Drept & Internet - noutati si opinii

Astazi am participat la dezbaterea legata de lansarea unei carti - Coruptia si Anticoruptia in Sistemul Juridic - Autor Jud. Cristi Danilet. (cica o s-o puna si publica pe Internet)Un eveniment viu, dincolo de stereotipuri si politicianisme legate de un cuvint supra-utilizat in speech-uri. Dar nu o sa va vorbesc direct nici despre carte, nici despre eveniment. Ci despre unele discutii de la eveniment, cara imi intaresc o opinie pe care o mai relatasem intrucitva si in articolul Privacy by Design.Doua dintre interlocutoarele de la eveniment au vorbit de modurile de evitare (by-pass) a sistemului de repartizare aleatoare a dosarelor in justitie (pentru cei nu stiu - un sistem informatic care permite ca dosarele sa nu ajunga la un "anumit" judecator), iar apoi discutia a revenit ca un leit-motiv. Un soft important pentru a evita coruptia in justitia fara indoiala.Am auzit mai multe variante de driblare:- repartizarea aletorie a copertei (iar dosar este pus dupa aceea)- exista legenda urbana ca daca tii degetul apasat pe buton, va trece la un alt complet. (adica ajunge si la cel care vrei tu)- inexistenta unei perioade fixe in care se face repartizarea aletorie, astfel incat practic cel ce face repartizarea poate sa "ghiceasca" completul. (de altfel dna ex-procuror Elena Cherciu a mentionat, in alt context e adevarat, si un caz care ramasese blocat de la Presedintele Instantei in vederea repartizarii de vreo 3 luni !)- tehnic se pot identifica anumite complete de judcata ca fiind "pline", astfel incat dosarul sa fie directionat practic la un singur complet.- de asemenea o varianta "civila" - depui atitea dosare cite complete sunt, si pe urma renunti la cele care nu ajung la completul dorit de tine. :-) In fine, unele sunt posibile, altele poate mai putin. Dar dupa cum se poate observa in majoritatea cazurilor prezentate elementul uman este esential in dorinta de a vicia sistemul aleator pentru ca un dosar sa ajunga la un anumit complet. (Atentie - nu intotdeauna aceste este facut cu un interes de coruptie). Poti sa faci un software perfect dpdv tehnic (ceea ce nu se intampla niciodata, dar hai sa facem aceasta reducere la absurd), insa daca scoti elementul uman din calcul, vei avea un software inutil. Modul in care se poate scapa de aceste probleme este destul de simplu: o evaluare independenta si impartiala a a software- ului, care sa cuprinda inclusiv luarea in considerare a opiniei utilizatorilor. Daca acest lucru se intampla (nu intotdeauna ce-i drept) in domeniul privat, in domeniul public ea lipseste cu desavirsire. De fapt in nici unul din softurile (ar trebui sa spun sistemele informatice) puse la dispozitie in domeniile cheie ale administratiei romanesti - pornind de la ECRIS in Justitie si mergand spre AEL pentru educatie sau e-licitatie.ro - nu s-a facut niciun astfel de audit extern si transparent, care sa aiba un rezultat public. Unul din rezultatele lipsei acestui audit sunt chiar... acuze de coruptie si de atribuire a contractelor pe ochi frumosi. Despre cit de adevarate sunt nu pot sa ma pronunt. (De fapt domnul de la CSM a mentionat ca au avut in plan asa ceva, dar au renuntat la control pentru ca nu au avut bani sa angajaeze IT-isti sa faca controlul)In schimb pot sa remarc cum tot mai multe persoane (inclusiv din domeniul politic) cred ca o solutie tehnica perfecta poate rezolva probleme diverse. Nimic mai gresit - o solutie tehnica lipsita de orice forma de transparenta si responsabilitate (accountability) - poate fi la fel de proasta ca si orice alta metoda. Si asta nu am invatat deloc in sectorul public.Sau cum spuneam acum citeva zile: Tehnologia nu este diabolica, ci doar oamenii care o utilizeaza sau o administreaza. more »