Category: "Comert electronic"

Pages: 1 3 5 ...6 ...7 8 9 10

02/09/10

Povesti juridice pentru cumparatori online

Asta a fost titlul prezentarii mele de la Galele Premiilor E-commerce 2010 (puteti sa le vedeti live pina la 21 00, premiile efectiv se dau de la 19 30, pina atunci sunt prezentari.)

Mai jos si prezenatrea, pentru cei ce nu au apucat sa o vada:

N-am pus in prezentare, dar in timp ce vorbeam despre povesti juridice, pentru a explica ca ele trebuie scrise pe intelesul tuturor si nu neaparat intr-un limbaj juridic inchis, am amintit si de seminariile AvocatNet facute cu Alin Popescu despre Afaceri online si problemele lor juridice (planificam un eveniment in Constanta si unul in Bucuresti in toamna asta). De fapt am mai scris povesti si in documentul mai vechi cu cele 10 sfaturi juridice pentru comertul electronic.

Ca sa reiau insa ideile din prezentare pe scurt:
- Numele de domeniu este esential pentru un magazin online. Protejeaza-l prin inregistrarea ca marca.
- Nu copia documentele juridice, ci incearca sa le creezi sau personalizezi. Daca tot decizi sa le copiezi, macar citeste-le sa scoti prositiile din ele !
- Politica de confidentialitate e obligatorie, dar ea trebuie sa te bazeze pe ceea ce faci tu efectiv cu datele personale.

Gata, ma intorc la prezentarea lui Bryan Eisenberg, care e excelenta.

18/08/10

  13:00:43, by Bogdan, 438 words  
Categories: Stiri - Romania, Legislatie, Comert electronic

Asociatia Romana a Magazinelor Online iese cu un cod de bune practici

Acum citeva zile s-a anuntat lansarea Asociatiei Romane a Magazinelor Online (ARMO) si a avut si o prima iesire pe TV.

Cum cred ca Internetul are nevoie de astfel de initiative de auto-reglementare si asociatii profesionale, iar comertul electronic nu mai este in stadiul de bebelus - o astfel de activitate ar trebui sa fie considerata drept normala. Mai ales daca citesti lista membrilor, extrem de onoranta prin marimea magazinelor, dar si pentru ca unii dintre ei sunt, de fapt, concurenti pe aceiasi piata.

Este nevoie insa de mai mult decit un anunt public, iar greul abia acum incepe intr-un domeniul unde doar Gala Premiilor E-commerce (anul asta organizata pe 2 Septembrie - peste 100 de magazine inscrise) incearca de 5 ani sa stabileasca niste principii de buna practica in domeniu.

Codul de bune practici propus de ARMO este un pas util, dar care trebuie sa dovedeasca in timp, la fel ca si propunerea de marca de incredere. Alte initiative similare din Romania (vezi de ex. cea lansata anul trecut de IAB Romania) n-au reusit inca sa depaseasaca faza planificarii.

O prima privire asupra codului propus de ARMO indica citeva principii de bun simt pentru orice magazin online. Din momentul propunerii unui astfel de cod, o asociatie profesionala trebuie sa fie atenta atit la obligatiile legale (vezi Art 18, Legea Comertului electronic), dar si la modul in care poate fi efectiv implementat (sectiunea de conformitate pare un crochiu).

Eu am fost insa putin suprins de lipsa a (cel putin) 2 elemente care mi se pare importante:

1. Trimiterea de mesaje comerciale nesolicitate. In ultima vreme primesc tot mai multe spam-uri de la magazine online (de obicei noi) care inteleg ca asta e o buna metoda de promovare.

2. Protectia datelor cu caracter personal. Este un subiect pe care magazinele online romanesti par a-l ignora in mod constant, mai ales in lipsa unei atitudini pro-active din partea autoritatii in domeniu. Aceasta include si partea unor minime standarde de securitate a unui magazin online, o zona in care nevoia de standarde minimale (in explicarea normelor legale) ar fi mai mult decit bine-venita.

Nu pot sa ma abtin si gasesc cel putin ironic faptul ca ARMO insa uita sa respecte chiar primul principiu pe care il cere membrilor ei “1. Semnatarii Codului se angajeaza ca pe site sa apara datele de contact si feedback in site in conformitate cu legislatia;” .
Pagina de contact a ARMO.ro contine un forumular si 3 adrese de email, dar niciun numar de inregistrare al asociatiei, codul fiscal sau alte detalii de contact.

Asa e cind te grabesti, iti mai scapa unele detalii… :p
Bine, ca le gasesti detaliile membrilor Consiliului Director pe site-urile personale. :)

27/07/10

Pret corect sau pret inselator în comertul electronic

Una din problemele destul de des întalnite pe anumite site-uri de comerţ electronic este afişarea corectă a preţului pe care trebuie să-l plăteasca un cumpărător pentru bunul său. Se pare ca este o problema intalnita destul de des, daca vedem ca si Comisia Europeana s-a interesat de acest domeniu, mai ales pentru pagini web ale zborurilor low-cost care au abuzat de tot felul de astfel de tehnici. Dar şi ultima„razie” a Autorităţii Naţionale de Protecţie a Consumatorului (ANPC) a mentionat acest aspect ca unul care a fost incălcat de magazinele online.

Cât trebuie sa fie preţul ?

În mod evident, nimeni nu va poate impune ce preţ să puneţi la un anume produs. Este decizia voastră, bazat pe propriu business plan. Există doar citeva reguli minimale. Unul este stabilit de Codul civil care spune ca preţul trebuie sa fie determinat sau determinabil. Adica nu poate fi stabilit ulterior de către vânzător, pentru ca a atunci nu mai e vinzare, ci joc de noroc. Logic, nu ?

Apoi preţul trebuie să fie unul corect şi nu un preţ de dumping. De obicei preţul de dumping este cunoscut ca un preţ de ruinare, sau un preţ sub costurile de producţie care are scopul de a-şi scoate competitorii de pe piaţă. În practică, mai poate se însemne si preţul excesiv pe care o companie, beneficiind e poziţia de pe piaţă , îl poate impune. Aceste chestiuni sunt reglementate de Legea concurenţei 21/1996.

Eroarea de preţ sau preţul derizoriu

Una din problemele practice ale magazinelor online, este ca preţurile nu sunt puse uneori manual, ci deseori sunt importate în mod automat din alte baze de date sau realizate de la nişte preţuri fixe de achiziţie, pe baza unor calcule mai mult sau mai puţin complicate. De aceea posibilitatea unei erori de preţ este mult mai mare decât în cazul comerţului clasic (brick and mortar). Nu rareori vezi un cumparator nemulţumit că preţul la care a văzut si comandat un anumit produs pe site nu mai este cel la care se va realiza tranzacţia.

Am mai explicat pe blogul propriu regulile aplicabile unei astfel de situaţii. De principiu magazinul va fi responsabil pentru acea greşală şi va trebuie sa livreze produsul la preţul la care cumpărătorul a confirmat comanda. Important este de înţeles că o astfel de obligaţie este legată nu de vreo dispoziţie expresă de protecţie a consumatorului, deci este validă atât în cazul unei persoane fizice, cât şi a uneia juridice.

Există însă şi o excepţie – şi anume preţul derizoriu, cel pe care şi un cumpărător neavizat ar trebuie să-l recunoască ca fiind o eroare. Sa fim serioşi – nu poţi cumpăra un automobil nou la 1000 de RON şi nici ultimul laptop apărut de piaţă la 100 de RON.

Sau cum explicasem:
„Din punctul meu de vedere, un pret mic poate insemna si 50% sau mai putin din alt pret care il afiseaza alt magazin. Poate fi vorba de o oferta, de o lichidare de stoc, de un produs care trebuie sa fie vindut ca apare unul nou, etc.
In conditiile in care pretul afisat este de 10% sau mai mic decit un pret normal al acelui produs este clar un pret derizoriu, iar clientul nu poate beneficia de aceasta eroare, pretul fiind neserios, iar contractul de vinzare-cumparare nul.”

Informarea corectă asupra preţului

Dar problema preţului la unii comercianţi este mai degraba prin omisiunea informarii corecte asupra preţului total pe care un cumpărător trebuie sa-l plătească.
Argumentul juridic al obligaţiilor legate de prezentarea corectă a preţului este atât în Legea comerţului electronic 365/2002, care zice

Art 5 Furnizorul de servicii (adică magazinul - n.n) are obligatia de a pune la dispozitie destinatarilor si autoritătilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent si gratuit cel putin la următoarele informatii:
(…)
h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum si a cuantumului acesteia;
i) includerea sau neincluderea în pret a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea acestora, dacă este cazul;

Mai mult legea din domeniul protecţiei consumatorilor în cazul contractelor la distanţă (OG 130/2000)
Art. 3. - (1) Inainte de incheierea contractului la distanta comerciantul trebuie sa informeze consumatorul in timp util, corect si complet asupra urmatoarelor elemente:
c)pretul bunurilor sau tarifele serviciilor, cu toate taxele incluse;
d) cheltuielile de livrare, daca este cazul;
e) modalitatile de plata, de livrare sau de prestare;


Preţul înşelător

Dincolo de textul legii, interpretarea legii este cea care ne poate ajuta în practică. În lipsa unei interpretări oficiale sau unui ghid din partea ANPC, nu putem decât să facem o interpretare bazată pe experienta.
Un ajutor deosebit îl am de la „funcţia” de jurat în cadrul Galelor Premiilor E-commerce (apropo s-a deschis sezonul pentru Galele 2010) care m-au obligat să văd zeci de site-uri de e-commerce şi să pot să îmi fac o părere asupra cazurilor practice. Astfel vă pot recomanda ca pe pagina principală a produsului sa apara cel putin:

  • pretul integral
  • daca contine tva sau nu
  • timbrul verde
  • daca include pretul de livrare sau nu (si in acest ultim caz, unde se afla informatia referitoare la cheltuielile de livare)
  • orice alta taxa suplimentara care va este inclusa in pretul platit in cele din urma (de ex. taxa pentru procesare cu cardul, taxa locala pentru servicii hoteliere, etc.

În orice caz, părarea mea personală este că majoritatea erorilor in aceasta chestiune sunt mai degraba legate de o lipsa de cunostinte a comerciantului si nu a dorintei de a induce cumparatorul in eroare.

15/04/10

  12:47:39, by Bogdan, 613 words  
Categories: Stiri - Romania, Stiri - Drept&IT din intreaga lume, Jurisprudenta, Comert electronic

Costurile de expediere a unor produse nu trebuie platite de consumator, in cazul denuntarii unilaterale in comertul electronic - caz CEJ

Curtea Europeana de Justitie (CEJ) a decis astazi un caz legat de subiect destul de des intalnit in discutii legate de comertul electronic - problema costului transportului unui produs, in situatia in care consumatorul decide sa returneze produsul in termenul de 10 zile lucratoare.

Instanta Europeana (ale carei cazuri sunt obligatorii si pentru instantele romanesti in interpretarea dispozitiilor legislative similare) sublinieaza ca doar costurile de returnare ale produsului pot fi puse in sarcina consumatorului.

Articolul din directiva trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care permite furnizorului, într‑un contract încheiat la distanță, să impute consumatorului costurile de expediere a mărfurilor, în cazul în care acesta din urmă își exercită dreptul de retractare.

Pentru mai multe detalii puteti citi comunicatul de presa al CEJ (reprodus si mai jos) sau decizia completa a intregului caz.

Full story »

23/03/10

Google cistiga la Curtea Europeana de Justitie in cazul Adwords

Ce se intampla daca cumperi reclama pe AdWords (sau pe orice alt sistem de publicitate contextuala) pe niste cuvinte cheie care sunt marci inregistrate ale concurentei ? Este o incalcare a dreptului la marca sau nu? Este tertul intermediar (in cazul nostru Google) responsabil sau nu pentru aceste eventuale incalcari ?

Acestea sunt intrebarile raspunse astazi de Curtea Europeana de Justitie (CEJ) intr-un caz cheie in domeniul publicitatii conextuale si a raspunderii tertilor, un raspuns binevenit in conditiile multiplicarii proceselor de acest gen. (am mai scris pe chestia asta din 2006, dar si mai recent despre deciziile contradictorii pe aceiasi tema de pe ambele parti ale Atlanticului)

In cazurile C‑236/08 si C‑238/08, CEJ decide ca: (cu italic este argumentarea instantei)
(pentru o informare de presa, vezi comunicatul CEJ)

1. O asemenea corelare intre un cuvint cheie si o marca inregistrata, este o inregistrare a dreptului la marca.

Titularul unei mărci are dreptul să interzică unei persoane care publică anunțuri să facă publicitate, pornind de la un cuvânt‑cheie identic cu marca respectivă, pe care această persoană l‑a selectat fără consimțământul titularului respectiv în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca în cauză, atunci când publicitatea menționată nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului mediu de internet să afle dacă produsele sau serviciile vizate de anunț provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta ori, dimpotrivă, de la un terț.


2. Cel care publica anuntul este cel responsabil pentru eventuala incalcare a dreptului la marca

În ceea ce privește utilizarea, în calitate de cuvânt‑cheie, de către cei care publică anunțuri pe internet a semnului identic cu marca altuia în scopul afișării de mesaje publicitare, este evident că această utilizare poate avea anumite repercusiuni asupra utilizării în scopuri publicitare a mărcii respective de către titularul său, precum și asupra strategiei comerciale a acestuia.

Dacă se dovedește astfel că poate fi angajată răspunderea celui care publică anunțul pe internet, după caz, în temeiul normelor din alte domenii de drept, precum cele privind concurența neloială, nu este mai puțin adevărat că pretinsa utilizare ilicită pe internet a semnelor identice sau similare unor mărci se pretează la o examinare în lumina dreptului mărcilor.

3. Un motor de cautare (sau un alt serviciu de afiliere) poate folosi un cuvint-marca inregistrata pentru a arata anunturi publicitare

Utilizarea unui semn identic cu o marcă a altuia în cadrul unui serviciu de afiliere, precum cel în cauză în acțiunile principale, nu este susceptibilă să aducă atingere funcției de publicitate a mărcii.
Furnizorul unui serviciu de afiliere pe internet care stochează în calitate de cuvânt‑cheie un semn identic cu o marcă și organizează afișarea anunțurilor pornind de la acesta nu utilizează acest semn în sensul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Directiva 89/104 sau al articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94.

4. Google nu poate fi facut raspunzator fata de actiunile tertilor atita vreme cit are o functie neutra “întrucât comportamentul său este pur tehnic, automat și pasiv, presupunând lipsa cunoașterii sau a controlului datelor pe care le stochează.”

Articolul 14 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) trebuie interpretat în sensul că norma prevăzută la acest articol se aplică furnizorului unui serviciu de afiliere pe internet atunci când acest furnizor nu a jucat un rol activ de natură să îi confere o cunoaștere sau un control al datelor stocate. Dacă acesta nu a jucat un astfel de rol, furnizorul respectiv nu poate fi ținut răspunzător pentru datele pe care le‑a stocat la cererea unei persoane care publică anunțuri, cu excepția cazului în care, luând cunoștință de caracterul ilicit al acestor date sau de activitățile persoanei care publică anunțuri, acesta nu a acționat în mod prompt pentru înlăturarea ori pentru blocarea accesului la datele respective.

Aceasta ultima interpretare, extrem de corecta si de bine precizata a art 14 din Directiva privind comertul electronic (in Romania implementata prin legea 356/2002) este probabil chestiunea din cadrul deciziei CEJ care poate sa aiba o aplicare extrem de larga, in interpretarea (din ce in ce mai des intalnita si ras-discutata) a rolului unui furnizor de servicii ai societatii informationale (adica motor de cautare, serviciu de gazduire, portal cu continut generat de utilizatori, etc.) in cadrul activitatilor sale.

CEJ spune negru pe alb, intr-o interpretare care este obligatorie si pentru instantele romanesti:

Daca furnizezi doar un serviciu pe Internet, iar rolul tau este neutru si comportamentul este pur tehnic, automat și pasiv - atunci nu esti responsabil pentru ceea ce fac utilizatorii pe platforma ta. (evident, pina in momentul in care esti notificat)

22/02/10

  17:43:56, by Bogdan, 658 words  
Categories: Evenimente, Drept de autor, Comert electronic

ANPC face ORDINE ! (in comertul electronic)

3 stiri sub acest titlu (si doar prima legata de ANPC, a doua de drepturi de autor si a treia de publicitate online)

1. ANPC emite duminica un comunicat de presa despre inspectiile facute la nivel national la site-urile de comert electronic la 179 de “operatori economici” laudindu-se aplicarea a “72 de sanctiuni contraventionale in valoare de 268 500 lei si 96 de avertismente".

O atitudine mai jenanta nici ca se poate. In loc sa ne intereseze in primul rind aplicarea eficienta a legislatiei, noi sarim in inspectii si amenzi.  Chestia asta m-a enervat pentru ca s-a verificat “inclusiv” celebrul link catre site-ul ANPC, care nu are nicio valoare practica cita vreme link-ul merge catre pagina principala si nu catre vreun proiect al ANPC care sa listeze negru pe alb drepturile consumatorilor in comertul electronic. Mai mult, ANPC nu a facut absolut nimic pentru popularizarea stirii, de care putea sa afli doar despre site-uri din domeniul online.

Mai mult, cita vreme site-ul ANPC-ului abunda in informatii aruncate grosolan (vezi pagina de legislatie, va las sa gasiti ce legi vi se aplica) si fara niciun ajutor minim pentru un comerciant de buna credinta care vrea sa-si faca un site de comert electronic, este absolut ironic sa te duci sa faci inspectie la altii. Mai ales ca tu nu explici niciunde cum interpretezi tu legislatia. Din punctul meu de vedere, ANPC ar trebui sa reactioneze cu amenzi, doar in conditiile unei plingeri concrete si nu in aceste “inspectii preventive". Cu ce se crede ca va schimba o amenda de 200 sau 1000 de RON data unui site care nu stia de regula aia ?? Altfel, o sa avem mai multi inspectori decit cei care produc. (sau vind in cazul de fata)

In rest, nu-mi ramine decit sa notez ca problemele sunt aceleasi pe care le-am sesizat si in alte articole mai vechi: lipsa datelor de contact, informatii gresite cu privire la returnarea produselor in termenul de 10 zile, lipsa codului CAEN specific comertului electronic (dar care nu era obligatoriu pina in 2008, si - daca imi aduc bine aminte - si modificarea CAEN-urilor a fost aminata deja de n-spe ori, ne-existind un termen precis, preturi ascunse sau incomplete,  etc.)

Pentri conformitate si pentru cei ce sunt interesati de intreaga lista de neconformitati gasita, aveti la finalul articolului intregul comunicat.

2. 2010: AIMR + Trilulilu = LOVE

Dupa ce AIMR i-a dat in judecata in 2009, amenintind cu inchiderea site-ului, comunicatul comun dat astazi anunta doar lapte si miere si doua industrii infloritoare. Dupa cum vorbeam cu Florin acum citeva luni, se pare ca partile chiar au inceput sa vorbeasca intre ele si au vazut ca se pot intelege. Foarte bine, desi din comunicat ar  rezulta ca Trilulilu pur si simplu ar fi acceptat conditiile impuse. Povestea este insa mult mai complicata, insa, atita vreme cit se anunta si niste contracte de licente cu casele de discuri spre “o premieră privind respectarea drepturile de autor în online-ul românesc” (asa cum zice titlul). Si eu care credeam ca eok.ro era premiera ? :-)

Ramine de vazut ce poveste de dragoste va fi cu muzica pe Internet dupa adoptarea metodologiilor ce privesc acest subiect. Daca cea cu UCMR-ADA este inca in negocieri si se afla in fata unui arbitraj iminent, negocierea cu UPFR si CREDIDAM (si unde nu participam cu APTI) pare a se indrepta spre o solutie mai amiabila si sunt deschise citeva porti spre dialog.

Intre timp la nivel mondial, textul ACTA (tratatul ala international secret prin care se incearca adoptarea la nivel mondial a unui regim de tipul celor 3 lovituri pentru deconectarea utilizatorilor) cu privire la Internet a aparut pe nestiute public. Si e atit de rau pe cit se preconiza.

Pentru ca textul e lung si complicat, vezi si un FAQ util pe tema asta.

3. Cursuri de publicitate online

Ultima stire de pe azi nu e nici de la mine si nici din presa, ci de la Doru Panaitescu care anunta o serie de cursuri despre publicitatea online. Maine - ofera si o invitatie gratuita.

28/01/10

Sistemul 3D Secure sufera din punct de vedere al securitatii

Apropo - astazi 28 Ianuarie este Ziua Europeana a protectiei datelor cu caracter personal.

Doi cercetatori in securitate IT de la Univ din Cambridge, Marea Britanie - Steven J. Murdoch si Ross Anderson au publicat recent (adica acum 2 zile) un articol interesant despre problemele sistemului de autentificare din 3D secure -
Verifi ed by Visa and MasterCard SecureCode: or, How Not to Design Authentication

Ceea ce este interesant in cazul acestui sistem promovat cu multa emfaza si cu succes de catre Visa si Mastercard, devenit acum cea mai utilizat sistem de single sign-on cu peste 200 de milioane de carduri inregistrate, este ca sistemul este realmente folosit, fiind implementat din ce in ce mai multe siteuri care accepta plata online.

De ce ? Pentru ca dpdv economic a fost impus un argument extrem de util pentru participantii la tranzactiile online - liability shift (adica regula transferului de responsabilitate care protejeaza orice actor inrolat in sistem si care indeplineste cerintele standardului - vezi aici o mai veche discutie pe acest subiect).

Deci sistemul a prins pentru ca a fost bine promovat pe piata dpdv economic. Ceea ce explica cei 2 cercetatori englezi este insa ca dpdv al securitatii, sistemul este un abecedar de “cum sa nu faci un protocol de autentificare", ignorind principiile pentru un bun design si avind vulnerabilitati semnificative, unele fiind deja exploatate.

Deci practic avem o noua “tinta grasa pentru phishing".

Va recomand sa cititi intreg articolul - care nu este prea lung si nici extrem de tehnic - dupa care sunt interesat de parerile celor mai implicati decit mine in sistem.

Cum nu am niciun card inrolat in 3D Secure, desi platesc pe net destul de des, nu imi dau seama daca toate sistemele romanesti sufera de aceiasi probleme, dar fiind standard .. ar trebui sa fie la fel.
Chiar acum uitindu-ma pe site-ul Romcard observ ca din decembrie (care ? 2009? 2008?) s-a implementat si la noi sistemul de activare in timpul cumparaturilor: Activation During Shopping (ADS), care mie mi se parea ca ridica cele mai multe probleme in cursul studiului.

Deci: deschidem noi usa phiserilor ?

18/12/09

Regulamentul Roma I sau ce lege se aplica in cazul contractelor in UE

Incepind de ieri, 17 Decembrie 2009, a intrat in vigoare Regulamentul Roma I care stabileste ce lege se aplica in cazul contractelor civile si comerciale in cazul in care exista un conflict de legi intre 2 state membre ale Uniunii Europene. Regulamentul este un instrument juridic de directa aplicare, deci este parte din legislatia nationala.

In cazul Internetului, unde raporturile juridice cu o persoana fizica sau juridica din afara tarii unde te afli sunt mult mai frecvente, Regulamentul devine mai important, in special pentru ca schimba unele din regulile de pina acum.

1. Contracte cu persoane juridice.

Principiul ramine stabilit de articolul 4 “Contractul este guvernat de legea aleasă de către părți.”
Daca legea aleasa nu reiese clar din contract, atunci articolul 5 stabileste regulile in acest sens: legea tarii in care isi are resedinta obisnuita vanzatorul, legea tarii in care isi are resedinta obisnuita prestatorul de servicii, etc.

2. Contracte cu persoane fizice (consumatori)

Spre deosebire de regulile stabilite pina acum in domeniu, textul articolului 6 zice:

contractul încheiat de o persoană fizică într-un scop care poate fi considerat ca neavând legătură cu activitatea sa profesională („consumatorul”) cu o altă persoană, care acționează în exercitarea activității sale profesionale („profesionistul”), este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită consumatorul, cu condiția ca profesionistul:
(a) să-și desfășoare activitatea comercială sau profesională în
țara în care își are reședința obișnuită consumatorul; sau
(b) prin orice mijloace, să-și direcționeze activitățile către țara
în cauză sau către mai multe țări, printre care și țara în
cauză, (cunoscut sub denumirea de „activitate direcționată” - nota mea)
și ca respectivul contract să se înscrie în sfera activităților
respective.

Sa luam exemplul unui site de comert electronic - daca acesta are sediul in Romania, dar el vinde in Bulgaria catre consumatori, ce lege se aplica ?
- legea bulgara, daca firma isi desfasoara practic activitatea comerciala in Bulgaria
- legea bulgara, daca firma “isi directioneaza activitatile” catre Bulgaria(isi face reclama, de ex.)
- legea romana in celelalte conditii (sau alta lege care a fost stabilita prin contract).

Evident,exista si exceptii dintre care cea mai importanta mi se pare mie cea cu privire la prestarea de servicii unde aceasta regule nu se aplica “contractelor de prestări servicii în temeiul cărora serviciile sunt prestate consumatorului exclusiv într-o altă țară decât
în cea în care acesta își are reședința obișnuită;”

Revenim un pic la conceptul de „activitate direcționată” (care se regaseste si in Regulamentul NR. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială articolul 15) a fost clarificata nitel printr-o declaratie comuna a Consiliului si Comisiei:

“nu este suficient ca întreprinderile să își direcționeze activitățile către statul membru în care se află reședința consumatorului sau către un număr de state membre în care este inclus acel stat membru; contractele trebuie de asemenea să fi fost încheiate în cadrul activităților acestora".

“simplul fapt că o pagină de internet este accesibilă nu este suficient pentru ca articolul să fie aplicabil, mai este necesar ca această pagină de internet să ofere posibilitatea încheierii de contracte la distanță și ca un contract să fi fost efectiv încheiat la distanță, indiferent prin ce mijloace. Limba sau moneda pe care le folosește o pagină de internet nu constituie un factor relevant în acest sens.”

Deci este clar ca atita vreme cit nu sunt actiuni din partea magazinelor online care sa doreasca sa vinda in afara granitelor, nu sunt probleme legea romana va fi in continuare aplicabila acestor contracte.

Pentru cei care insa directioneaza activitatea lor si pentru alte tari, este bine sa se uite mai in detaliu pe aceste modificari.

1 3 5 ...6 ...7 8 9 10

Blog juridic al lui Bogdan Manolea cu informatii referitoare la legislatie, jurisprudenta, articole si stiri legate de domeniul Dreptului Tehnologiei Informatiei din Romania si strainatate.

Subscrie la acest blog pentru a primi actualizarile prin e-mail

Adresa de e-mail


Realizat de FeedBlitz

  XML Feeds

Search

February 2018
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
 << <   > >>
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28        

Multumesc

V-a fost util ceva de pe blog sau pe de site ?
De azi va permit sa imi lasati un multumesc
powered by b2evolution