Category: "Libertate de exprimare"

Pages: 1 3 5 ...6 ...7 8 9 10 11 12 ... 13

31/10/11

  10:00:45, by Bogdan, 847 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Legislatie, Drept & Internet, Libertate de exprimare

Moderarea comentariilor si cenzura

Domnul Vilcu ne intreaba - in relatie directa cu insemnarea trecuta de pe Activewatch ref la moderarea partinitoare a comentariilor pe scrisoarepentruromania.ro - daca “nu există nici o lege care să permită cuiva să-i acționeze în judecată pe giranții acestei proceduri - fie în civil, fie în penal?” sau dacă “într-un viitor nedeterminat se pot propune… legi care să împiedice această procedură, foarte originală, foarte eficientă, dar şi extrem de periculoasă pentru democraţie.”

Subiectul este delicat si complicat. Sa incepem cu 3 clarificari:
1. Moderarea comentariilor nu este cenzura. De principiu.
Moderarea unor comentarii la orice fel de continut prezentat pe Internet nu reprezinta o masura de cenzura atita vreme cit moderarea se subsumeaza fie unor reguli precizate pentru potentialii comentatori, fie unor reguli legale sau morale evidente (de ex. stergerea comentariilor discriminatorii sau a celor care folosesc un limbaj neadecvat in public). De aceea se recomanda celor care au mai multe comentarii sau au o moderare activa sa publice aceste reguli pentru a fi mai usor identificarea lor. Sa nu uitam ca libertatea de exprimare nu reprezinta un drept absolut.

2. Tehnica de neafisare a unui comentariu unor alte persoane nu este o noutate.
De fapt, ea se foloseste in mod curent pe majoritatea blogurilor unde comentariul intra in moderare si autorul il vede ca a fost receptionat, iar in unele situatii poate sa si il corecteze o perioada de timp. Ceea ce face diferenta intre practica comuna si solutia prezentata de dnul Vilcu este ca, in acest caz, nu sunteti informat ca acel comentariu nu este inca disponibil public, ci il vedeti doar dvs. Deci este foarte probabil ca in cazul dvs. toate comentariile postate sa fie de fapt intr-o zona de moderare, care sa nu fie disponibila publicului.

3. Stergerea comentariilor pentru simplu fapt ca sunt nedorite nu este o noutate in Romania. Deja am intalnit/auzit de mai multe bloguri si/sau magazine online care au aplicat aceasta practica in mod frecvent, in scopuri diverse - de la dorinta de a nu avea comentarii negative la adresa unor produse puse la vinzare pina la efectul sindromului “Eu sunt bloggerul Dzeu”

Pe fondul problemei, gindul ar sari imediat la o forma de publicitate inselatoare sau cel putin incorecta. Cu toate acestea definitia de la art 3 din legea 158/2008 privind publicitatea inselatoare si publicitatea comparativa pare destul de restrictiva: “publicitate – orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovării vânzării de bunuri ori servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii;”
Scopul cerut de definitie nu pare a include campania Scrisoarepentruromania.ro, pentru ca scopul ei nu pare a se incadra in definitia de mai sus.

Ca atare, dpdv juridic cred ca trebuie sa ne uitam mai degraba pe alte doua dispozitii care privesc in mod direct libertatea de exprimare si limitele sale:

A. Primul reper ar fi legea presei din 1974, iar articolul unul din putinele ramase in vigoare , art 73

Persoana fizică sau juridică lezată prin afirmaţii făcute în presă şi pe care le consideră neadevărate poate cere, în termen de 30 de zile, ca organul de presă în cauză să publice sau să difuzeze un răspuns sub formă de replică, rectificare ori declaraţie.
Răspunsul trebuie să fie obiectiv şi să urmărească restabilirea adevărului.
Nu se consideră a aduce lezare critica obiectivă, principială şi constructivă, exercitată prin presă, în realizarea funcţiilor sale social-politice.

In acest caz, ne putem intre in ce masura un site este un organ de presa. Desi art 5 din lege nu mai este in vigoare este clar ca scopul termenului de presa este legat de “activitatea de informare publică.”

B. Al doilea reper ar trebui sa fie Noul Cod Civil, prin art 70 alin 1
(1) Orice persoana are dreptul la libera exprimare
(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restransa decit in cazurile si limitele prevazute la art 75.

De fapt in ambele cazuri, vorbim in practica de o actiune in raspundere civila delictuala, bazata chiar pe interpretarea ambelor texte. Nu este un caz usor, mai ales ca trebuie demonstrat si un prejudiciu (chiar si moral), dar mai ales legatura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta. Insa in ambele cazuri problema ar putea fi rezolvata usor de o politica oficiala de comentarii publicata pe site prin care spun ca sterg orice opinie negativa la adresa proiectului.

Referitor la un nou act normativ pentru a reglementa aceasta problema, eu sunt mai degraba circumspect ca un act normativ ar putea avea vreun efect pozitiv intr-o problema atit de delicata pentru libertatea de exprimare, insa ar putea fi folosit de terti pentru o limitare a acestui drept fundamental.

In fine, probabil ca solutia logica si normala nu ar fi nici macar apelul la instanta in astfel de cazuri, ci apelarea la coduri de etica, atita pentru publicitari, cat si pentru zona de PR. Este important insa de precizat ca aceste coduri de etica pot sa aiba si o valoare juridica sporita in conditiile noului art 1 Cod Civil care se refera la “uzuri profesionale” ca posibil izvor de drept, in cazurile in care legea nu reglementeaza in mod expres acel caz.

(Opinia mea pe fond despre subiectul Rosia Montana - si campania scrisoare pentru Romania am scris-o aici)

27/10/11

Unde-l dau in judecata pe Financial Times ? (sau care este instanta competenta pe Net in cazuri de raspundere civila delictuala)

Raspunsul la intrbarea din titlu: daca a scris naspa despre mine in pagina de web pot sa-l dau in judecata in Romania, unde e domiciliul meu. :D

Cam asa ma gindesc eu ca ar trebui sa sune un titlu bombastic care sa relateze o hotarire extrem de interesanta de ieri a Curtii Europene de Justitie (CEJ) referitor la instanta competenta in cazuri de raspundere civila delictuala pentru atingere adusă drepturilor referitoare la personalitate prin publicarea de informatii pe Internet.

Explicatia nejuridica: Adica se apuca vreunul sa te faca cu ou si cu otet in blogurile Financial Times pe tine, mare mahar de Simleul Silvaniei. (…sper ca realizati ca este un exemplu tras de par in mod intentionat…) Adinc lovit in orgoliul propriu te decizi sa-i dai in judecata pentru ofensa adusa imaginii tale. Unde? Ei bine, poti sa te duci linistit la judecatoria din Simleu si sa incepi procesul secolului al Judecatoriei locale. Si sa le ceri 1 milion de lire daune. :p

Mai glumim noi, dar decizia este extrem de interesanta din citeva puncte de vedere. Pe de o parte, este clar ca scopul acestei reglementari este protectia suplimentara a drepturilor personalitatii. Altfel, te-ar fi trimis la Londra unde te costa avocatul cit o masina la prima mina.

Pe de alta parte, obligatia poate crea niste procese extrem de dure pentru orice publicatie online care prin 3 procese in 3 colturi ale Europei este scoasa din business in mod rapid.

Poate insemna ca Mihaela Radulescu o sa-l dea in judecata pe Zoso la Monaco sau ca Enrique Iglesias da in judecata Can-Can-ul in Madrid (sau pe unde o sta in Spania).

Citeva precizari utile inainte de a trece la citeva citate din decizie si intreg comunicatul de presa al CEJ:

  • decizia se refera doar la clarificarea conflictului de competenta intre state membre ale UE
  • avem o speta pe drepturile personalitatii si raspundere civila delictuale, deci pe alte cazuri s-ar putea sa fie altfel
  • vorbim de un caz in care nu exista un contract intre parti, dar merita sa mentionam ca daca ar fi (Chiar si pe net cu Google Irlanda, Paypay Luxembourg etc.), atunci ar putea sa fie competenta tot instanta din Simleu, daca eu sunt un consumator - vezi Regulamentul Roma I.

Deci ce zice instanta europeana:


(…)postarea unor informații pe un site internet se distinge de difuzarea teritorială a unui suport de comunicare, precum un imprimat, prin faptul că aceasta vizează, prin esența sa, ubicuitatea informațiilor menționate. Acestea pot fi consultate instantaneu de un număr nedeterminat de utilizatori de internet pretutindeni în lume, independent de orice intenție a editorului acestora privind consultarea lor în afara statului membru în care este stabilit și în afara controlului său.
(…)
Dificultățile punerii în aplicare, în contextul internetului, a criteriului menționat al materializării prejudiciului contrastează cu gravitatea prejudiciului care poate fi suferit de titularul unui drept referitor la personalitate care constată că informații care aduc atingere dreptului menționat sunt disponibile în orice punct al planetei.

(…)victima unei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul internetului poate sesiza o instanță pentru tot prejudiciul suferit în funcție de locul materializării prejudiciului cauzat în Uniunea Europeană prin încălcarea menționată. Dat fiind că impactul unei informații postate asupra drepturilor referitoare la personalitate ale unei persoane poate fi apreciat cel mai bine de instanța de la locul unde pretinsa victimă își are centrul intereselor, atribuirea de competență acestei instanțe corespunde obiectivului unei bune administrări a justiției, amintit la punctul 40 din prezenta hotărâre. Locul unde persoana își are centrul intereselor corespunde în general domiciliului său.

(…) Competența instanței de la locul unde pretinsa victimă își are centrul intereselor este conformă obiectivului previzibilității normelor de competență și în ceea ce privește pârâtul, dat fiind că, în momentul postării unei informații prejudiciabile, autorul informației respective este în măsură să cunoască centrele de interese ale persoanelor care fac obiectul acesteia. Prin urmare, trebuie să se considere că criteriul centrului de interese permite atât reclamantului să identifice cu ușurință instanța pe care o poate sesiza, cât și pârâtului să prevadă în mod rezonabil instanța în fața căreia poate fi acționat în justiție

Si mai jos comunicatul de presa al CEJ.

Full story »

13/09/11

  13:42:23, by Bogdan, 1033 words  
Categories: Stiri - Romania, Legislatie, Drept & Internet, Libertate de exprimare

Blocarea site-urilor prin ISP devine o realitate in Romania

Daca la finalul anului trecut va mentionam de noua lege a jocurilor de noroc, care reglementa si partea de online (si ma gindeam ca e de bine…), iata ca Guvernul adopta si normele de aplicare (HG 823/2011) care reusesc performanta nu doar de a adopta dispozitii care vor putea obliga un ISP-ist sa blocheze un site web, ci si sa faca orice site, probabil nevinovat, pasibil de o astfel de sanctiune.

Despre aberatia tehnica numita blocarea unui site prin ISP am explicat mai in detaliu cu alte ocazii. Faptul ca masura este folosita doar in statele cu experienta in domeniul cenzurii, nu este o mirare. Faptul ca este privita ca o masura normala intr-o societate democratica, fara un minimum de evaluare a problemei este cel putin ingrijorator.

Textul HG-ului mai sus amintit, include articolul 73^3 care zice:

“Art. 73^3. - Atribuţiile şi obligaţiile operatorului de monitorizare şi raportare sunt:
a) identificarea website-urilor prin intermediul cărora sunt accesate jocurile de noroc definite la art. 10 alin. (1) lit. g)-i) din ordonanţa de urgenţă, care nu deţin licenţă de organizare şi autorizaţie de exploatare potrivit legislaţiei române;
b) identificarea website-urilor care, în cadrul unor activităţi de marketing, reclamă, publicitate sau alte activităţi cu caracter promoţional, oferă legături către jocurile de noroc definite la art. 10 alin. (1) lit. g)-i) din ordonanţa de urgenţă sau activităţi şi servicii conexe acestora, care nu sunt autorizate potrivit legislaţiei române;
c) comunicarea imediată a informaţiilor cu privire la activităţile neautorizate identificate conform lit. a) şi b) către comisie şi către furnizorii de internet, pentru a le permite acestora blocarea accesului către aceste website-uri;
d) comunicarea informaţiilor privind aceste website-uri neautorizate şi către instituţiile şi organele statului cu competenţe în domeniu, pentru a nu permite plăţile către şi de la aceste site-uri neautorizate;
e) sesizarea imediată a comisiei în cazul în care furnizorii de internet nu blochează accesul la website-urile ilegale pentru care le-a fost solicitată blocarea;”

Bun, deci vom avea o firma privata (asta este operatorul de monitorizare) care va avea obligatia sa:

- identifice site-urile de gambling neautorizate in Romania si sa le ceara ISP-istilor blocarea lor. (Apropo in 2004 se estimau un numar de 53000 de site-uri de acest gen, oare cite or fi acum?)

- Identifice site-urile “care, în cadrul unor activităţi de marketing, reclamă, publicitate sau alte activităţi cu caracter promoţional, oferă legături către jocurile de noroc” neautorizate si sa le ceara ISP-istilor blocarea lor. (atentie! - nu li cere stergerea legaturii, ci blocarea lor de catre ISP!)

Eu, pricepindu-ma mai putin la Internet decit altii, nu pot decit sa ma gindesc la niste site-uri micute (sic!) care ofera legaturi (ca orice link pe Net are un scop promotional - sa ne explice baietii + fetele ce se ocupa cu SEO) catre un asemenea site neautorizat in Romania: Google, Facebook, Yahoo, Alexa, Dmoz.org , ca si orice director din lumea asta in care site-ul respectiv este inscris. Apropo, obligatia nu se refera la site-urile din Romania (sau legate de Romania in vreun fel), ci la toate site-urile din lumea larga (mult succes operatorului in identificarea exhaustiva a acestora!).

Ca sa facem problema si mai complicata, sa notam ca obligatiile prevazute de catul normativ respectiv revin acelui actor privat (operatorul), iar ISP-istul nu are de fapt nicio obligatie directa sau indirecta in acest caz (nici in HG, nici in OUG 77/2009 - care este actul normativ principal). Mai mult decit atit, conform legislatiei romanesti in vigoare - legea 365/2002, atit un ISP-ist, cit si un motor de cautare sau un director de linkuri NU este responsabil de continutul tranzitat sau respectiv gazduit pina cind nu este informat ca atare. Iar obligatia lui este de a-l sterge si in niciun caz a-l bloca.

Si totusi - obligatia pusa in HG nu este de informare si stergere (notice & takedown), ci de blocare prin ISP.

Probabil ca legiuitorii nostri s-au inspirat din legislatia franceza de profil, schimbata recent - doar ca le-au scapat detaliile esentiale care fac regulile jocului: In Franta sunt verificate de catre Autoritate (nu de o companie privata) doar site-urile web care se adreseaza jucatorilor francezi si le sunt cerute sa nu accepte acei jucatori, daca nu ai o licenta franceza. Iar solutia de blocare se obtine doar de la o instanta (in 2010 s-a cerut doar pt 1 site) si nu pentru partea de promovare.

Nu ar trebui sa scapam din vedere nici ca domeniul este extrem de discutat la nivelul UE, iar cazurile CEJ (vezi de ex Gambelli sau Placanica) precizeaza clar ca limitarile aduse pot fi necesare doar ca urmare a unor politici publice coerente (protectia consumatorilor, limitarea jocului ca viciu sau combaterea spalarii banilor) si nu ca urmare a unei decizii de a cistiga mai mult bani la buget.

In consecinta, avind in vedere si celelalte dispozitii din fondul actului - obtinerea licentei, ne aflam in fata unui (alt) act normativ haotic si aberant, ale carui consecinte sunt greu de prevazut, dar nu pot fi in niciun caz pozitive. Oricum, legea e in vigoare, dar va mai dura probabil pina selecteaza operatorul care poate isi va da seama ca are obligatii imposibil de indeplinit.

De asemenea, probabil ne mai trebuie inca o lege ca sa stabileasca cum sa se blocheze site-urile de ISP. Pentru ca mai exista si un alt act normativ pe aceiasi tema (vezi mai jos) si pentru exista o lista din 2008 de 40 site-uri pe care romanii nu au voie sa le vada (nu sunt ilegale site-urile, doar nu aveti voie sa le accesati), propun ca pur si simplu sa se infiinteze un departament in Guvern care sa actualizeze lista aia din cind in cind.

Iar MCSI-ul care avizeaza actele astea normative sa isi schimbe numele in Ministerul Cenzurii Societatii Informationale (MCSI).

PS: Din pacate mai este si un alt proiect de lege care prevede blocarea site-urilor prin ISP (cei care vind etnobotanice online)- si acolo discutia cu privire la acest aspect lipseste cu desavirsire.

Mai multe detalii despre proiectele de acte normative care limiteaza Internetul vezi pe ApTI.ro.

Update - 15 Septembrie 2011
Astazi Curtea Europeana de Justitie s-a mai pronuntat intr-un caz legat de gamblingul online din Austria C 347/09 - Procedură penală împotriva Jochen Dickinger și Franz Ömer:
Un monopol asupra jocurilor de noroc pe internet nu poate fi justificat decât dacă urmărește în mod coerent și sistematic obiectivul combaterii pericolelor legate de jocurile de noroc

12/07/11

  17:17:09, by Bogdan, 1455 words  
Categories: Jurisprudenta, Drept & Internet, Libertate de exprimare

Curtea Europeana de Justitie - cazul L'Oreal vs Ebay

Astazi Curtea Europeana de Justitie (CEJ) s-a pronuntat in cazul L’Oreal vs Ebay (C-324/09), o speta ce pune din nou in discutiei rolul intermediarului in activitatile online - si anume ar putea fi responsabil eBay pentru anunturile puse de terti ce incalca drepturile unor marci? Dar daca le ajuta sa le promoveze ?

Cu siguranta ca intreaba argumentatia merita o reflectie mai detaliata, insa la prima vedere nu pot sa nu remarc reluarea argumentatiei CEJ din cazul Google Adwords care detalia importanta functiei neutre a intermediarului “întrucât comportamentul său este pur tehnic, automat și pasiv, presupunând lipsa cunoașterii sau a controlului datelor pe care le stochează.”. De data aceasta instanta interpreteaza art 14 alin 1 al Directivei privind comertul electronic “în sensul că se aplică operatorului unei piețe online în cazul în care acesta nu a jucat un rol activ care să îi fi permis să aibă o cunoaștere sau un control al datelor stocate.

Operatorul menționat joacă un astfel de rol atunci când acordă asistență constând în special în optimizarea prezentării ofertelor de vânzare în cauză sau în promovarea acestora.”ai mult chiar daca rolul sau nu este activ “operatorul amintit nu se poate prevala totuși de exonerarea de răspundere prevăzută de această dispoziție în cazul în care a avut cunoștință de fapte sau de împrejurări pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să remarce nelegalitatea ofertelor de vânzare în cauză și, în ipoteza unei astfel de cunoștințe, nu a acționat prompt în conformitate cu alineatul (1) litera (b) al articolului 14 menționat.”

Cu toate ca interpretarea Curtii nu solutioneaza litigiul original, ea poate fi folosita inclusiv in alte cazuri din UE in interpretarea directivelor.

Din pacate unii termeni folositi, cum ar fi “operator economic diligent” sau interpretarea rolului activ fata de cel pasiv, cred ca vor crea mai multa confuzie - in special pentru firmele mici care incearca sa ofere servicii de acest tip. Probabil ca decizia va fi vazuta mai degraba ca un succes al titularilor de drepturi de proprietate intelectuala (marci, drepturi de autori), care o vor folosi intr-o interpretarea restrictiva a exonerarii intermediarului din activitatile online.

Mai jos si intreg comunicatul de presa al CEJ.

Full story »

30/06/11

  17:37:20, by Bogdan, 566 words  
Categories: Stiri - Romania, Legislatie, Jurisprudenta, Viata privata, Libertate de exprimare, Drept & ITC

Sistemul de auto-completare din cautarea de la Google si defaimarea online

Marturisesc ca am fost placut impresionat de sistemul de auto-completare a cautarilor din Google (Google Suggest), desi nu am putut sa nu ma intreb (si am intrebat si pe altii mai priceputi decit mine) in ce masura nu “perverteste” intentia de cautare intiala a utiizatorului (de. ex. vad in autocomplete o cautare similara cu ce vroiam eu si o aleg).

Am auzit insa in ultima vreme mai multe cazuri in care sistemul de autocomplete al lui Google le-a creat probleme juridice, in special pe cazuri de defaimare. Adica cum ar fi sa iti cauti numele pe Internet, si Google sa iti sugereze “Numele tau hot” sau “Numele tau frauda".

Evident ca nu iti pica bine. Dar poate fi Google vinovat in cazul de fata ? Sau vorbim de un algoritm pur matematic? (ce depinde de ce cauta altii si/sau rezultate)

Cum am auzit de cazuri din Franta, Suedia, Brazilia sau, mai recent Italia, este clar ca poate fi o problema din ce in ce mai raspindita.

Este posibil ca una din solutiile cele mai simple este ca motorul de cautare sa refuze sa ofere auto-complete pe numele proprii. Dar numele proprii sunt cele si ale presedintilor de stat sau a celor morti de acum 2 secole, deci ar fi mai degraba o limitare inutila a libertatii de exprimare. O directie in acest sens ar fi sistemul pus de Google pentru gestionarea reputatiei tale online (vazut la Manafu, thanks!), care insa pare a fi doar la inceput. (si care poate fi si o implementare a mult-discutatului - dar nereglementat inca in mod explicit - drept la uitare (droit a l’oubli))

Si, totusi, un caz recent din Irlanda (inca pe rol) care implica rezultatele autocomplete pentru un hotel, caruia ii sunt asociate diverse cuvinte negative ne arata ca problema poate sa se iveasca si dincolo de o persoana fizica.

Probabil ca Google ar putea pretinde oricind ca rolul sau este pur tehnic si neutru, deci reprezinte un pur gazduitor (de fapt agregator) al informatiei deja existente. Iar cazul de la ECJ din 2008 referitor la Adwords ar fi un bun precedent de folosit in intreaga UE. Dar asta o poate face doar cand serviciul sau are o functie neutra “întrucât comportamentul său este pur tehnic, automat și pasiv, presupunând lipsa cunoașterii sau a controlului datelor pe care le stochează.”, cum sublinieaza Curtea Europeana de Justitie.

Doar ca motorul de cautare se pare ca deja a renuntat la statutul de rol neutru si pasiv atit pentru Google Suggest, cat si pentru Google Instant, pentru unele cuvinte, unde presiunea industriei de copyright a fost prea mare. Cuvinte ca BitTorrent, torrent, utorrent, RapidShare sau Megaupload nu mai merg pe auto-complete de la inceputul anului.

In 2010, purtatorul de cuvint ai firmei se apara:
“Este important de precizat că Google Suggest este o agregare a celor mai populare căutări, bazată pe căutările anterioare ale internauţilor. Nu este Google cel care sugerează aceşti termeni”

Poate nu o sugera, dar deja ne arata ca poate sa le blocheze. Daca vrea.

Personal, cred ca as fi mai degraba suporterul unui serviciu total liber (sau neutru), decit unul trunchiat de interese comerciale evidente. Pentru ca atunci par sa conteze doar interesele comerciale ale celor ce pot sa faca lobby si nu a persoanelor fizice sau a micilor intreprinzatori care au doar ca varianta inca doar complicata actiune in instanta.

03/06/11

  16:57:52, by Bogdan, 424 words  
Categories: Stiri - Romania, Jurisprudenta, Libertate de exprimare

Fiecare este responsabil pentru ceea ce scrie. Si pe net.

Titlul insemnarii ar trebui sa fie concluzia principala daca citesti cu atentie motivatia instantei (Tribunalul Bucuresti) in care a condamnat o persoana la 70 000 de euro daune pentru incalcarea dreptului la viata privata pentru o serie de insemnari defaimatoare (a postat un filmulet cu caracter pornografic si a sugerat cine ar fi protagonista scenelor cu caracter sexual) pe un blog.

Chiar daca decizia poate fi apelata si deci nu este definitiva si irevocabila, exista citeva puncte in care motivatia instantei merita remarcata.

1. In primul rind aplicarea corecta a limitarilor libertatii de exprimare. Sunt un mare sustinator al acestei libertati (vezi si insemnarea precedenta), dar aceasta nu este una absoluta. Iar cazul actual sublinieaza bine limitele, mai ales ca paratul se pare ca nu a adus nicio proba a veritatii.

2. Este de subilniat si aplicarea corecta a legii in spatiu (chiar daca blogul era gazduit pe blogspot), ca si utilizarea elementelor indirecte pentru identificarea autorului unui blog. Din pacate sunt persoane care refuza sa isi asume spusele, mai ales atunci cind e vorba de un conflict juridic legat de defaimare sau,iar acest caz arata ca poate fi trasa la raspundere o persoana chiar daca aceasta incearca sa se eschiveze.

3. O aplicare practica in domeniul defaimarii pe Internet a institutiei raspunderii civile delictuale, prin demonstrarea a tuturor celor 4 elemente (fapta ilicita, culpa, prejudiciu, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu).

4. Fapta ilicita retinuta nu a fost doar incalcarea dreptului la viata privata, ci si copierea si publicarea unor poze-portret ale reclamentei prin incalcarea art. 88 legea 8/1996.

5. Chiar si decizia este una logica - si nu inchiderea site-ului (asa cum au cer unii habarnisti in alte cazuri), ci:
- recunoasterea incalcarii dreptului
- stergerea materialelor defaimatoare de pe site-ul sau
- publicarea hotararii
- plata de daune morale.

Din pacate exact la final instanta isi da in petec prin obligarea paratului la inlaturarea din cadrul tuturor site-urilor web a filmului publicat de parat. In primul rind din contextul deciziei nu rezulta niciunde ca acel film a fost publicat de parat pe Internet. In al doilea rand aceasta e o obligatie cvasi-imposibila din punct de vedere practic. In al treilea rind daca acel filmulet ar fi fost publicat de altii, fara legatura cu paratul, doar acele persoane sunt responsabili pentru actiunile lor.

Probabil ca o asemenea obligatie ar putea sa existe daca se refera la alte site-uri care au preluat articolul sau original, ori la copiile temporare din motoarele de cautare (cache), dar altfel ar putea sa fie cel mult o obligatie de diligenta, si nu una de rezultat.

02/06/11

  18:48:18, by Bogdan, 1437 words  
Categories: Stiri - Romania, Articole / Studii / Rapoarte, Pareri personale, Libertate de exprimare

Securizarea Internetului prin cenzura

Am scris pentru Dilema Veche de saptamina trecuta un articol despre securizarea Internetului prin cenzura (copiat si mai jos), ca parte a suplimentului “Libertatea de a fi supravegheat”

Simpatic este faptul ca ultimele 2 saptamani (de cind am scris articolul) au fost marcate de cele mai multe discursuri si declaratii pro-Libertatea Internetului din ultimii ani: Raportul ONU privind libertatea de expresie, discursurile ministrului de externe suedez Carl Bildt si alte speech-uri de la masa rotunda de la Bruxelles si de la EuroDIG. Ba chiar si declaratia G8 de la Deauville, care nu cuprinde termenul de “Internet civilizat” dorit de Sarkozy si are numeroase referiri la importanta drepturilor omului pe Internet. (dar e departe de a fi perfecta)

Mai jos si articolul original: Cum securizăm Internetul? Prin cenzură!

Full story »

20/05/11

  11:37:31, by Bogdan, 436 words  
Categories: Legislatie, Drept & Internet, Libertate de exprimare

Propunerea de modificare a legii privind pornografia pe Internet - aviz negativ de la Comisia ITC din Camera Deputatilor

Proiectul de lege pentru modificarea legii 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei a primit un aviz negativ din partea Comisiei de ITC din Camera Deputatilor, dupa ce a fost respins de Senat.

Totusi, comisia insarcinata cu raportul este Comisia de Cultura, deci s-ar putea ca, daca nu inteleg nimic din proiect, sa dea un aviz pozitiv si apoi sa fie adoptat de Camera Deputatilor, doar pentru ca a fost initiat de guvern. Din pacate, respingerea actului nu rezolva problema blocarii site-urilor web prin ISP, care este problema cheie a actului normativ. (deja explicata de mai multe ori - vezi detalii pe ApTI)

Oricum, este de apreciat pozitia din Comisia de ITC, care (in fine!) a argumentat mult mai bine (logic si tehnic) pozitia luata (unele idei prezentate si in pozitia ONG-urilor din aprilie):

- deoarece site-urile care găzduiesc materiale cu caracter pornografic nu sunt ilegale, scopul legii nu poate să fie prevenirea sau combaterea unui conţinut legal, dar periculos pentru copii, ci, eventual, protecţia minorilor faţă de posibila accesare a unui astfel de conţinut;

- referitor la taxare, având în vedere faptul că realizatorul conţinutului poate opta pentru punerea la dispoziţie gratuit a acestui conţinut, nu se justifică impunerea unei obligaţii de taxare a accesului. Pe de altă parte, trebuie făcută o diferenţiere între calitatea serviciilor oferite de furnizor, utilizatorul netrebuind să suporte costuri suplimentare atunci când accesează serviciile dintr-o reţea mai puţin performantă (datorată unei viteze de transmisie mai mică);

- referitor la propunerea ca furnizorii de servicii care pun la dispoziţie destinatarilor legături cu alte pagini web destinate distribuirii unor asemenea materiale să fie responsabili pentru conţinutul acestor materiale, considerăm că atât timp cât nu a fost reglementată obligativitatea realizatorului materialelor pornografice de a notifica furnizorii de servicii în cazul modificării conţinutului, nu se poate aplica o sancţiune prevăzută de Legea nr.365/2002 privind comerţul electronic acestor furnizori.

- referitor la măsura de blocare prin intermediul furnizorilor de servicii, o astfel de măsură este inutilă deoarece aceasta poate fi depăşită prin metode tehnice la îndemâna unui proprietar de site, măsura fiind disproporţională faţă de contravenţia sancţionată;


- având în vedere faptul că legislaţia naţională se poate aplica doar persoanelor fizice sau juridice române sau, în cel mai bun caz, persoanelor fizice sau juridice care înregistrează domenii .ro, este necesară reanalizarea subiecţilor (deţinătorul/administratorul site-ului sau persoanele fizice sau juridice care realizează conţinutul cu caracter pornografic).

1 3 5 ...6 ...7 8 9 10 11 12 ... 13

Blog juridic al lui Bogdan Manolea cu informatii referitoare la legislatie, jurisprudenta, articole si stiri legate de domeniul Dreptului Tehnologiei Informatiei din Romania si strainatate.

Subscrie la acest blog pentru a primi actualizarile prin e-mail

Adresa de e-mail


Realizat de FeedBlitz

  XML Feeds

Search

February 2018
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
 << <   > >>
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28        

Multumesc

V-a fost util ceva de pe blog sau pe de site ?
De azi va permit sa imi lasati un multumesc
open source blog