Category: "Stiri - Romania"

Pages: 1 ... 5 6 7 ...8 ... 10 ...12 ...13 14 15 ... 51

13/09/11

  13:42:23, by Bogdan, 1033 words  
Categories: Stiri - Romania, Legislatie, Drept & Internet, Libertate de exprimare

Blocarea site-urilor prin ISP devine o realitate in Romania

Daca la finalul anului trecut va mentionam de noua lege a jocurilor de noroc, care reglementa si partea de online (si ma gindeam ca e de bine…), iata ca Guvernul adopta si normele de aplicare (HG 823/2011) care reusesc performanta nu doar de a adopta dispozitii care vor putea obliga un ISP-ist sa blocheze un site web, ci si sa faca orice site, probabil nevinovat, pasibil de o astfel de sanctiune.

Despre aberatia tehnica numita blocarea unui site prin ISP am explicat mai in detaliu cu alte ocazii. Faptul ca masura este folosita doar in statele cu experienta in domeniul cenzurii, nu este o mirare. Faptul ca este privita ca o masura normala intr-o societate democratica, fara un minimum de evaluare a problemei este cel putin ingrijorator.

Textul HG-ului mai sus amintit, include articolul 73^3 care zice:

“Art. 73^3. - Atribuţiile şi obligaţiile operatorului de monitorizare şi raportare sunt:
a) identificarea website-urilor prin intermediul cărora sunt accesate jocurile de noroc definite la art. 10 alin. (1) lit. g)-i) din ordonanţa de urgenţă, care nu deţin licenţă de organizare şi autorizaţie de exploatare potrivit legislaţiei române;
b) identificarea website-urilor care, în cadrul unor activităţi de marketing, reclamă, publicitate sau alte activităţi cu caracter promoţional, oferă legături către jocurile de noroc definite la art. 10 alin. (1) lit. g)-i) din ordonanţa de urgenţă sau activităţi şi servicii conexe acestora, care nu sunt autorizate potrivit legislaţiei române;
c) comunicarea imediată a informaţiilor cu privire la activităţile neautorizate identificate conform lit. a) şi b) către comisie şi către furnizorii de internet, pentru a le permite acestora blocarea accesului către aceste website-uri;
d) comunicarea informaţiilor privind aceste website-uri neautorizate şi către instituţiile şi organele statului cu competenţe în domeniu, pentru a nu permite plăţile către şi de la aceste site-uri neautorizate;
e) sesizarea imediată a comisiei în cazul în care furnizorii de internet nu blochează accesul la website-urile ilegale pentru care le-a fost solicitată blocarea;”

Bun, deci vom avea o firma privata (asta este operatorul de monitorizare) care va avea obligatia sa:

- identifice site-urile de gambling neautorizate in Romania si sa le ceara ISP-istilor blocarea lor. (Apropo in 2004 se estimau un numar de 53000 de site-uri de acest gen, oare cite or fi acum?)

- Identifice site-urile “care, în cadrul unor activităţi de marketing, reclamă, publicitate sau alte activităţi cu caracter promoţional, oferă legături către jocurile de noroc” neautorizate si sa le ceara ISP-istilor blocarea lor. (atentie! - nu li cere stergerea legaturii, ci blocarea lor de catre ISP!)

Eu, pricepindu-ma mai putin la Internet decit altii, nu pot decit sa ma gindesc la niste site-uri micute (sic!) care ofera legaturi (ca orice link pe Net are un scop promotional - sa ne explice baietii + fetele ce se ocupa cu SEO) catre un asemenea site neautorizat in Romania: Google, Facebook, Yahoo, Alexa, Dmoz.org , ca si orice director din lumea asta in care site-ul respectiv este inscris. Apropo, obligatia nu se refera la site-urile din Romania (sau legate de Romania in vreun fel), ci la toate site-urile din lumea larga (mult succes operatorului in identificarea exhaustiva a acestora!).

Ca sa facem problema si mai complicata, sa notam ca obligatiile prevazute de catul normativ respectiv revin acelui actor privat (operatorul), iar ISP-istul nu are de fapt nicio obligatie directa sau indirecta in acest caz (nici in HG, nici in OUG 77/2009 - care este actul normativ principal). Mai mult decit atit, conform legislatiei romanesti in vigoare - legea 365/2002, atit un ISP-ist, cit si un motor de cautare sau un director de linkuri NU este responsabil de continutul tranzitat sau respectiv gazduit pina cind nu este informat ca atare. Iar obligatia lui este de a-l sterge si in niciun caz a-l bloca.

Si totusi - obligatia pusa in HG nu este de informare si stergere (notice & takedown), ci de blocare prin ISP.

Probabil ca legiuitorii nostri s-au inspirat din legislatia franceza de profil, schimbata recent - doar ca le-au scapat detaliile esentiale care fac regulile jocului: In Franta sunt verificate de catre Autoritate (nu de o companie privata) doar site-urile web care se adreseaza jucatorilor francezi si le sunt cerute sa nu accepte acei jucatori, daca nu ai o licenta franceza. Iar solutia de blocare se obtine doar de la o instanta (in 2010 s-a cerut doar pt 1 site) si nu pentru partea de promovare.

Nu ar trebui sa scapam din vedere nici ca domeniul este extrem de discutat la nivelul UE, iar cazurile CEJ (vezi de ex Gambelli sau Placanica) precizeaza clar ca limitarile aduse pot fi necesare doar ca urmare a unor politici publice coerente (protectia consumatorilor, limitarea jocului ca viciu sau combaterea spalarii banilor) si nu ca urmare a unei decizii de a cistiga mai mult bani la buget.

In consecinta, avind in vedere si celelalte dispozitii din fondul actului - obtinerea licentei, ne aflam in fata unui (alt) act normativ haotic si aberant, ale carui consecinte sunt greu de prevazut, dar nu pot fi in niciun caz pozitive. Oricum, legea e in vigoare, dar va mai dura probabil pina selecteaza operatorul care poate isi va da seama ca are obligatii imposibil de indeplinit.

De asemenea, probabil ne mai trebuie inca o lege ca sa stabileasca cum sa se blocheze site-urile de ISP. Pentru ca mai exista si un alt act normativ pe aceiasi tema (vezi mai jos) si pentru exista o lista din 2008 de 40 site-uri pe care romanii nu au voie sa le vada (nu sunt ilegale site-urile, doar nu aveti voie sa le accesati), propun ca pur si simplu sa se infiinteze un departament in Guvern care sa actualizeze lista aia din cind in cind.

Iar MCSI-ul care avizeaza actele astea normative sa isi schimbe numele in Ministerul Cenzurii Societatii Informationale (MCSI).

PS: Din pacate mai este si un alt proiect de lege care prevede blocarea site-urilor prin ISP (cei care vind etnobotanice online)- si acolo discutia cu privire la acest aspect lipseste cu desavirsire.

Mai multe detalii despre proiectele de acte normative care limiteaza Internetul vezi pe ApTI.ro.

Update - 15 Septembrie 2011
Astazi Curtea Europeana de Justitie s-a mai pronuntat intr-un caz legat de gamblingul online din Austria C 347/09 - Procedură penală împotriva Jochen Dickinger și Franz Ömer:
Un monopol asupra jocurilor de noroc pe internet nu poate fi justificat decât dacă urmărește în mod coerent și sistematic obiectivul combaterii pericolelor legate de jocurile de noroc

02/08/11

Noile legi aplicabile retelelor sociale?

Intro: Scopul acestei insemnari este promovarea unui sondaj cu privire la utilizarea de catre europeni a Internetului si in special a retelelor sociale si site-urilor UGC.

Chestionar Consent

Dezvoltarea retelelor sociale si a site-urilor de tip continut generat de utilizatori (UGC) au prins pe neasteptate pe multa lume si in special pe cei din zona juridica.

Deci avem servicii dezvoltate in special de companii din SUA, cu serverele in cloud (adica pretutindeni si nicaieri), cu zeci de milioane de utilizatori din Uniunea Europeana (adica si 27 de legislatii diferite aplicabile) si unde teoretic n-au voie sa aiba cont utilizatorii sub 13 de ani. Dar in practica 49% dintre copii de 11-12 ani din tarile UE au un cont pe o retea sociala. (studiu EU Kids Online II - 2011). Avem oare o problema?

Numai aceasta ultim procent ar fi suficient pentru ca unii politicieni sa sara in sus cu un proiect sau altul. Doar ca nivelul UE procesul de elaborare legislativa nu este doar mai birocratic, ci uneori bazat pe probe/dovezi reale (evidence based policy making) si nu ca asa te doare la basca. :)

Insa cum este un domeniu nou, aceste dovezi trebuie sa fie produse. Iar dincolo de opiniile juridice sau economice referitoare la necesitatea, fezabilitatea sau aplicabilitatea masurilor, una din dovezile importante sunt legate de ce vor sau au nevoie internautii. (sau consumatorii, dupa cum va place)

Exista deja unii primi pasi in acest sens. Un Eurobarometru din luna iunie pe problematica datelor personale sau raportul EU Kids online II citat mai sus sunt deja dovezi aduse in dezbaterea publica. (vezi opinia lu’ tanti Reading)

In cadrul unui proiect de cercetare finantat de UE in care lucrez (proiectul CONSENT) incercam sa abordam chestiunea dintr-un punct de vedere multi-disciplinar.

Parte a proiectului, dar si a dorintei de a obtine si analiza dovezi referitor la ce fac utilizatorii pe Internet pe site-urile de UGC si retele sociale (si in special referitor la datele personale) s-a propus realizarea unui chestionar in acest sens.

Astfel incit ma intorc catre voi si va rog sa va luati 15 min din timpul vostru pentru a raspunde la acest chestionar (disponibil inclusiv in limba romana).

Chestionar Consent

Btw - toate datele colectate sunt complet anonime. Dupa ce ies rezultatele, o sa le comunic pe blog, inclusiv cu posibile interpretari. Studiul este desfasurat in toate cele 27 de tari membre ale UE si va fi folosit pentru propuneri si sugestii de politici catre autoritatile europene competente.

In ceea ce priveste subiectul titlului in sine (deschis in 2008 pe blog), cred ca nu vom scapa in urmatorii ani de o “politica europeana” in ceea ce priveste site-urile de tip retele sociale. Ca aceasta se va traduce in legislatie (hard law) sau recomandari si auto-reglementare (soft law)- ultima deja promovata de Comisie - depinde de extrem de multe aspecte pentru a face acum o afirmatie transanta.

Este cert insa ca la ora actuala informatiile si dovezile despre opinia consumatorilor despre UGC si site-urile de retele sociale, in special pe partea de viata privata, sunt lacunare, in special la nivel pan-european.


PS: daca va intereseaza sa promovati formularul si pe site-ul vostru (fapt pentru care v-as multumi) si vreti 1-2 bannere suplimentare, contactati-ma pe mail.

15/07/11

  14:48:12, by Bogdan, 948 words  
Categories: Anunturi, Stiri - Romania, Pareri personale, Jurisprudenta, Criminalitate informatica

Phishing-ul - adevaratul brand de tara al Romaniei

Cind am fost in SUA si discutam cu un avocat de la EFF, primul lucru care m-a intrebat de Romania este cum aveti atitia “carderi". In preajma referendumului ref la bulgari si romani din Elvetia de acum vreo 2 ani, toata lumea ii stia pe romani de ciorditori de carduri. Acum citeva luni, vorbind cu un alt avocat din Olanda, imi explica cum “phiserii” au invadat tarile de jos si sunt o pacoste pentru toata ei. (intre timp mi-a relatat ca au ajuns si hotii de fier vechi care au scos din functiune citeva trenuri de mare viteza, luind nu stiu ce bucati de fier de pe sine).

Deci phishingul este adevaratul brand de tara al Romaniei. Nu a fost niciodata frunza verde, nu Bute si nici macar Mutu. Phishingul! Ciorditori pe Internet. (atentie, astia nu sunt hackeri!)

Cum sa-l imbunatatim?
Pai sa nu facem nimic mai mult decit facem acum. Phishing-ul (sau in general inselatoriile pe Internet) par a fi una dintre mai prospere afaceri pe Internet din Romania (si nici nu platesti taxe).

Modelul de business e relativ simplu, creduli gasesti cit e lumea intreaga, faci ceva bani, te ridica politia frumos cu mascati (deci traiesti ca-n filme, frate!), stai citeva luni in inchisoare pina cind iti dau drumul (ca doar nu te pot tine ani pina cind se fac tot felul de expertize sau ii citeaza pe aia din straintate), iei 2-3-4 ani (poate cu suspendare, daca ai un avocat mai descurcareti) si dupa ce iesi o iei de la capat, invatind cum sa folosesti mai bine “sagetile” (adica oamenii pusi sa ridice banii in locul tau), sa folosesti programe de ascundere a urmelor sau sa faci infractiunile in 3 state, ca se se incurce autoritatile de aplicare a legii intre ei cu privire la competente.

“Afacerile” devin din ce in ce mai profesioniste si mai organizate, cum se anunta din comunicatele Politiei inca din 2009.

Ultima mare actiune a DIICOT (117 perchizitii si 50 de persoane retinute) par a fi tintita catre o retea de baieti cam prosti , care se faceau fraude in stilul anilor 2000. (adica licitatii fara sa aibe bunul, nu phishing) - de fapt, personal nici nu stiu daca termenul de criminalitate informatica este un corect in cazul asta.

Din pacate, comunicatele DIICOT (uneori pline de emfaza, alteori de inteles - cine crede ca sa faci 117 perchizitii simultane e usor…) par a intra intr-un tipar cu care deja te obisnuiesti. O data la 2 luni se primeste un comunicat prin care afli ca o alta “retea a fost destructurata", pe care presa (aia care a ramas) il preia integral dupa ce schimba titlul cu unul cit mai bombastic posibil.

Ce (nu) se vede dincolo de comunicatele DIICOT

Cum deja am mai zis si in trecut, ne uitam prea mult la efecte si deloc la cauzele fenomenului. Discutam despre numarul de anchetati, dar nu si despre de ce fac asta. Nu avem studii sociologice si/sau psihologice care sa ne explice de ce avem de-a face cu un fenomen la nivel national. Nu stim de ce Rm. Valcea e mai tare decit Zalaul in cazuri de phising… Nu avem nicio strategie de educare cu privire la Internet. Incercam sa rezolvam problemele aparute punctual si nu global. Daca Romania nu va incerca sa faca nimic serios dpdv sistematic cu privire la fenomen, in sine, cazurile de phishing se vor inmulti si complica. Poate va fi si cazul ca Politia (in special in conditiile scaderii salarilor) si Procuratura sa nu le mai faca fata.

Banc
- Unde vrei, puisor, sa lucrezi cind te faci mare ?
- In criminalitatea organizata!
- Ce frumos!!! Dar la stat sau la privat ?

Pedepsele reale in astfel de cazuri sunt de maxim 2-4 ani inchisoare Degeaba ne arunca in fata in comunicatul de presa pedepse de “pina la 20 de ani". Nu conteaza ca sunt tot felul de agravante, cum ar fi constituirea in grup infractional. Daca ne uitam la cazurile de criminalitate informatica din 2010 pe acest domeniu (preluate de pe Jurindex si publicate pe legi-internet.ro) observam ca pedeapsa acordata in astfel de cazuri este intre 2 si 4 ani de inchisoare.
Nu vreau sa judec daca e rau sau e bine, daca e un caz special sau nu - e vorba de o constatar.

Prejudiciile de 20 de milioane de dolari sunt praf in ochi. In momentul care gasesti doar approx 100 k euro la perchizitii, orice cititor inteligent o sa-si dea seama ca e ceva in neregula cu suma asta. De fapt, suma este formata din prejudiciul efectiv (cit au furat) si prejudiciul moral (adica cit costa increderea pierduta in eBay si Craiglist). Daca prima este usor de cuantificat (dar nu este publica), cea de-a doua poate fi ridicata din vorbe la sume astronomice. Oricum tot din cazurile de criminalitate informatica din 2010 pe acest domeniu observam ca de fapt niciodata prejudiciile acordate nu se ridica nici macar pe departe la aceste sume exorbitante.

In faza de judecata putini vin sa-si ceara paguba O parte din problemele care fac ca aceste procese sa dureze extrem de mult (pe linga durata expertizelor si contra-expertizelor, domeniul inca criptic pentru multi judecatori, etc.) este si faptul ca pagubitul este din alta tara, ceea ce duce la durate impresionante pentru citarea acestora sau depunerea plingerilor lor. Nu este mai putin adevarat ca in multe cazuri bancile sau Visa sau chiar inculpatii in sine nu mai depun eforturi pentru recuperarea prejudiciului (in multe din cazuri fiind rambursat de asigurari).

Eu, unul, n-am intalnit pina acum un caz care sa urmareasca atent ce s-a intamplat de la comunicatul DIICOT pina la sentinta finala si irevocabila a unei instante. (se poate ce s-a intamplat si dupa aceea, adica cit a stat de fapt in inchisoare).

01/07/11

  16:15:00, by Bogdan, 658 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Legislatie, Drept de autor

Calculator pentru domeniul public (ref. drept de autor)

Importanta duratei exacte a drepturilor de autor nu este, in ziua de astazi, doar un simplu exercitiu teoretic. Identificarea intinderii cit mai exacte a domeniului public permite reutilizarea in mod liber a acestor opere, indeosebi (dar cu siguranta nu doar) in diverse proiecte private de pe Internet (unde probabil Wikipedia e no.1) sau chiar proiecte guvernamentale (Europeana)(pentru cei care sunt totusi interesati de domeniul public, inclusiv dpdv teoretic le recomand un studiu finantat de OMPI)

Desi ar putea sa para o treaba simpla la prima vedere, conflictul de legi in timp si in spatiu fac problema mult mai complicata dpdv juridic si aproape de netrecut pentru orice persoana cu buna credinta, dar fara studii juridice. Tocmai de aceea m-a incantat ideea unui calculator care poate da un indiciu daca o opera este in domeniul public sau nu. Acest proiect a fost in cele din urma realizat si lansat la nivelul Uniunii Europene si imi pare ca am contribuit cu analiza legislatiei romanesti care a dus la una din schemele logice cele mai complicate de la nivelul UE.

Inainte de a da o imagine a operelor care sunt in domeniul public in Romania sunt nevoit sa fac 2 importante clarificari:

A. Acest calculator nu este o consultanta juridica si nu inlocuieste analiza unui avocat sau a unui consilier juridic. Nu sunt doar vorbe goale cele de mai sus sau o exonerare obligatorie, ci o realitate, in special pentru ca un asemenea calculator nu poate sa acopere toate situatiile juridice aparute in practica (de ex. cind autorul decedat inainte de 1996 transfera drepturile sale prin testament).

B. Acest calculator se bazeaza pe o intrepretare a conflictului de legi in timp (deja abordata de mine in 2006 pe acest blog) care este vazuta diferit de alti specialisti. Este vorba de intrepretarea art 149 alin 3 din legea 8/1996, caruia ii lipsea un NU din textul original. Eu am mers pe ideea ca nu ne putem afla in situatia unei re-nasteri a drepturilor de proprietate intelectuala, chiar daca textul poate fi interepretat in acest sens dpdv literal. Aceiasi idee, ca si ipoteza intentiei reale a legiuitorului, este expusa si explicitata mai bine intr-o decizie a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si de Proprietate Intelectuala, Decizia 248A din 30 Noiembrie 2006 (ramasa irevocabila prin decizia ICCJ) publicata in Revista Romana de Dreptul Proprietatii Intelectuale*.

Ar mai trebui sa adaug ca ar fi ideal de creat un astfel de calculator si in limba romana, asa ca am reusit sa conving cel putin 1 prieten ca merita sa incercam sa facem o mica aplicatie (licentiata liber) in acest sens. Proiectul e disponibil in mod public si accepta si alti colaboratori. De altfel, cred ca dupa schema logica de mai jos (se deschide cu yED) orice programator poate sa faca asa ceva.

Si pentru a nu lasa inseamnarea fara o concluzie mai practica si usor de inteles, analiza sugereaza ca, in conditiile limitarilor mai sunt explicate, urmatoarele categorii de opere ar fi in domeniul public in Romania:

  • Fotografii artistice separate - Toate operele aparute inainte de 24.06.1991
  • Serii de fotografii artistice - Toate operele aparute inainte de 24.06.1986
  • Enciclopedii, dictionare si culegeri - Toate operele aparute inainte de 24.06.1976
  • Drepturile de autor au apartinut unei persoane juridice – Toate operele aparute inainte de 24.06.1946
  • Drepturile de autor au apartinut unei persoane fizice care nu a avut mostenitori – Toate operele autorilor decedati inainte de 24.06.1996
  • Drepturile de autor au apartinut unei persoane fizicecare a avut mostenitori (situatia este extrem de complexa si se poate ca durata sa fie mai scurta) - Toate operele autorilor decedati inainte de 31.12.1940

* Pentru a fi precisi referitor la citarea de mai sus: Este vorba de RRPI -An 5, nr. 3 (2008), p. 223-242 Durata protectiei dreptului de autor : Norma tranzitorie privind prelungirea duratei. Intentia reala a legiuitorului . Protectia operelor ce constituie facta pendentia la momentul intrarii în vigoare a legii noi. Opera derivata. Transpunerea din genul epic în cel dramatic. Caracter original / Selectie si prelucrare de Andreea Constanda

Toate documentele anexate sunt disponibile sub licenta Creative Commons BY-SA 3.0 Romania.
  Romania-domeniu-public-flowchart.zip
  Romania-domeniu-public-flowchart.zip
  Romania-domeniu-public-flowchart.zip

30/06/11

  17:37:20, by Bogdan, 566 words  
Categories: Stiri - Romania, Legislatie, Jurisprudenta, Viata privata, Libertate de exprimare, Drept & ITC

Sistemul de auto-completare din cautarea de la Google si defaimarea online

Marturisesc ca am fost placut impresionat de sistemul de auto-completare a cautarilor din Google (Google Suggest), desi nu am putut sa nu ma intreb (si am intrebat si pe altii mai priceputi decit mine) in ce masura nu “perverteste” intentia de cautare intiala a utiizatorului (de. ex. vad in autocomplete o cautare similara cu ce vroiam eu si o aleg).

Am auzit insa in ultima vreme mai multe cazuri in care sistemul de autocomplete al lui Google le-a creat probleme juridice, in special pe cazuri de defaimare. Adica cum ar fi sa iti cauti numele pe Internet, si Google sa iti sugereze “Numele tau hot” sau “Numele tau frauda".

Evident ca nu iti pica bine. Dar poate fi Google vinovat in cazul de fata ? Sau vorbim de un algoritm pur matematic? (ce depinde de ce cauta altii si/sau rezultate)

Cum am auzit de cazuri din Franta, Suedia, Brazilia sau, mai recent Italia, este clar ca poate fi o problema din ce in ce mai raspindita.

Este posibil ca una din solutiile cele mai simple este ca motorul de cautare sa refuze sa ofere auto-complete pe numele proprii. Dar numele proprii sunt cele si ale presedintilor de stat sau a celor morti de acum 2 secole, deci ar fi mai degraba o limitare inutila a libertatii de exprimare. O directie in acest sens ar fi sistemul pus de Google pentru gestionarea reputatiei tale online (vazut la Manafu, thanks!), care insa pare a fi doar la inceput. (si care poate fi si o implementare a mult-discutatului - dar nereglementat inca in mod explicit - drept la uitare (droit a l’oubli))

Si, totusi, un caz recent din Irlanda (inca pe rol) care implica rezultatele autocomplete pentru un hotel, caruia ii sunt asociate diverse cuvinte negative ne arata ca problema poate sa se iveasca si dincolo de o persoana fizica.

Probabil ca Google ar putea pretinde oricind ca rolul sau este pur tehnic si neutru, deci reprezinte un pur gazduitor (de fapt agregator) al informatiei deja existente. Iar cazul de la ECJ din 2008 referitor la Adwords ar fi un bun precedent de folosit in intreaga UE. Dar asta o poate face doar cand serviciul sau are o functie neutra “întrucât comportamentul său este pur tehnic, automat și pasiv, presupunând lipsa cunoașterii sau a controlului datelor pe care le stochează.”, cum sublinieaza Curtea Europeana de Justitie.

Doar ca motorul de cautare se pare ca deja a renuntat la statutul de rol neutru si pasiv atit pentru Google Suggest, cat si pentru Google Instant, pentru unele cuvinte, unde presiunea industriei de copyright a fost prea mare. Cuvinte ca BitTorrent, torrent, utorrent, RapidShare sau Megaupload nu mai merg pe auto-complete de la inceputul anului.

In 2010, purtatorul de cuvint ai firmei se apara:
“Este important de precizat că Google Suggest este o agregare a celor mai populare căutări, bazată pe căutările anterioare ale internauţilor. Nu este Google cel care sugerează aceşti termeni”

Poate nu o sugera, dar deja ne arata ca poate sa le blocheze. Daca vrea.

Personal, cred ca as fi mai degraba suporterul unui serviciu total liber (sau neutru), decit unul trunchiat de interese comerciale evidente. Pentru ca atunci par sa conteze doar interesele comerciale ale celor ce pot sa faca lobby si nu a persoanelor fizice sau a micilor intreprinzatori care au doar ca varianta inca doar complicata actiune in instanta.

03/06/11

  16:57:52, by Bogdan, 424 words  
Categories: Stiri - Romania, Jurisprudenta, Libertate de exprimare

Fiecare este responsabil pentru ceea ce scrie. Si pe net.

Titlul insemnarii ar trebui sa fie concluzia principala daca citesti cu atentie motivatia instantei (Tribunalul Bucuresti) in care a condamnat o persoana la 70 000 de euro daune pentru incalcarea dreptului la viata privata pentru o serie de insemnari defaimatoare (a postat un filmulet cu caracter pornografic si a sugerat cine ar fi protagonista scenelor cu caracter sexual) pe un blog.

Chiar daca decizia poate fi apelata si deci nu este definitiva si irevocabila, exista citeva puncte in care motivatia instantei merita remarcata.

1. In primul rind aplicarea corecta a limitarilor libertatii de exprimare. Sunt un mare sustinator al acestei libertati (vezi si insemnarea precedenta), dar aceasta nu este una absoluta. Iar cazul actual sublinieaza bine limitele, mai ales ca paratul se pare ca nu a adus nicio proba a veritatii.

2. Este de subilniat si aplicarea corecta a legii in spatiu (chiar daca blogul era gazduit pe blogspot), ca si utilizarea elementelor indirecte pentru identificarea autorului unui blog. Din pacate sunt persoane care refuza sa isi asume spusele, mai ales atunci cind e vorba de un conflict juridic legat de defaimare sau,iar acest caz arata ca poate fi trasa la raspundere o persoana chiar daca aceasta incearca sa se eschiveze.

3. O aplicare practica in domeniul defaimarii pe Internet a institutiei raspunderii civile delictuale, prin demonstrarea a tuturor celor 4 elemente (fapta ilicita, culpa, prejudiciu, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu).

4. Fapta ilicita retinuta nu a fost doar incalcarea dreptului la viata privata, ci si copierea si publicarea unor poze-portret ale reclamentei prin incalcarea art. 88 legea 8/1996.

5. Chiar si decizia este una logica - si nu inchiderea site-ului (asa cum au cer unii habarnisti in alte cazuri), ci:
- recunoasterea incalcarii dreptului
- stergerea materialelor defaimatoare de pe site-ul sau
- publicarea hotararii
- plata de daune morale.

Din pacate exact la final instanta isi da in petec prin obligarea paratului la inlaturarea din cadrul tuturor site-urilor web a filmului publicat de parat. In primul rind din contextul deciziei nu rezulta niciunde ca acel film a fost publicat de parat pe Internet. In al doilea rand aceasta e o obligatie cvasi-imposibila din punct de vedere practic. In al treilea rind daca acel filmulet ar fi fost publicat de altii, fara legatura cu paratul, doar acele persoane sunt responsabili pentru actiunile lor.

Probabil ca o asemenea obligatie ar putea sa existe daca se refera la alte site-uri care au preluat articolul sau original, ori la copiile temporare din motoarele de cautare (cache), dar altfel ar putea sa fie cel mult o obligatie de diligenta, si nu una de rezultat.

02/06/11

  18:48:18, by Bogdan, 1437 words  
Categories: Stiri - Romania, Articole / Studii / Rapoarte, Pareri personale, Libertate de exprimare

Securizarea Internetului prin cenzura

Am scris pentru Dilema Veche de saptamina trecuta un articol despre securizarea Internetului prin cenzura (copiat si mai jos), ca parte a suplimentului “Libertatea de a fi supravegheat”

Simpatic este faptul ca ultimele 2 saptamani (de cind am scris articolul) au fost marcate de cele mai multe discursuri si declaratii pro-Libertatea Internetului din ultimii ani: Raportul ONU privind libertatea de expresie, discursurile ministrului de externe suedez Carl Bildt si alte speech-uri de la masa rotunda de la Bruxelles si de la EuroDIG. Ba chiar si declaratia G8 de la Deauville, care nu cuprinde termenul de “Internet civilizat” dorit de Sarkozy si are numeroase referiri la importanta drepturilor omului pe Internet. (dar e departe de a fi perfecta)

Mai jos si articolul original: Cum securizăm Internetul? Prin cenzură!

Full story »

02/05/11

  12:05:50, by Bogdan, 814 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Comert electronic

Despre incredere in medii virtuale

Ar fi trebuit sa scriu despre Trusted.ro - o marca de incredere pentru magazinele online lansata vineri intr-un parteneriat cu Gpec.ro si APC Romania. Dar daca va intereseaza detalii, cel mai bine cititi comunicatul de presa sau informatiile chiar de pe trusted.ro. Acolo chiar scrie cam tot ce vroiam sa va spun

Hai sa vorbim mai degraba despre increderea intr-un site.

Daca e vorba de un site unde numai citesti informatie, lucrurile pot fi mai simple.

Dar daca e un site unde vrei sa pui tu ceva? Pui un videoclip [e Trilulilu, pe Youtube sau pe Vimeo? Unde sunt prietenii tai sau unde iti e mai usor? Ori poate unde are interfata in romana?

Dar daca vrei sa cumperi de pe un site? Vinam doar pretul cel mai mic? Intreb un prieten? Sau daca are multe like-uri pe Facebook?

Chiar nu am raspunsul la toate aceste intrebari. In schimb am idei ca o marca de incredere poate ajuta. Si am doua povesti.

1. Acum citeva luni bune am fost invitat sa vorbesc la un seminar master despre protectia datelor personale. Public - cam 30 de persoane, media de varsta in jur de 30 de ani, probabil in mare parte angajati.

Incercand sa mai destind atmosfera si sa implic audienta, intreb cati din sala au comandat online. Un val de gheata vad cum vine spre mine. Vreo 2 maini ridicate timid, ca si cum ar trebui sa admiti ca ai facut o ilegalitate. Chestia asta imi straneste curiozitatea si incep sa intreb de ce.

Motivele par a veni de la un public de 60 de ani: Internetul nu e sigur- nu vedeti citi hakeri avem (?!?), Nu vreau sa platesc online cu cardul (de parca nu am auzit de ramburs), Nu vreau sa imi dau datele de card unui site (apropo, datele nu ajung la proprietarului site-ului si nici macar nu sunt stocate la procesator), Offline e mai ieftin (!?!) etc.

Morala: Faptul ca tu si cunoscutii tai cumpara online usor, nu inseamna ca toata lumea gindeste la fel. Increderea pe Internet in general este inca la nivel redus.

2. Acum vreo 2 luni laptopul meu a stat. Adica, nu s-a mai deschis. Banuiam o protectie automata la supratensiune (asa s-o zice?), dar nu aveam nicio dovada. Trei zile (in care eram in strainatate) am stat fara laptop. Nice, trait viata. Intors in tara, intr-o duminica, trec la operatiunea Reparat Leptopiset.

Google e prietenul meu. Cautarea “reparat laptopuri” imi da ceea ce par a fi niste rezultate interesante, cel putin vreo 5-6 platite. Cind intru pe site-uri par a fi din web 1.0. Cite vreun numar de telefon si adresa de email scrise mari cu text de 30. Gasesc unul care pare a fi ok, inclusiv cu forum de discutii. Cind ma uit la contact, e din Cluj. Eu vreau mai repede.

Inapoi la Google. Caut ceva cu laptopuri, service, Bucuresti, sector 6, reparatii. Cit mai putine rezultate utile, majoritatea in vreun apartament de bloc. De ce sa am incredere intr-un service dintr-un apartament obscur? Maine inchid poate contractul de inchiriere si adio Leptopisetul meu drag. Macar datele sunt safe, ca sunt criptate. Dar totusi..

Google nu mai e prietenul meu. Ma intorc totusi la unele din rezultate. Le iau la puricat. Evident ca toti sunt o echipa tinara. La unul scrie Copyright 2008 (neactualizat, zice mintea mea deformata profesional). La altul la sectiunea Despre Noi era o compunere excelenta despre echipa care parea ca a ajuns pe Everest. Echipa “reparam calculatoare Bucuresti rapid si ieftin". N-am gasit la niciunul vreo certificare de la vreun producator ca pot sa deschida laptopuri. Poate nu exista

Pina la urma ma opresc la unul care au in dreapta o zona, unde sunt notate ce marci de laptopuri au in service (cu procente din numarul total de latopuri in service). Pe locul 2 e marca Leptopisetului meu. Deci prezumam ca se pricep. Pagina de contact e clara, sunt aproape de metrou, au harta, au chiar si o poza cu imaginea casei unde au sediul. In plus zic ca o sa ma anunte prin SMS cind e gata. Amin pentru luni inceperea operatiunii, cind deschid.

Povestea e cu Happy End: cind am ajuns la service si am apasat butonul de Power, Leptopisetul meu a pornit ca prin minune. Mi s-a parut ca imi zimbea cinic pe sub mustata, asa ca l-am lasat macar la curatat.

Morala: Daca mie, care ma consider un utilizator de Internet avansat, imi e atit de greu sa gasesc un site de incredere, oare ce face un consumator obisnuit ?

Dar voua, care cumparati online, cum va inspira incredere un site, astfel incat sa ajungeti sa plasati o comanda acolo ?

Raspunsurile clasice ar fi probabil: am mai cumparat de acolo, mi-a recomandat un prieten sau are o marca recunoscuta (de ex. blueair). Dar un magazin care se lanseaza azi nu are nicio sansa sa raspunda pozitiv la niciunul din aceste raspunsuri. Atunci, dincolo de acestea, ce creeaza incredere?

1 ... 5 6 7 ...8 ... 10 ...12 ...13 14 15 ... 51

Blog juridic al lui Bogdan Manolea cu informatii referitoare la legislatie, jurisprudenta, articole si stiri legate de domeniul Dreptului Tehnologiei Informatiei din Romania si strainatate.

Subscrie la acest blog pentru a primi actualizarile prin e-mail

Adresa de e-mail


Realizat de FeedBlitz

  XML Feeds

Search

February 2018
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
 << <   > >>
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28        

Multumesc

V-a fost util ceva de pe blog sau pe de site ?
De azi va permit sa imi lasati un multumesc
blogtool