Category: "Stiri - Romania"

Pages: 1 3 4 5 ...6 ...7 8 9 10 11 12 ... 51

08/08/17

  10:19:00, by Bogdan, 472 words  
Categories: Anunturi, Stiri - Romania, Pareri personale, Libertate de exprimare

Libertatea de exprimare și umorul, victime colaterale ale știrilor false în online. Cui îi pasă?

Se pare că Facebook a început implementarea în România a unui algoritm de filtrare a știrilor false (fake news) din informațiile care apar pe paginile (wall) utilizatorilor de Facebook. De asemenea, se pare cel puțin anumite publicații cu știri umoristice, care evident că nu sunt reale, au intrat în același filtru, din care teoretic ies doar știrile adevărate și perfecte.

Dacă Guvernul României (de oricine ar fi fost condus el) ar fi impus un filtru în care anumite publicații ar fi fost puse pe lista neagră a știrilor false, toată lumea ar fi strigat cenzură.

Dacă în anii ‘90, proprietarii chioșcurilor de ziare ar fi decis că anumite publicații nu pot fi vândute la chioșcuri, toată lumea ar fi strigat cenzură. (de fapt chiar s-a întâmplat)

Dacă același lucru se pare că este făcut de o firmă privată pentru aproape 10 milioane de conturi din România, pe criterii nepublice și neclare, fără o procedură de apel și fără vreun comunicat oficial, se pare că nu mai este problemă. Dar este tot o cenzură, privată de data aceasta, mult mai insidioasă prin lipsa oricărei urme de transparență, inclusiv a algoritmilor folosiți.

Pe aceleași considerente ar trebui să lăsăm cei câțiva giganți globali care asigură de facto porțile către informația online să stabilească ce avem voie și ce nu avem voie să citim. Sau să facem. De fapt, deja Germania își propune să facă o lege care exact asta să facă, în ciuda faptului ca oameni cu scaun la cap îi zic că nu este o idee prea buna.

La noi, e liniște și pace, ca oricum nu se ocupă nicio instituție publică cu susținerea libertății de exprimare. Ca sa fie tacâmul complet singura reacție publică este a unui domn care căștigă bani de pe urma lui Facebook care ne explică de ce decizia lui Facebook este "e o măsură logică și sănătoasă atât pentru rețeaua socială, cât și pentru societate, în general." LOL. Evident, asta nu ar putea fi niciodata un fake news, doar un Media advertising bias, pe care Facebook nu l-ar filtra niciodată.

Și oricum, e vorba de Mark care stabilește lista, nu de Dragnea, Tăriceanu sau Cioloș, nu? Deci e safe...

Am mai spus că problema nu sunt doar știrile false (și exemplul de mai sus e exemplul perfect), iar soluția nu este un algoritm miraculos (pe care oricum niciun politician nu il intelege, dar nici cei angajati sa vorbeasca in numele Facebook), ci mai degraba de educație media și receptare critică a informațiilor - indiferent de modul de transmitere - presă scrisă, TV, radio sau Internet. (ca să înțelegeți mai prozaic la ce ne referim aruncați-vă un ochi pe infograficul ăsta de la MediaWise și Factual despre cum depistezi dezinformarea.)

Dar deocamdata la clasa a V-a vrem să promovăm învățarea algoritmilor și nu gândirea critică a informațiilor primite... În rest, vorbe goale.

20/04/17

  12:28:00, by Bogdan, 885 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Legislatie, Drept & Internet

Cum se încearcă reglementarea Uber, Airbnb, Indiegogo si ce mai pica

Cum se încearcă reglementarea Uber, Airbnb, Indiegogo si ce mai pica

Un nou proiect de lege vrea să reglementeze “economia de acces” în România. Adică – mai pe înțelesul tuturor firme – Uber, AirBNB, Indiegogo, Freelancer.com și altele asemenea au nevoie de mai multe reguli.

E un moment bun să discutăm ideea. Proiectul este pe masa Comisiei de ITC, iar în 26 aprilie va fi o dezbatere (probabil prima și ultima) pe acest proiect de lege. Dacă vă considerați afectați și vreți să participați, cereți acest lucru la adresa de e-mail cti AT cdep PUNCT ro.

Dar eu personal aș prefera să avem un context mai larg și nu să luăm doar exemplul companiilor amintite de mai sus, ca să răspundem la niște întrebări esențiale.

De ce am vrea să reglementăm serviciile online?

Principiul pus în practică de legea 365/2002 în România și de directiva de e-commerce în Europa este relativ simplu: serviciile online (denumite servicii ale societății informaționale) nu se autorizează în prealabil. Acum pare și logic, dar în anul 2000 era mai vag: cum ar fi fost ca cineva care vrea să facă un site de orice tip să treacă printr-o comisie de birocrați ca să primească o autorizație?

De la orice principiu, există și excepții unde există reglementări mai laxe sau mai stricte – de la zona de protecție a consumatorilor în contractele la distanță până la emiterea de monedă electronică – cu sancțiuni în consecință (de la amenzi până la neprimirea unei autorizații de a fi furnizor de monedă electronică).

Ei, bine noua reglementare identifică o altă categorie, denumită generic „economie de acces”, care ar trebui să fie reglementată. De ce ar trebui reglementată? Nu este deloc clar. M-aș fi așteptat să fi fost identificate niște probleme (sau relații sociale) pe care aceste noi economii le creează și care, după cum s-a dovedit, practic nu pot fi rezolvate altfel decât printr-o lege. În afară de conflictele dintre Uber și taximetriști, n-am auzit în spațiul public românesc o altă nemulțumire clară.

Ce vrem să reglementăm din serviciile online?

  • Este nevoie de o reglementare transversală (care să se refere la „toți găzduitorii de conținut”, așa cum prevede art 14. din legea 365 sau la toate magazinele online, cum face OUG 34/2014) sau ai nevoie de o abordare sectorială?
  • Nu cumva este nevoie de o mai bună definire/regândire a serviciilor de taxi?
  • Oare nu dorim să fie reglementate (mai dur sau mai lax) și condițiile de cazare?
  • Are rost sa avem o reglementare care să privească serviciile de crowdfunding (sau poate întâi să le lăsăm să crească puțin)?
  • Dar reglementarea unui intermediar de tip B2B, cum este freelancer.com?

Cum vrem să reglementăm serviciile online?

Dacă avem un răspuns la întrebarea precedentă, ar trebui să vedem cum anume se dorește reglementarea. Este normal să impun niște obligații care oricum există în alte legi (de ex., protejarea datelor personale prin Legea 677/2001, securitatea informatică, plata taxelor pe care le datorează)?

Pentru obligațiile suplimentare, nu cumva ele îi schimbă companiei modul de business din găzduitor în terț de încredere (de exemplu „să verifice autenticitatea și conformitatea documentelor”)? Nu cumva ele trebuie să schimbe conduita unui furnizor? (de tipul „să dețină documente care să autentifice caracteristicile bunului”)?

Și dacă reglementarea creează un rol care de fapt nu există, cum ar fi „suportul local al platformei tehnologice”? Deci ar trebui ca Indiegogo, de exemplu, să facă un contract cu o firmă românească? Serios?

Și care sunt sancțiunile? Amenda contravențională să zicem că ar putea să aibă un sens, dar cum s-ar aplica „interzicerea funcționării platformei tehnologice”? Facem o listă neagră pentru ISP-iști? Angajăm polițiști ai Internetului care să-i prindă pe acei furnizori din România care o folosesc ilegal?

Ce rezultate ne așteptăm să aibă reglementarea?

În fine, deși proiectul vorbește chiar în primul articol de „promovarea și sprijinirea domeniului” , din text nu reiese nicicum acest aspect, pentru că vorbim doar de obligații și sancțiuni. Inclusiv partea de autoreglementare de fapt nu este așa ceva (pentru că spune doar că termenii și condițiile vor fi aplicabile și apoi se impun iar obligații).

Realist vorbind, niciuna dintre aceste platforme care deja există nu au în România cine știe ce piață importantă, deci reacția instinctivă ar fi probabil să plece sau să refuze să accepte furnizori din România. În unele cazuri, cum ar fi Freelancer.com, probabil că ar duce la limitarea a mii de mici profesioniști să își găsească clienți. Sau să învețe să folosească un VPN. Sau să plece din țară.

Ceea ce poate nu ne dăm seama acum este că o astfel de lege închide ușa în nas oricărui viitor serviciu care ar putea fi făcut de vreun inovator român. Sau îi zicem să plece în Marea Britanie sau în SUA, pentru că aici e riscant.

Și atunci revenim la întrebarea inițială din titlu: Servicii online de tipul Uber și AirBnB: vrem reglementare, autoreglementare sau doar să plece?

Deocamdată, prin acest proiect de lege, se pare că vrem să plece toți și să creăm bariere pentru alții ca ei în viitor.

Poate o soluție mai bună ar fi să identificăm întâi problemele și apoi să discutăm aspectele de mai sus. Și dacă încercăm o autoreglementare sau co-reglementare, ar trebui să le expunem problemele celor din industrie și să înțelegem cum le văd ei rezolvate. Asta dacă dorim să rezolvăm problemele de fond.

Articol publicat si pe blogul Trusted.ro.

Textele proiectului actual:
Expunerea de motive a legii   em894.pdf
Textul adoptat de Senat   em894.pdf

31/03/16

  15:14:00, by Bogdan, 241 words  
Categories: Stiri - Romania, Legislatie, Jurisprudenta, Viata privata

Garantii tehnice pentru mandatele de supraveghere tehnica - de la teoretic la practic

Am fost astazi la dezbaterea “Garantii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”.

Două chestiuni:

1. Prezentarea făcută la eveniment referitoare la garanții - în principal m-am referit la cele de transparență și tehnice - legate de activitatea de interceptări (mai multe detalii despre eveniment vezi aici). E doar o încercare rapidă, pentru că nu am avut prea mult timp pt cercetarea în detaliu a subiectului, dar sper să fie mai degrabă un input bun de discuție (evident, dacă se vrea…):

2. Am aflat la dezbatere de două cazuri șocante povestite de judecători legate de interceptări:

  • In primul dintre ele un judecator a primit o inregistrare audio pe CD, ca rezultat al unei interceptari. Doar ca fisierul respectiv nu a putut sa fie redat pe niciun calculator al instantei. Motivatia - atat a organului care asigura “suportului tehnic", cat si a departamentului tehnic al instanței - “nu avem softul”. :-)
  • In al doilea caz un alt judecator a povestit cum au decis sa nu se bazeze doar pe transcrierea interceptarii, ci sa si asculte fisierul audio. Au ascultat partea indicata - vrei 20 de minute - si au avut supriza ca este inregistrata … doar muzica populara.

Nu stiu cum sunt altii, dar cand aud povestile astea, ma gandesc ca niste oameni ar fi trebuit sa-si dea demisia. Cel putin.

Iar prezentarea mea e un SF din alta lumea fata de realitate…

 

30/03/16

  16:49:00, by Bogdan, 724 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Legislatie, Viata privata

Guv.ro la ora adevarului pe subiectul consultarilor publice - Urgenta inregistrarii cartelelor pre-pay sau o discutie pe argumente de fond?

Am rezistat aprope o saptamina sa comentez toate urgentele legate de a cincea tentativa anuntata pentru înregistrarea cartelelor pre-pay, profitata a fi impinsa pe agenda politică de atentatele de la Bruxelles.

Am profitat de mesajul de ieri al premierului Ciolos pentru (inca) o invitatie la argumente, studii si analize. Si nu doar ne trebuie x sau y, pentru ca asa vrea A sau B. Scrisoarea deschisă completă mai jos. Astept cu interes și răspunsul!

Domnule Prim Ministru Dacian Cioloș,

Ați zis ieri o vorbă mare: “Cred că e important să ne învățăm în societatea românească să discutăm așezat și să luăm decizii în cunoștință de cauză.”

Și noi credem la fel. Și noi așteptăm cu interes vremea când o să discutăm așezat. Cu argumente și fapte. Cu analize de impact serioase, bazate pe cifre. Cu atenție la impactul asupra drepturilor fundamentale pentru proiectele de lege care au fost deja declarate cel puțin o dată neconstituționale.

Dar, din păcate, ce am văzut în ultimele 2 luni este departe de declarația dvs.

Vă reamintim:

  1. După declarația dvs referitoare la înregistrarea cartelelor pre-pay, ministrul pentru Comunicații și pentru Societatea Informațională a anunțat că proiectul va intra într-un ”regim de avizare rapid. Toate chestiunile legate de neconstituționalitate au fost eliminate.” Nu s-a anunțat nimic de vreo dezbatere publică. Nicio analiză de impact asupra drepturilor fundamentale. Nimic despre studiul de impact cu privire la cum va afecta industria. Nu am înțeles nici cum un terorist nu va putea să dea 3 lei unui om al străzii cu buletin ca să-i cumpere o cartelă. Așteptăm dezbaterea reală cu argumente.
  2. În urmă cu aproximativ două săptămâni, Guvernul dumneavoastră a reușit contraperformanța de a adopta un nou tip de act normativ – Ordonanța de Urgență a CSAT cu privire la interceptarea comunicațiilor, într-un timp demn de un record mondial – o singură zi. Nici acolo n-am văzut o dezbatere, ci doar un proiect ieșit pe surse, iar proiectul era diferit de ce ați publicat ulterior în Monitorul Oficial. Ați anunțat apoi că “este nevoie de o amplă dezbatere publică pentru organizarea unei instituții responsabile pentru punerea în executare a supravegherii tehnice.” De atunci a fost liniște pe acest subiect. Așteptăm dezbaterea reală, cu argumente.
  3. Acum puțin peste o lună, s-a încheiat dezbaterea publică privind legea securității cibernetice. Încă nu s-au publicat răspunsurile punctuale la cu propunerile avansate, dar deja ministrul societății Informaționale a participat la o conferință în care a explicat cum se va implementa legea (ca și cum proiectul nu ar putea suferi modificări în Parlament). De asemenea, am aflat deja că proiectul va ajunge în Parlament undeva în luna aprilie și că trebuie să fie “discutat în regim de urgență.” Nicio vorbă despre cele șase puncte concrete de neconstituționalitate pe care le-am tot adus în discuție. Pare ca unii politicieni cred că rezolvarea acestora se face prin corectarea virgulelor într-un text. Proiectul de lege prevede un impact bugetar 0 și un impact asupra sectorului privat care este tot 0. Dar un calcul empiric și parțial, dacă ne uităm doar la obligația de audit, ne duce la cel puțin 1000 euro x 400.000 firme = 400.000.000 euro/an doar pentru sectorul privat (art 18. alin 1 din propunerea de lege). Așteptăm dezbaterea reală cu argumente și cu participarea tuturor celor afectați.

Domnule Prim-Ministru, dorim să fim profesioniști și să facem ca la Bruxelles – nu cu informații prin presă că există un grup de lucru interministerial care lucrează, ci cu documente și argumente concrete despre proiectele de lege care pot afecta drepturile fundamentale ale cetățenilor. Dorim să discutăm cu documentele pe masă despre:

  • Analiza de nevoi care să conțină inclusiv
  • Studiu de impact asupra drepturilor omului (practică CEDO, CEJ, CCR, garanții, urmărirea scopului legitim, necesitatea într-o societate democratică, proporționalitatea cu scopul urmărit)
  • Impactul real asupra bugetului
  • Impactul real asupra sectorului privat
  • Eventual analiza cadrului similar european și mondial, dacă este cazul.
  • Textul politicii publice propuse, cu variante de adoptare posibile și efectele lor.
  • Stabilirea unui calendar ferm de dezbateri publice – online și offline.

După cum spuneam, așteptăm dezbaterea reală cu argumente pentru toate proiectele de mai sus. Pentru primul pas, așteptăm calendarul discuțiilor așezate.

Cu respect,

Bogdan Manolea, Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI)

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent

Mircea Toma, ActiveWatch

Georgiana Iorgulescu, Centrul de Resurse Juridice – CRJ

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Maria-Nicoleta Andreescu, APADOR-CH

Ovidiu Voicu, Centrul pentru Inovare Publică

Elena Calistru, (Asociația) Funky Citizens

Cătălin Hegheș, Asociatia pentru Minți Pertinente – AMPER

18/03/16

  17:48:00, by Bogdan, 227 words  
Categories: Anunturi, Stiri - Romania, Pareri personale, Legislatie, Viata privata

OUG privind interceptarile - calea spre succes sau spre mai multe probleme?

Ca un follow-up la insemnarea anterioare se pare ca am avut dreptate in cinismul meu si a fost mai important să avem un OUG rapid si nu o discutie asezata.

Ca OUG-ul adoptat peste noapte are probleme majore, nu este nicio surpriza - sunt mai multe articole care deja abordează problema pe toate fatetele importante:

Eu continui să cred că dacă vrem ca Decizia CCR sa aibă și un rezultat corect, iar pe de alta parte MJ-ul să își mai spele din rușine, atunci soluția ar fi să avem o discuție așezată (și complexă in același timp) despre garanții tehnice și juridice a unui sistem functional pe termen lung.

Altfel, probabil o sa avem fie o respingere a OUG de către Parlament sau, și mai rău, o viitoare actiune in fata CCR, care are toate sansele să aibă succes. Oricare dintre acestea pot să creeze probleme cu mult mai mari decât cea actuală.

E adevărat, putem sa ignoram toate problemele inca o data si sa speram ca nu se va intampla nimic.

10/03/16

  00:21:00, by Bogdan, 648 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Jurisprudenta, Viata privata

Motivarea deciziei CCR privind interceptările SRI – ce ar trebui să reținem

Ieri a fost publicată și motivarea deciziei CCR cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală, prin care sintagma “ori de alte organe specializate ale statului” care ar putea face interceptări telefonice sau alte activități de supraveghere tehnică a fost declarată neconstituțională. Nu o să insist asupra prostiilor scenaritei acute și nici asupra faptului că decizia Curții este logică și urmează jurisprudența constantă a CCR. (vezi si par. 38-42 din decizie)

A. Două concluzii scurte

A1. Doar organele de urmărire penală pot să efectueze supravegherea tehnică

(34) (…) organele care pot participa la realizarea acestor (acte prevăzute de art.142 alin.(1) teza a doua din Codul de procedură penală) sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art.55 alin.(1) din Codul de procedură penală, respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale.

A2. Decizia CCR se referă în principal la neclaritatea textului și la lipsa garanțiilor adecvate

Asta înseamnă că infrastructura de interceptare poate fi folosită de altcineva (vezi mai sus). Deci soluția propusă de Minisitrul Justiției ar putea fi o opțiune dacă garanțiile prevăzute de decizia CCR sunt respectate. Aceasta înseamnă în practică că o asemenea soluție NU se poate adopta prin OUG (fiind neconstituțional cf. Art 115 (6) din Constituția României) și că trebuie să aibă garanții adecvate - asta înseamnă inclusiv, in opinia mea, că sistemul ar putea să fie folosit doar după un audit tehnic extern care să garanteze principiile de mai jos.

B. Ce trebuie să reținem pentru viitor

 

B1. Avem nevoie de garanții juridice, procedurale și tehnice adecvate pe tot parcursul interceptărilor

CCR citează în par 44. CtEDO cu privire la necesitatea garanțiilor în ambele etape ale interceptărilor telefonice - autorizarea supravegherii (când trebuie garanţii substanţiale împotriva supravegherii arbitrare şi discriminatorii) şi efectuarea propriu-zisă a supravegherii. La acest ultim aspect cazul CtEDO citat subliniează că:

“nu este prevăzută nici o verificare a implementării măsurilor de supraveghere tehnică secretă de către un organism sau o entitate oficială, externă serviciilor care desfăşoară măsurile de supraveghere, sau cel puţin, căreia să îi fie impusă îndeplinirea unor condiţii care să îi asigure independenţa şi conformitatea cu principiile statului de drept, dar că nicio altă instituţie, în afara celor care dispun măsurile speciale de supraveghere, nu poate să verifice dacă măsurile luate îndeplinesc condiţiile prevăzute în mandatul de supraveghere sau dacă datele originale sunt reproduse cu exactitate în documentele scrise.”

B2. Avem criterii clare pentru garanții minime pe care nu le îndeplinim acum

CCR citează criteriile CtEDO cu privire la garanțiile minime care ar trebui să fie prevăzute în legislaţia statului, pentru evitarea abuzurilor de putere:

  • natura infracţiunilor care determină necesitatea de interceptare;
  • stabilirea categoriilor de persoane pasibile de înregistrarea convorbirilor telefonice;
  • o limitare a duratei de înregistrare a convorbirilor telefonice;
  • procedura obligatorie pentru examinarea, utilizarea şi stocarea datelor obţinute;
  • măsurile de precauţie care trebuie luate în cazul informării altor părţi;
  • împrejurările în care înregistrările pot sau urmează să fie şterse ori distruse

B3. Legislația care poate afecta drepturile fundamentale trebuie să îndeplinească cerințe de calitate precise

Orice decizie cu privire la interceptări trebuie să se faca prin lege (part 47) și să îndeplinească cerinţele (par 46) de:

  • accesibilitate (normele care guvernează materia interceptării comunicaţiilor trebuie reglementate la nivel de lege),
  • claritate (normele trebuie să aibă o redactare fluentă şi inteligibilă, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie),
  • precizie şi previzibilitate (lex certa, norma trebuie să fie redactată clar şi precis astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat)

Deci ne apucăm să ne gândim la un text care să respecte principiile sau iar fușerim un OUG până la următoarea decizie CCR?

04/03/16

  14:46:00, by Bogdan, 995 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Jurisprudenta, Viata privata

Despre cum CCR nu impiedica nicio lupta anticoruptie, dar ar trebuie sa ne puna sa ne gandim care sunt bazele legale corecte a unui sistem de interceptari

În ultimele săptămâni a început sa abunde presa de relatări catastrofice legate de inerentul final al luptei anticorupție, pentru că SRI nu va mai putea face interceptări - cum zice decizia Curții Constituționale a României (CCR) anunțată pe 16.02.2016, despre care am mai scris.

De la scenarita intereselor ascunse ale membrilor CCR (relevată de jurnalistul economic Moise Guran) la informații concrete de la SRI care a început să raspundă dintr-o dată la cereri pe legea 544 și care afirmă că “atingerea standardului actual de performanta si de eficienta s-ar putea realiza in aproximativ 8 - 10 ani” până la o poziție nuanțată a lui Dan Tapalagă care concluzionează că “Serviciul Roman de Informatii nu pierde chiar atat de mutl pe cat pretind unii comentatori” s-a împărțit întreaga societate românească care așteaptă cu sufletul la gură motivația CCR:

  • fie va fi pro-DNA, pro-SRI, pro luptă anticorupție și să lase SRI-ul să mai facă interceptările esențiale pentru această luptă acerbă;
  • fie va fi pro-corupție, pro-Antena76, pro-Băsescu (?!!?), conservatoare și va zice că SRI nu poate să mai facă acele interceptări.

Îmi permit să risc a fi aruncat nemilos într-una din cele 2 categorii și să adresez 2 întrebări retorice, pe care eu le consider normale, dar care cu siguranța că ar trebui să atraga un titlu de genul “dezvăluiri uluitoare".

1. Și dacă judecătorii CCR pur si simplu își fac treaba corect, conform legilor și propriei conștiințe?

Judecătorii CCR sunt puși acolo nu să fie pro sau anti-corupție, ci să vegheze la echilibrul puterilor în stat și la respectarea Constituției. Să fim siguri că prin OUG nu se schimbă chestiuni care ne afectează drepturile fundamentale. Că statul nu poate dea mâine o lege prin care toți să fim puși la amprentare, chiar daca tot Parlamentul e de acord.

Așa cum am mai zis - decizia din 16.02 -este în trendul CCR de a considera neconstituționale acele dispoziții care sunt prea vagi și pot afecta drepturile fundamentale:

De la „ameninţări la adresa securităţii naţionale” și “pot avea” din Decizia 1258/2009 (Legea 298/2009 privind păstrarea datelor de trafic) până la “datele deţinute, relevante în contextul solicitării” din propunerea de lege privind securitatea cibernetică – Decizia 15/2015, CCR este constantă în a preciza că vor fi declarate neconstituționale acele dispoziții care “nu au un caracter precis şi previzibil.”

De altfel o altă decizie din 3 martie a CCR demontează o altă petardă - că decizia din 16.02 va revoluționa toate dosarele anticoruptie deja soluționate. Cum explică av. Dan Mihai:

Prin decizia din 3 martie 2016, Curtea Constituţională elimină posibilitatea unui şir kilometric de revizuiri ale unor hotărâri de condamnare pe motiv că interceptările efectuate prin SRI s-au bazat pe un text declarat neconstituţional. (…) decizia Curţii Constituţionale din 3 martie 2016 poate fi considerată ca fiind nu numai una justificată din punct de vedere tehnic/constituţional, ci şi ca una normală, corectă şi echitabilă. Chiar înţeleaptă.

Ca atare în loc să facem presiuni asupra judecătorilor CCR prin presă (care erau infierate de aceiași jurnaliști în alte contexte acum câțiva ani), ar fi bine să așteptăm liniștiți și cuminți motivarea - că lumea nu se termină aici - și apoi să trecem la întrebarea numărul 2:

2. Și dacă ar trebui să discutăm de fapt despre cum să avem un sistem legal de interceptări, care să treacă orice test de drepturi fundamentale (al CCR sau CEDO sau poate CEJ)?

Explicam acum 2 săptămâni:

în acest domeniu în România elefantul din cameră este de fapt modul de realizare a interceptăriilor. Un sistem care permite, dpdv tehnic, “accesul direct și nerestricționat la toate comunicațiile mobile” ale tuturor utilizatorilor este foarte probabil neconstituțional, câtă vreme nu are garanții adecvate. Iar cazul Zakharov vs Rusia a Marii Camere CEDO din decembrie 2015 este extrem de clar în acest sens. Singura diferență majoră dintre Rusia și România (sau ceea ce presupunem despre interceptările din România) este că în Rusia era clar că se poate face interceptarea fără mandat judecătoresc.

Știm din sursele publice (Decizia CSAT din 25 martie 2008, clasificata, Decizia nr. 258/2008 a ANCOM, Raportul Vodafone de Transparența) că practic operatorii telecom trebuie să pună la dispoziția SRI echipamentele de interceptare (black box). Asta înseamnă ca operatorul nu știe cănd, cum si ce se înregistrează. Doar SRI știe. (și ne dă niște cifre într-un raport anual - aproape 45 000 de interceptări pe an). Si pe SRI cine îl verifică?

Din punctul meu de vedere faptul că în loc de SRI va avea acces altcineva (DNA sau o nouă autoriatte de interceptări) la acele black box-uri, este o problemă secundară fața de problema primordială pe care ar trebui să ne-o punem fața de acest sistem:

Care sunt garanțille tehnice și juridice că acest sistemul de interceptări nu este abuzat? (de oricine - SRI, DNA, un angajat nemuițimit, operator, un terț din afară, producătorul echipamentului)

Garanțiile tehnice ar putea să fie un audit anual extern și independent, cu un rezultat public, care să verifice că chiar s-au făcut doar 45 000 de interceptări. Că tehnic era imposibil să se facă mai multe. Că există loguri de acces clare și justitificate. Că în niciun caz nu s-a inregistrat o persoană după ce i-a expirat mandatul. etc.

Garanțiile juridice ar putea să fie legate pe de o parte de mandatele judecătorești date penrtu interceptare - că fiecare interceptarea este legată de un mandat anume precizat pt o persoană identificată sau indentificabilă, că sistemul de mandat este un control eficient (sunt aprobate peste 95% din cereri?), care este sistemul instituțional de control au autoritătii? este acesta eficace? (vezi detalii in raport Comisia de la Veneția și în raport FRA) Poate o persoană care se consideră interceptată ilegal să afle dacă are dreptate sau nu? Sunt persoanele interceptate informate de acest fapt, dacă nu s-a început urmărirea penală (art 145 CPP)? Căte cazuri au fost de acest gen? etc.

Concluzie

Până când nu avem o discuție serioasă pe aceste întrebări, vom avea foarte probabil alte decizii punctuale ale CCR sau CEDO (pe care unii le vor bănui cu siguranța de parti-pris-uri) fără să ne gândim că problema e in curtea noastră și nu se rezolvă rapid cu un OUG. Evident, asta dacă se dorește punerea pe baze legale solide a sistemului de interceptări…

09/02/16

  18:26:00, by Bogdan, 600 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Legislatie, Criminalitate informatica, Viata privata

Noul proiect de lege privind securitatea cibernetică și principiile care lipsesc

A. Principiile securității informatice - de la stat la privat

Securitatea informatică este o problemă care ne privește pe toți. Dar securitatea informațiilor noastre electronice înseamnă nu doar securitatea statului, ci și securitatea informațiilor personale (ex. date personale, informații private) sau de securitatea informațiilor unei companii (ex. liste de clienți, informații confidențiale de serviciu). Care uneori nu trebuie să fie știute de stat.

De aceea propunem 5 principii pe care propunerea de lege actuală nu le respectă:

1. Trebuie să fie clar cui se aplică legea, nu definiții vagi care bagă toate persoanele juridice în aceiasi oală. Noi credem că subiecții legii trebuie să fie exclusiv infrastructurile naționale de interes public (ca în propunerea de directivă europeană).

2. Sectorul privat are cea mai mare competență în domeniul securității informatice, el trebuie să fie implicat activ dar în același timp respectându-se de stat obligațiile sale de confidențialitate față de clienții săi sau datele personale colectate

3.  Raportarea incidentelor de securitate se va face doar către o singură instituție civilă cu competențe tehnice reale (CERT RO) și doar pentru incidente majore.

4.  Dacă se creează categoria “furnizorilor de servicii de securitate” care trebuie să fie înregistrați undeva, atunci toate detaliile trebuie reglementate prin lege și nu printr-o legislație viitoare secundară și neclară - ei trebuie să aibă obligații clar stipulate prin lege de a-și proteja clienții in primul rând și nu să devină delatori ai statului.

5. Toate celelalte obligații de securitate a informației trebuie incluse în legislația sectorială

Vezi documentul integral cu motivațiile și posibilitatea de a susține aceste principii pe privacy.apti.ro sau pe documentul de pe Google Docs -

B. Efectul legii asupra sectorului privat - birocrația securistică

Mai adaug o chestiune aici ca sa punctez ca noul proiect de lege are de fapt un efect nociv mai mare asupra sectorului privat digital, decat al drepturilor fundamentale - in comparatie cu vechiul proiect.

Astfel- dupa cum cititorii bine informați ai blogului o știu foarte bine - orice serviciu pe Internet (de la o pagina de e-commerce, un site de știri sau serviciu online) intra în categoria “serviciilor societatii informationale)".

Asta inseamna ca toti furnizorii de servicii digitale cel putin vor trebui să:
- notifice orice incident de securitate cibernetică identificat catre o autoritate a statului (art 20 1) b)
- elaborareze și implementeze politici și planuri de securitate cibernetică
, cu respectarea cerinţelor minime de securitate - art 18 1) b)
- adopte măsuri tehnice și organizatorice pentru managementul incidentelor de securitate cibernetică; art 18 1) c)

De fapt daca intrepretam in mod cinic definitia de la art 2 o), ar putea sa fie toate infrastucturi critice de interes national (ICIN). Daca vreuna din firme e declarata ICIN, atunci o sa fiti obligati la audit de securitate anual, rapotarea incidentelor de securitate la SRI si angajarea unor furnizori de servicii de securitate acreditati de MCSI.

Daca o interpretam pozitiv, in cel mai rau caz o sa trebuiasca sa treceti prin parcursul birocratic mirific prevazut de art 14-16 din lege (succes sa va dati seama!)

Abia astept sa vad daca trece proiectul de lege in formula asta sa vad cum MCSI o sa se chinuie sa identifice cine sunt furnizorii de servicii ai societatii informationale din Romania si sa le trimite chestionar in care probabil veti regasi intrebarea:

Care este potenţialul impact asupra securităţii infrastructurilor cibernetice prin compromiterea confidenţialităţii, integrităţii, disponibilităţii, autenticităţii sau a non-repudierii datelor, resurselor şi serviciilor dumneavoastra si cum va afecta viaţa şi siguranţa cetăţeanului și încrederii utilizatorilor în serviciile dvs.?

În fabuloasa Romănie digitală care promoveaza antreprenoriatul digital o să fie mai bine să vă faceți firma de IT în Bulgaria sau Moldova, chiar dacă prestați serviciile in Romănia.

Va dorim birocrație securistică placută!

Pentru masochistii ca mine, textul legii e aici.

1 3 4 5 ...6 ...7 8 9 10 11 12 ... 51

Blog juridic al lui Bogdan Manolea cu informatii referitoare la legislatie, jurisprudenta, articole si stiri legate de domeniul Dreptului Tehnologiei Informatiei din Romania si strainatate.

Subscrie la acest blog pentru a primi actualizarile prin e-mail

Adresa de e-mail


Realizat de FeedBlitz

  XML Feeds

Search

August 2017
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
 << <   > >>
  1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12 13
14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27
28 29 30 31      

Multumesc

V-a fost util ceva de pe blog sau pe de site ?
De azi va permit sa imi lasati un multumesc
blogtool