Pot fi îndeosebi considerate ca atingeri aduse vieţii private:
a) intrarea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private săvârşite prin orice mijloace tehnice;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane, dacă aceasta nu se află într-un loc public;
d) difuzarea de imagini ale persoanei, filmată în propria locuinţă sau în orice alte locuri private, fără acordul acesteia;
e) difuzarea de imagini care prezintă interioare sau aspecte exterioare ale locuinţei private, fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
f) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
g) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise sau audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
h) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
i) utilizarea numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană în alt scop decât informarea legitimă a publicului;
j) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.

Prezumţia de consimţământ

Art.81 – Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Prelucrarea datelor personale
Art.82 – (1) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
(2) În sensul prezentului articol, prin date cu caracter personal se înţelege orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată sau, după caz, care poate fi identificată, în mod direct ori indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale, sociale sau politice.

Dosarele personale

Art.83 – (1) Nicio persoană, autoritate sau instituţie publică având atribuţii de prelucrare a datelor cu caracter personal nu poate întocmi, deţine sau distruge un dosar privitor la o anumită persoană decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute prin lege.
(2) În toate cazurile, ea nu poate aduna şi conserva decât acele informaţii ce corespund scopului pentru care s-a constituit dosarul.

Accesul la dosarul altuia

Art.84 – Nimeni nu are dreptul ca, fără acordul persoanei cu privire la care s-a constituit dosarul sau fără autorizarea prevăzută de lege, să comunice date din acel dosar terţilor şi nici să folosească informaţiile pe care le deţine în alte scopuri decât cele prevăzute în art.83 alin.(2).

Accesul la propriul dosar

Art.85 – (1) Cel care deţine un dosar privind o altă persoană nu îi poate interzice acesteia din urmă accesul la acel dosar decât dacă justifică un interes serios şi legitim.
(2) Accesul la informaţiile cu caracter personal prelucrate sau deţinute de o altă persoană, autoritate sau instituţie publică, după caz, este gratuit.

Dreptul de intervenţie asupra datelor personale

Art.86 – Orice persoană are dreptul, în mod gratuit, să verifice şi să ceară, în condiţiile legii, rectificarea sau actualizarea datelor inexacte, incomplete sau echivoce din dosarul său, radierea datelor perimate sau nejustificate prin obiectul acelui dosar, precum şi să formuleze, când este cazul, comentarii sau observaţii cu privire la informaţiile pe care acesta le conţine.

Dreptul de a se adresa justiţiei

Art.87 – (1) Dacă legea nu prevede condiţiile şi modalităţile de exercitare a dreptului la consultarea sau rectificarea unui dosar, acestea vor fi determinate de instanţa judecătorească, la cererea persoanei interesate.
(2) În toate cazurile, dreptul la daune-interese al persoanei care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal sau a ţinerii unui dosar, efectuate fără acordul persoanei interesate ori cu nerespectarea dispoziţiilor legale, rămâne neatins şi poate fi valorificat în condiţiile dreptului comun. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.

Trackback address for this post

Trackback URL (right click and copy shortcut/link location)

18 comments

Comment from: mihnea [Visitor]
*****
mihneachestia cu exteriorul locuintelor e o aberatie totala. esti pe spatiu public? ai voie sa fotografiezi si sa filmezi absolut orice. cel putin asa cred ca ar fi normal. sucks daca stai la parter, dar asta e :D
18/03/09 @ 18:14
Comment from: Gia [Visitor] Email
****-
GiaExcelenta initiativa ta Bogdan, in special ca se discuta destul de mult pe marginea acestor texte fara a fi citate.

@mihnea_si eu cred ca ar trebui clarificat (particularizat) articolul 80 (e), dar nu sunt de acord cu argumentul tau. Dupa parerea mea nu e relevanta natura juridica a dreptului de proprietate (publica/privata) pentru spatiul de unde se face operatiunea respectiva (filmare/fotografiere).Tot de pe spatiul public ai putea avea acces (filma/fotografia) si la interiorul locuintei (si cred ca suntem de acord cu totii ca asta ar reprezenta o atingere a vietii private).
18/03/09 @ 18:45
Comment from: Liviu`s [Visitor]
Liviu`sNu ai spus nimic in post-ul tau.
E clar ca ai citit superficial proiectul, si ca nu prea stii de unde au "imprumutat" anumite dispozitii sau anumite institutii juridice.
Poate merita, daca esti curios, sa citesti Codul civil al Provinciei Quebec, Codul civil german si, in special, Codul civil olandez, care pana la urma este cel mai recent.
Apoi, ar fi interesant sa te gandesti cam care este raportul dintre protectia vietii private si un posibil prejudiciu.
Apropos, teoria formelor fara fond iti suna cunoscuta?
18/03/09 @ 20:37
Comment from: Vorbe Grele [Visitor] Email
Vorbe GreleLiviu`s , eu ma steptam sa citesc ce parere ai tu .
Eu evit sa ma pronunt pentru ca nu am citit cele 500 de pagini ! :(
18/03/09 @ 20:56
Comment from: Liviu`s [Visitor]
Liviu`sVorbe grele, nu se pune problema doar a citi aprximativ 500 de pagini. Le dai un font mai mic, si devin 300. 300 sau 500 sunt cifre seci. Problemele deriva din incapacitatea onorabililor din Comisia de elaborare, respectiv Comisia de amendamente, ambele de la Ministerul Justitiei, de a face un sistem.
Oare e firesc sa incerci doar sa carpesti un cod de acuma aproape 15 de ani, si sa modernizezi, pe alocuri, anumite institutii ale acestuia, ori sa purcezi cum este firesc cu niste Teze prealabile, fixand principiile pe care apoi sa construiesti ceva viabil.
Nu e posibil (parerea mea) sa nu tii cont de Legea nr.24/2000, care stabileste procedura de codificare.
Nu este posibil sa iei ca model Codul civil al Provinciei Quebec, fara sa intelegi ca acesta este un cod al unei provincii, subsumat regulilor federale. Din acest motiv veti vedea ca nu e reglementata nici in proiectul Codului civil institutia societatilor comerciale (sau intreprinderilor), nici o groaza de contracte, pentru ca stimabilii legiuitori ai nostrii nu au inteles caracterul Codului quebecoise.
Apoi, superficialitatea lor devine deranjanta in partea de final a proiectului, unde, la fel ca la proiectul Codului de procedura civila, se trimite la o lege de punere in aplicare, fara a avea habar despre ce presupune un astfel de act normativ. E usor sa scrii poezii in proiectul Codului civil, dar cand va trebui sa incerce sa si concretizeze ceva, sa modifice/completeze/abroge, dupa caz, o multime de acte normative, va fi extrem de dificil. Dar pentru stimabilii membrii in comitete si comisii a fost simplu sa transmita aceasta placere de identificare urmasilor lor. Care o fi aceia?
Nu vreau sa credeti ca acuma contest efortul celor care au redactat acest proiect, dar se putea sa fie mai eficienti.
Un text care merita citit: "Art. 16
In vederea sistematizarii si concentrarii legislatiei, reglementarile dintr-un anumit domeniu
sau dintr-o anumita ramura de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite intr-o
structura unitara, sub forma de coduri"

Daca doriti, putem discuta pe materii, pe anumite institutii sau pur si simplu despre sistemul care puteau sa il imbratiseze: sistemul german. In proiectul Codului de procedura civila, sursa primara de informatie a fost Codul de procedura german, normal, adaptat la particularitatile din Romania. Oare nu era firesc sa fie utilizata, ca sursa primara de infrmatie pentru Codul civil, Codul civil german?
Nu prea s-a tinut cont ca in prezent, la nivel european, in mediile academice se dezbate de peste 10 ani Codul civil european, dezbateri care au fixat numeroase institutii prin care se pot corela norme specifice marelui sistem de drept romano-german cu cele proprii common law - ului.
Sunt multe de spus. Sunt multe de facut. Din pacate, nu am speranta ca in Comisia parlamentara se va putea face ceva. Si, din pacate, ei sunt singurii care chia pot rezolva deficiente ale proiectului. Totul e sa vrea, si sa inteleaga.
18/03/09 @ 22:08
Comment from: Ovidiu [Visitor] Email
****-
OvidiuLa prima citire sunt două lucruri care cred că trebuie clarificate (poate sunt în altă parte a Codurilor, n-am găsit, dar nici n-am căutat atent):

1. "Interesul public justificat"
2. "Pot fi îndeosebi considerate ca atingeri aduse vieţii private"

În ambele cazuri lucrurile sunt lăsate la interpretarea subiectivă a Judecătorului. Poate într-un sistem ideal ar funcţiona, dar nu cred că e cazul în România de azi sau câteva decenii de aici încolo. E vorba de o sursă de abuz.

Ce e "interesul public justificat"? Se poate face oare o listă de situaţii în care acest interes este definit? Nu trebuie să fie exhaustivă, e suficient să includă lucrurile pe care le avem deja în minte şi să lăsăm un mecanism prin care o instituţie (Înalta Curte, spre exemplu) poate adăuga în timp.

Şi ce naiba lege e aia în care se spune "pot fi"?! E lege sau recomandare? Dacă Judecătorul e prost dispus astăzi punctul e) devine atingere a vieţii private, dar mâine e mai vesel şi se schimbă situaţia.

Eu cred că legea trebuie să fie limpede şi previzibilă: am făcut cutare lucru, mă aştept la nişte consecinţe bine definite, nu stau să mă gândesc dacă poate sau poate fi.
19/03/09 @ 09:27
Comment from: Liviu`s [Visitor]
Liviu`sEste definita deja.
Sintagma interes public justificat este, în prezent, definită în Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 246/2004 privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine, publicată în Monitorul Oficial nr.668 din 26 iulie 2004. Astfel, conform art.3, „În sensul prezentei decizii, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente locale ori naţionale, cu semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi care nu încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
In ceea ce priveste sintagma "pot fi indeosebi considerate", consider ca autorii textului au intentionat a oferi criterii de apreciere a unor astfel de fapte ilicite, bineinteles, avan caracter exemplificativ, si nu exhaustiv.
Oricum, normele nu sunt inedite, ci se gasesc in art.35 si art.36 din Codul civil al Provinciei Quebec
19/03/09 @ 09:46
Comment from: Ovidiu [Visitor] Email
Ovidiu1. Decizia respectivă a CNA are putere de lege? Mi s-ar părea normal să se refere strict la domeniul reglementat, televiziunea, deşi şi acolo e anormal să decidă CNA astfel de lucruri. În direcţia asta, desfiinţăm Parlamentul şi facem o Comisie care să dea legile...

2. Să o luăm altfel (ţine cont te rog că nu sunt jurist, întreb ca un amator). Fac o poză la o clădire, o public pe blogul meu. Legal, intru la articolul 80, aliniatul e)? Răspunsul "poţi să te încadrezi" nu mă mulţumeşte, legea nu e joc de zaruri.
19/03/09 @ 10:03
Comment from: Liviu`s [Visitor]
Liviu`sOvidiu, nu vreau sa consideri ca sunt avocatul celor care au redactat proiectul Codului civil. Contine multe inadvertente, are numeroase norme care se cam bat cap in cap, este incomplet, si calitatile sale ar putea continua.
Totusi, sunt si sectiuni bine redactate, precum sectiunea privind protectia vietii private, pe care o comentam.
Decizia nu este lege, dar este o norma interpretativa, adoptata in temeiul unei legi: Legea audiovizualului nr.504/2002.
Totodata, se tine cont si reitereaza dispozitii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.135 din 31 mai 1994, cu modificările şi completările ulterioare:
"Art. 8.
1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale."
Raspunsul la intrebarea ta este afirmativ: Da, in situatia in care vei fotografia o casa, si vei face publica imaginea, potand-o pe blogul tau, poti fi actionat in instanta de proprietarul respectivei case care poate solicita de la tine despagubiri, precum si scoaterea de pe blog a imaginii.
19/03/09 @ 10:29
Comment from: bogdan [Member]
bogdanLiviu's,

Mai citeste o data ce am scris. Vezi ca ma refer doar la capitolul pe viata privata - nici nu pot si nici nu vreau sa comentez intreg codul. Vezi ca art 82-87 sunt preluari din legislatia privind protectia datelor cu caracter personal si din directivele europene din domeniu (sunt sigur ca le stii).
Evident ca nu fac drept comparat cu alte coduri pentru ca nu este teza mea de masterat, ci o insemnare pe un blog in care imi exprim o opinie. Iar ideea de baza este tocmai ca ideea unui capitol separat este buna, dar includerea dispozitiilor controversate (vezi cu blocurile) poate duce tocmai la invalidarea ideii de baza.
Iar problema majora este (asa cum precizam si in insemnarea anterioara) ca toate problemele apar si se exacerbeaza tocmai pentru ca nu a existat o dezbatere publica pe seama lui. (si cred ca si tu ai subliniat lucrul asta)
19/03/09 @ 10:55
Comment from: Ovidiu [Visitor] Email
OvidiuÎnţeleg deci că decizia respectivă poate fi citată într-un eventual proces. Să zicem că am fotografiat casa ca să dovedesc, spre exemplu, că un demnitar a încălcat nişte prevederi de urbanism, abuzând de funcţia sa. Am publicat imaginea şi respectivă mă acţionează în instanţă în baza articolului 80. Atunci eu pot să replic spunând că am urmărit interesul public, descris de decizia CNA. Corect? (nu exclud ca instanţa să nu îmi dea dreptate, zic ca principiu)

Într-un cadru mai larg, stau şi mă întreb: nu cumva GooglaEarth poate deveni ţinta unui val de procese în acest context legislativ?

Sau altă întrebare: camerele de supraveghere de la diverse instituţii (bănci etc.) sau de la semafoare inevitabil surprind şi case. Altă sursă de procese? Orice proiect de supraveghere a spaţiului public cu camere video poate fi lesne blocat în temeiul unei astfel de legi?

Am impresia că autorii Codului nu s-au gândit la toate consecinţele posibile.
19/03/09 @ 11:00
Comment from: Andi [Visitor]
*****
Andi@ mihnea

lol ne-a alergat o gospodină cu mătura pentru că filmam pe trotuarul de vizavi de blocul ei (sondaj de opinie). susținea că-i filmăm casa fără permisiunea ei!
era bloc.
si apărea pe fundal, in spatele cuiva care vb despre campania electorală :D
19/03/09 @ 11:08
Comment from: Liviu`s [Visitor]
Liviu`sBogdan, nu am vrut sa te jignesc.
Ai inceput postarea prin descrierea proiectului COdului civil.
Am vrut sa subliniez ca sunt multe alte aspecte care ar putea sa fie discutate. Oricum, in ceea ce priveste sectiunea privind viata privata, consider ca este destul de curat redactat, si nu contravine normelor comunitare sau actelor internationale ratificate de Romania. Mai mult chiar, incorporeaza dispozitii care deja exista in legislatia romaneasca.
Ovidiu, problema supravegherii video este mult mai spinoasa. Daca vrei, putem discuta despre aceasta, chiar a facut obiectul studiului meu. Totusi, consider ca nu trebuie incarcat prezentul blog cu discutii colaterale.
Iti recomand, daca ai timp, sa parcurgi „Opinia privind compatibilitatea protecţiei drepturilor fundamentale ale
omului cu supravegherea video a spaţiilor publice de către operatorii publici”, opinie adoptată la cea de-a 70-a sesiune plenară din 16-17 martie 2007 de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia. De asemenea, mentionez ca, luând în considerare caracterul eliptic al acestei opinii, având în vedere că opinia nu viza şi supravegherea video efectuată de către operatorii privaţi, Comisia de la Veneţia a dat publicităţii, în data de 8 iunie 2007, „Opinia privind compatibilitatea protecţiei drepturilor fundamentale ale omului cu supravegherea video a spaţiilor publice şi private de către operatorii privaţi şi a spaţiilor private de către operatorii publici”, opinie adoptată la cea dea
71-a sesiune plenară din 1-2 iunie 2007
19/03/09 @ 11:14
Comment from: Liviu [Visitor]
LiviuBogdane, chestia cu accesul la propriul dosar poate inchide frumos ce a mai ramas din legea lui Ticu (cvasi-lustratia) din Romania.

e drept ca un cod civil dispune (in general) la modul general,dar tocmai pentru ca acum avem o lege speciala privind accesul la propriul dosar,ar redactorii codului,daca nu ar fi fost ei insisi securisti,ori colaboratori,ori timpiti, ar fi facut mentiune despre aceast lucru.
Ce inseamna ca nimeni nu poate avea acces la un dosar,facut de securitate,pentru un colaborator?

-la vremea aia era cvasi-legal,sau oricum nu ilegal,ca securitatea sa le faca dosare alora.
acuma tanti securitate nu mai exista,dar dosarele acelea exista.
pe dispozitia lor din codul civil am senzatia va fi foarte greu(cnsas-ul,ori chiar victimele vor avea cu greu acces la asemenea dosare)ca cineva din afara (nu insiderii-ca astia am vazut ca au tot timpul acces;si pentru ei nu exista ilegalitate) sa acceseze asemenea dosare.
-deci......
02/04/09 @ 00:19
Comment from: D.Robert [Visitor] Email
D.RobertBuna ziua . As dori o parere sau un mic ajutor.O poza de a mea si 2 de ale surorii mele au fost publicate pe un site fara acordul nostru. Va rog spuneti`mi daca as putea actiona in judecata responsabilii (uploaderul de poze, managerul de site, etc.) Astept un raspuns pe mail va rog. Multumesc mult.
26/05/09 @ 01:00
Comment from: poporul [Visitor]
*----
poporulacuma nici la tribunal nu mai poti dovedi ca ti sa furat din locuinta pentru ca trebuie sa ceri voia hotului sa prezinti filmarea in instanta fara ea nu ai dovezi nici in banca ori benzinarie nu mai au voie sa filmeze fara acordul hotilor sau clientilor conform noilor legi AM DREPTUL SA FILMEZ PE PROPRIETATEA PERSONALA CAT VREAU MA PIS PE LEGILE VOASTRE FILMEZ PE CINE VREAU CAT TIMP SE AFLA PE PROPIETATEA PERSONALA ORI ESTE IN LOC PUBLIC SI ESTE ANGAJAT DIN BAN PUBLIC!! AVIZ GABORILOR CORUPTI SI CARE FAC EXCESS DE ZEL DECI MA PIS PE LEGEA VOASTRA REVIZUITIO IAR@
17/04/11 @ 20:45
Comment from: iulia [Visitor]
*----
iuliaprevederile astea nici macar nu sunt in noul cod civil. verificati doar la art 79
19/01/12 @ 16:09
Comment from: bogdan [Member]
bogdan@iulia - uita-te si tu cind a fost postat articolul (martie 2009) si ce scrie in el - ca este proiectul codului civil.

Dispozitiile adoptate si intre timp in vigoare le gasesti pe site-ul principal - art 70-75 Cod Civil
19/01/12 @ 17:17
Blog juridic al lui Bogdan Manolea cu informatii referitoare la legislatie, jurisprudenta, articole si stiri legate de domeniul Dreptului Tehnologiei Informatiei din Romania si strainatate.

Subscrie la acest blog pentru a primi actualizarile prin e-mail

Adresa de e-mail


Realizat de FeedBlitz

XML Feeds

Search

September 2014
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
 << <   > >>
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30          

Multumesc

V-a fost util ceva de pe blog sau pe de site ?
De azi va permit sa imi lasati un multumesc

Licenta Creative Commons BY-SA 3.0 Romania

Licenţa Creative Commons
Blogul Legi-internet.ro de Bogdan Manolea este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire - Distribuire-în-condiţii-identice 3.0 România .

Who's Online?

  • Guest Users: 20
powered by b2evolution free blog software