Category: "Comert electronic"

Pages: 1 2 4 5 ...6 ...7 8 9 10

02/05/11

  12:05:50, by Bogdan, 814 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Comert electronic

Despre incredere in medii virtuale

Ar fi trebuit sa scriu despre Trusted.ro - o marca de incredere pentru magazinele online lansata vineri intr-un parteneriat cu Gpec.ro si APC Romania. Dar daca va intereseaza detalii, cel mai bine cititi comunicatul de presa sau informatiile chiar de pe trusted.ro. Acolo chiar scrie cam tot ce vroiam sa va spun

Hai sa vorbim mai degraba despre increderea intr-un site.

Daca e vorba de un site unde numai citesti informatie, lucrurile pot fi mai simple.

Dar daca e un site unde vrei sa pui tu ceva? Pui un videoclip [e Trilulilu, pe Youtube sau pe Vimeo? Unde sunt prietenii tai sau unde iti e mai usor? Ori poate unde are interfata in romana?

Dar daca vrei sa cumperi de pe un site? Vinam doar pretul cel mai mic? Intreb un prieten? Sau daca are multe like-uri pe Facebook?

Chiar nu am raspunsul la toate aceste intrebari. In schimb am idei ca o marca de incredere poate ajuta. Si am doua povesti.

1. Acum citeva luni bune am fost invitat sa vorbesc la un seminar master despre protectia datelor personale. Public - cam 30 de persoane, media de varsta in jur de 30 de ani, probabil in mare parte angajati.

Incercand sa mai destind atmosfera si sa implic audienta, intreb cati din sala au comandat online. Un val de gheata vad cum vine spre mine. Vreo 2 maini ridicate timid, ca si cum ar trebui sa admiti ca ai facut o ilegalitate. Chestia asta imi straneste curiozitatea si incep sa intreb de ce.

Motivele par a veni de la un public de 60 de ani: Internetul nu e sigur- nu vedeti citi hakeri avem (?!?), Nu vreau sa platesc online cu cardul (de parca nu am auzit de ramburs), Nu vreau sa imi dau datele de card unui site (apropo, datele nu ajung la proprietarului site-ului si nici macar nu sunt stocate la procesator), Offline e mai ieftin (!?!) etc.

Morala: Faptul ca tu si cunoscutii tai cumpara online usor, nu inseamna ca toata lumea gindeste la fel. Increderea pe Internet in general este inca la nivel redus.

2. Acum vreo 2 luni laptopul meu a stat. Adica, nu s-a mai deschis. Banuiam o protectie automata la supratensiune (asa s-o zice?), dar nu aveam nicio dovada. Trei zile (in care eram in strainatate) am stat fara laptop. Nice, trait viata. Intors in tara, intr-o duminica, trec la operatiunea Reparat Leptopiset.

Google e prietenul meu. Cautarea “reparat laptopuri” imi da ceea ce par a fi niste rezultate interesante, cel putin vreo 5-6 platite. Cind intru pe site-uri par a fi din web 1.0. Cite vreun numar de telefon si adresa de email scrise mari cu text de 30. Gasesc unul care pare a fi ok, inclusiv cu forum de discutii. Cind ma uit la contact, e din Cluj. Eu vreau mai repede.

Inapoi la Google. Caut ceva cu laptopuri, service, Bucuresti, sector 6, reparatii. Cit mai putine rezultate utile, majoritatea in vreun apartament de bloc. De ce sa am incredere intr-un service dintr-un apartament obscur? Maine inchid poate contractul de inchiriere si adio Leptopisetul meu drag. Macar datele sunt safe, ca sunt criptate. Dar totusi..

Google nu mai e prietenul meu. Ma intorc totusi la unele din rezultate. Le iau la puricat. Evident ca toti sunt o echipa tinara. La unul scrie Copyright 2008 (neactualizat, zice mintea mea deformata profesional). La altul la sectiunea Despre Noi era o compunere excelenta despre echipa care parea ca a ajuns pe Everest. Echipa “reparam calculatoare Bucuresti rapid si ieftin". N-am gasit la niciunul vreo certificare de la vreun producator ca pot sa deschida laptopuri. Poate nu exista

Pina la urma ma opresc la unul care au in dreapta o zona, unde sunt notate ce marci de laptopuri au in service (cu procente din numarul total de latopuri in service). Pe locul 2 e marca Leptopisetului meu. Deci prezumam ca se pricep. Pagina de contact e clara, sunt aproape de metrou, au harta, au chiar si o poza cu imaginea casei unde au sediul. In plus zic ca o sa ma anunte prin SMS cind e gata. Amin pentru luni inceperea operatiunii, cind deschid.

Povestea e cu Happy End: cind am ajuns la service si am apasat butonul de Power, Leptopisetul meu a pornit ca prin minune. Mi s-a parut ca imi zimbea cinic pe sub mustata, asa ca l-am lasat macar la curatat.

Morala: Daca mie, care ma consider un utilizator de Internet avansat, imi e atit de greu sa gasesc un site de incredere, oare ce face un consumator obisnuit ?

Dar voua, care cumparati online, cum va inspira incredere un site, astfel incat sa ajungeti sa plasati o comanda acolo ?

Raspunsurile clasice ar fi probabil: am mai cumparat de acolo, mi-a recomandat un prieten sau are o marca recunoscuta (de ex. blueair). Dar un magazin care se lanseaza azi nu are nicio sansa sa raspunda pozitiv la niciunul din aceste raspunsuri. Atunci, dincolo de acestea, ce creeaza incredere?

15/04/11

  15:37:13, by Bogdan, 659 words  
Categories: Pareri personale, Legislatie, Drept & Internet, Viata privata, Comert electronic

Comertul electronic si datele personale

<--- Articol publicat si pe Blogul Galelor Premiilor E-commerce 2011—>

Unul din criteriile de preselectie (si de a obtine certificarea TRUSTED) la Gala Premiilor eCommerce 2011 este inregistrarea la ANSPDCP. Cum am avut discutii si cu Andrei de ce e necesara aceasta, am preferat sa explicitez un pic subiectul (care este valabil, in anumite limite, si pentru ale site-uri, nu doar pentru magazinele online).

Premisa: Magazinele online colecteaza date cu caracter personal
N-ai cum altfel. Ca sa preiei comanda, sa o livrezi si sa o facturezi in mod legal, trebuie sa colectezi datele persoanei. Multe dintre magazine le folosesc, insa, si in scop de marketing, profilare etc.

Si, ca sa fim clari de la inceput, nu e nimic gresit in asta. Este absolut normal, atata vreme cat respecti conditiile impuse de lege – e vorba, in principal, de legea 677/2001.

Ok, si ce zice legea?
(aici simplific foarte mult lucrurile, va rog cititi legea pentru o analiza detaliata a prelucrarii voastre a datelor personale sau consultati un avocat)

Legea te pune sa te intrebi de ce le colectezi (scopul – in cazul nostru poate fi: facturare, livrare, marketing) si daca datele colectate pentru acest scop sunt adecvate, pertinente si neexcesive.

Am nevoie de adresa ca sa trimit produsul ? Sigur ca am.
Am nevoie de etnia persoanei ca sa-l trimit? Evident ca nu am. Etc.

Bine, am inteles asta, atunci ce trebuie sa mai fac? Pai:

  • sa obtin consimtamantul persoanei vizate (Ok, il pun sa bifeze o chestie cind isi face contul)
  • sa-l informez cine sunt, de ce ii colectez datele, ce date colectez si ce drepturi are – si sa le si respect (Da, parca am un Privacy Policy pe site)
  • sa-i dau posibilitatea sa le corecteze (Perfect, il invat sa se logheze in contul sau)
  • sa sterg datele cind nu mai sunt necesare (Bine, fac o procedura prin care daca nu mai revine pe site in xy luni, sa se stearga automat)
  • sa ii dau posibilitatea sa ceara stergerea datelor (Ok, avem o adresa de email dedicata)
  • sa respect niste norme minime de securitate pentru pastrarea lor ( Pai da, am auzit si eu de Wikileaks, avem parole bune, le schimbam la odata la 3 luni etc.) – aici vedeti Ordinul 52/2002.

Bine, si inregistrarea de ce trebuie ?

Pe linga faptul ca este gratuita si se poate face online, este si o oblgatie legala.

Dar noi am pus-o doar pe aceasta ca o conditie obligatorie, pentru ca trecerea prin acel formular te pune sa citesti legea si sa te gindesti ce date personale colectezi si ce faci cu ele. Si, in mod normal, sa respecti cele de mai sus.

Din experienta jurizarii in anii trecuti, conditiile mentionate mai sus nu ar fi indeplinite decit de putine magazine. Iar scopul nostru este unul predominant de educare si nu de impunere a unor criterii. Asta inseamna si ca unele din cele de mai sus ar putea sa devina criterii obligatorii in viitor (au fost criterii de diferentiere in jurizare la editiile precedente GPeC).

Doua mentiuni finale

1. Daca faceti analiza mentionata mai sus, intrebati-va daca chiar este absolut necesar sa-i ceri fiecarui utilizator sa isi faca un cont ca sa comande de la voi. Eu am atatea conturi deschise si sunt siderat de numarul de date personale cerute, astfel incit cind gasesc unul care sa NU imi ceara sa fac cont pentru (UNA BUCATA) comanda, ma face sa-l plac mai mult si sa comand de acolo (d-aia prefer booking.com, de exemplu)

2. Notificarea la autoritate nu este necesara in toate cazurile de procesare a datelor personale. Decizia 100/2007 a Autoritatii detalieaza aceste cazuri. Aceasta exceptie, insa, nu va exonereaza de respectarea celorlalte obligatii.

Daca un magazin ar folosi datele doar pentru facturare si livrare, ar putea intra in exceptia prevazuta la art 1 lit a. Doar ca magazinele stocheaza datele in cont si, dupa incheierea comenzii, folosesc datele cel putin si pentru marketing, profilare etc. si – poate cel mai important – colecteaza date personale si inainte sa iti faci un cont (Adresa de email, IP si/sau cookie).

Deci, IMHO, oricum nu scapati. &#58;&#41;

12/04/11

  13:14:11, by Bogdan, 542 words  
Categories: Evenimente, Comert electronic

Standardele pentru e-commerce in 2011

Daca ar fi aparut ieri vreo lege sau vreun regulament impus de vreo autoritate romanesca referitoare la standardele pentru e-commerce in anul 2011, acestea cu siguranta ar fi fost criticate si comentate pina in ultimul alineat. Nu stiu daca ar fi fost si aplicate.

Dar ieri s-au lansat alte standarde. Cele propuse de Galele Premiilor E-commerce (Gpec) 2011, care aduce in prim-plan 89 de criterii de jurizare, si nu numai.

De fapt, asta este mare avantaj adus de gala. In conditiile in care legile din domeniul comertului electronic fie nu sunt aplicate deloc (vezi legea 365/2002 unde autoritatea competenta este moarta-n papusoi), fie sunt aplicate doar ca sanctiuni pentru incalcarea protectiei consumatorilor (in special pe OG 130/2000 prin ANPC), Gpec a reusit ridicarea efectiva a standardelor, mai mult decit orice autoritate, in piata de comert electronic in ultimii 6 ani, inclusiv prin popularizarea dispozitiilor legislative aplicabile.

Si poate este mai bine asa. In fond nimeni nu se poate asteapta (realist vorbind), ca in hatisul legislativ de astazi, cel care porneste o afacere sa stie exact ce legi i se aplica. E un proces educativ (si uneori punitiv) prin care regulile se cristalizeaza si se aplica uniform. (si inca suntem la inceputul acestui proces).

Sa luam un exemplu concret - acum 6 ani (adica in 2005), desi exista o lege in vigoare din 2000, nimeni nu stia de obligatia de a returna produsul catre consumator in termen de 10 zile daca acesta din urma denunta contractul. In prima editie cred ca nici nu era mentonat ca si criteriu obligatoriu. Astazi, deja, mai toata lumea din comertul online o stie si a devenit un criteriu ferm de preselectie. Unii decid sa nu o aplice sau sa o scrie incorect, dar asta e pe barba lor.

Sa nu creada cineva ca a fost sau este usor. Am discutat, si de fapt inca discutam de multe ori in contradictoriu, nu doar despre textul legii, cat si despre utilitatea si mai ales interpretarea lui. Si despre cum se aplica in realitate in Romania. Pe baza acestor discutii ajungem la necesitatea introducerii ca si criteriu obligatoriu sau in ce mod trebuie ajustata la realitatea de astazi.

Gpec 2011 ridica din nou standardele. O fi piata pregatita?

As sublinia doar doua dintre noutati:

1. Prima este acceptarea in competitie doar a acelor site-uri care indeplinesc o serie de reguli mai dure si care vor primi Certificarea Trusted.ro (poate sunt subiectiv, pentru ca sunt unul dintre partenerii in proiectul Trusted.ro).
Ca urmare a succesului din ultimii 2 ani cu logo-ul Magazin Atestat Gpec, dupa Gpec 2010, am avut mai multe discutii cu Andrei Radu referitor la conceptul acesta de marca de incredere, practic reluat dupa niste discutii mai vechi din 2005 si 2007, cind am considerat ca piata inca nu este suficient de matura sa propunem asa ceva.
Dar despre Trusted.ro, vorbesc mai mult in citeva zile, dupa ce lansam si site-ul.

2. A doua este conceptul de Academia de Ecommerce, care transforma Gpec dintr-un eveniment intr-un proces. Asta complica lucrurile, pentru ca vorbim de mai multe evaluari, de un proces de imbunatatire, dar si de un avantaj mare pentru magazinele inscrise, care pot vedea nu doar feedback-ul primit, ci si cum se transpune in practica.

Deci standardele e-commerce pentru Romania anului 2011 au fost publicate. Acum vine partea dificila - cine le indeplineste ? &#58;&#68;

01/02/11

Legislatia specifica unui business online

Cei de la EcomTIM (8-9 Februarie, Timisoara) m-au rugat sa raspund la citeva intrebari pentru un interviu la ei pe blog.

Prima intrebare era “Inainte de a lansa un magazin online, ce legislatie specifica unui business online trebuie sa consulte un antreprenor?” si, dupa ce m-am gindit eu logic, am rationat ca ar fi trebuit sa zic ca ar trebui sa vina la mine pe site si sa o citeasca, nu? Doar ca pina la urma am decis altfel, mai ales ca inca exista putine resurse care sa explice legislatia (in general, nu vorbesc doar de cea de pe online) pe intelesul “oamenilor obisnuiti", ceea ce e mare pacat.

Raspunsul:

Ca jurist, sunt de parere ca legislatia este arida si greu de inteles, deci nu recomand nimanui sa se apuce sa citeasca toata legislatia legata de un domeniu, fie el si online. Daca nu ai ceva experienta in domeniu, o sa intalnesti sintagme de genul “serviciile societatii informationale”, care n-ai habar ca inseamna (exagerand un pic) afaceri online.

De aceea, sugerez urmatoarele metode de a intelege cam ce legi ti se aplica, ordinea e aleatorie :

- vorbeste cu un avocat. Daca zici exact ce vrei sa faci, cu atat mai usor o sa-i fie sa iti spuna legislatia aplicabila.

- vino la un curs de initiere in domeniu – cum e cel de la ecomTIM – ai ocazia sa inveti direct, plus din experienta celorlalti. In plus, poti sa pui intrebari direct in workshop sau in pauze daca e o problema delicata.

- citeste o carte/brosura despre principiile juridice in business online. Te ajuta sa intelegi conceptele cu care te intalnesti. Alin Popescu a publicat in 2009 o carte utila “Afacerile online si problemele lor juridice”. In 2007 eu am publicat o brosura gratuita numita “10 sfaturi juridice pentru comertul electronic“. Gasiti mult mai multe in engleza sau franceza. (pentru ultimul vezi de ex. Forum de Droit de L’Internet)

- daca vrei sa faci un site mare si serios, ia in considerare si angajarea unui consilier juridic care sa se specializeze pe ce faceti voi.

Ca totusi sa raspund si direct la intrebare, exista trei zone de legislatie de maxim interes, de obicei, pentru un business online (si le gasiti clasificate pe http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc.html):
- protectia consumatorului,
- proprietate intelectuala (drepturi de autor si marci),
- protectia datelor cu caracter personal (privacy).

Pentru intregul interviu, vezi blogul EcomTIM.

Scriam si mai demult (in 2006) despre problema lipsei accesibilitatii legislatiei.. Intre timp sunt din ce in ce mai multe site-uri care prezinta legislatia online gratuit, dar valoarea adaugata (in interpretare, corelare si explicare) este inca lacunara. Poate pentru ca inca nu se poate face automat.

09/12/10

  14:00:40, by Bogdan, 740 words  
Categories: Anunturi, Stiri - Romania, Articole / Studii / Rapoarte, Jurisprudenta, Comert electronic

Despre noul studiu de comert electronic si decizii ale CEJ

Citeva stiri legate de comertul online:

1. Impreuna cu Andrei si Liviu (dar mai ales ei au muncit la asta)am lansat noul chestionar pentru un studiu de comert electronic 2010, disponibil pina pe 15 Ianuarie 2011. (cel din 2008 poate fi inca descarcat online)

Daca va tenteaza unul din premiile care deja ajung la aproape 10 000 de RON (si sunt in crestere) sau doar vreti sa dati o mina de ajutor la realizare unei imagini a comertului online din Romania, puteti accesa http://www.studiucomertelectronic.ro/

2. O decizie a Curtii Europene de Justitie de luna trecuta (C‑137/08 - VB Pénzügyi Lízing Zrt. vs Ferenc Schneider) (in romana aici) are o concluzie interesanta:

Instanța națională trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă, ce figurează în contractul care face obiectul unui litigiu cu care este sesizată și care a fost încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13 și, în caz afirmativ, trebuie să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.

Adicatelea daca avem de a face cu un contract de comert electronic, s-ar putea ca instanta competenta care e trecuta in contractul cu un consumator sa nu fie de fapt cea competenta, iar instanta are obligatia sa se pronunta asupra acestui aspect din oficiu.

Asta are o insemnatate deosebita in special in cazul tranzactiilor cross-border (unde se aplica Regulamentul Roma I in UE). In cazul acesta practic orice magazin de comert electronic (ce sunt in mare parte afaceri mici) este descurajat in a vinde in afara Romaniei.

De asemenea, ar putea avea o insemnatate importanta si la nivel national, daca o astfel de clauza ar putea fi considerata abuziva in interpretarea date de art 3(1)din Directiva 93/13/CE.

Articolul 3
(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

Cu toate ca decizia nu se refera in mod expres la comertul la distanta, aceasta se poate aplica fiind un caz in care avem de a face cu un contract de adeziune.

Opinia mea este ca, in aceasta situatie, ar trebui sa se ia in considerare in principal daca un magazin online a facut tot ce-i sta in putina pentru rezolvarea alternativa a disputelor, in special prin punerea la indemina consumatorului a unor astfel de metode usor de apelat. Altfel, o interpretarea mult prea dura a acestei decizii, ar insemna ca in toate cazurile instanta competenta ar fi cea de la sediul consumatorului, ceea ce ar pune intr-un dezavantaj evident comertul online.

3. In fine, un alt caz de la Curtea European de Justitie unde decizia se va lua anul urmator (l’Oreal vs eBay - C-324/09) va fi probabil o alta decizie importanta pentru raspunderea pe Internet, mergind pe cazul Louis Vouitton vs Google de anul trecut. Cazul se refera la plasarea de anunturi de produse contrafacute pe eBay si rolul jucat de eBay ca gazduitor.

Daca e sa ne luam dupa Opinia Avocatului General se pare ca se merge pe o cale similara, dar raspunderea intermediarului ar putea sa fie retinuta pentru blocarea in viitor a unor astfel de anunturi.

There is ‘actual knowledge’ of illegal activity or information or ‘awareness’ of facts or circumstances within the meaning of Article 14(1) of Directive 2000/31 where the operator of the electronic marketplace has knowledge that goods have been advertised, offered for sale and sold on its website in infringement of a registered trade mark, and that infringements of that registered trade mark are likely to continue regarding the same or similar goods by the same user of the website.
(…)
Where the services of an intermediary such as an operator of a website have been used by a third party to infringe a registered trade mark, Article 11 of Directive 2004/48/EC of the European Parliament and of the Council of 29 April 2004 on the enforcement of intellectual property rights requires Member States to ensure that the trade mark proprietor can obtain an effective, dissuasive and proportionate injunction against the intermediary to prevent continuation or repetition of that infringement by that third party. The conditions and procedures relating to such injunctions are defined in national law.

Va fi un caz interesant.. &#58;&#41;

22/11/10

Citeva stiri din legislatia Internetului

Citeva noutati din ultimele 2 saptamani referitor la subiecte din Drept ITC:

Din Romania

    1. Legea jocurilor de noroc online a fost adoptata de catre Parlament. Practic este vorba de legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, in care au fost introduse de Camera Deputatilor noi dispozitii legislative care reglementeaza jocurile de noroc pe Internet. (vezi fisa la Cam Dep, vezi proiect adoptat) Mi se pare o initiativa utila - sa reglementezi si sa taxezi ca atare, in loc sa interzici ceva ce nu prea se poate interzice. Pe de alta parte proiectul trebuie sa fie coerent si usor de implementat. Cei de la Avocatnet au o descriere mai pe larg din care reies niste taxe ok, dar si un posibilitatea acordarii supravegherii in mina unor privati (au, ce business o sa fie asta!), ca si ca statul sa exercite un control tehnic si de monitorizare a sistemelor (asta suna ciudat rau de tot).
    2. Legea farmaciei interzice vinzarea de medicamente pe Internet - este vorba de fapt de un proiect de ordonanta de urgenta (iara urgenta!!??) initiat de Ministerul Sanatatii pentru modificarea legii farmaciei 266/2008. Conform comunicatului de presa al MSVa fi interzisă vanzarea pe internet a medicamentelor de către farmaciile comunitare. Măsura urmăreşte realizarea calităţii actului farmaceutic.” Cum proiectul nu este in pagina de transparenta decizionala, ne dam cu parerea in orb. Domeniul este un sensibil in ceea ce priveste vinzarile pe Internetsi sunt reglementari si in alte tari. Pe de alta parte daca pot sa cumpar o aspirina de la orice farmacie fara vreo dovada, nu vad care este rostul pentru care nu o pot cumpara si online. Deci pare o masura exacerbata si inutila.
    3. Legea infrastructurii a fost adoptata de Parlament. Pe 16 Noiembrie 2010 Camera Deputatilor a adoptat proiectul de Lege privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice (vezi fisa Cam dep)atit de mult impins de operatorii de comunicatii ca fiind principalul obstacol in vederea dezvoltarii retelelor de generatie a treia. (si nu numai)
    4. Un pusti din Timisoara se pare ca a spart site-ul Inspectoratului Scolar, motiv pentru care au trebuit sa fie adusi mascatii pentru a-l ridica de acasa. Un exemplu de ce nu trebuie sa intri in alte calculatoare. Legea 161/2003 are niste pedepse destul de mari, iar simpla fapta a baiatului care a scris deja citeva cuvinte pe site duce la un concurs de infractiuni. Evident ca ziarele cele mai citite din Romania - Adevarul si Click - deja au publicat poze ale minorului. Scandal sa fie, sa avem si noi tiraj (trafic)…


Si din Uniunea Europeana:

    5. Un summit pe problema neutralitatii Internetului de la Bruxelles ne arata ca nu va exista o solutie legislativa pentru aceasta chestiune. Comisia Europeana pare a adopta solutia “stai sa vedem”. Adica nimic. Nici majoritatea parlamentarilor (inclusiv dna Valean) nu pare a sustine o atitudine pro-activa. Deci vom vedea in curind Internetul transformat in “Pachete", exact cum este la cablu astazi. Ah, nu in curind - deja Orange are oferta la liber. O astfel de atitudine nu face decit sa sustina interesele marilor site-uri si operatori si sa excluda pe cei mici. Unde sta adevarata putere a Internetului. In diversitatea opiniilor si libertatea de exprimare nelimitata.
    6. Redeventa pentru copia privata se aplica doar persoanelor fizice. O decizie a Curtii Europene de Justitie in cazul Padawan vs SGAE explica de ce acele taxe care se aplica pe orice CD, DVD, etc. si care ajung la organismele de gestiune colectiva trebui colectate doar de la persoana fizice si nu si de la cele juridice. Din cite stiu eu, nici in Romania nu exista aceasta diferentiere. (sau cel putin nu se vedea in pret.
    7. La inceputul lui noiembrie comisarul european Kroes a avut un discurs extrem de dur, dar elocvent cu privire la situatia drepturilor de autor in era digitala. For 200 years, copyright has proved a powerful way to remunerate our artists and to build our creative industries. But copyright is not an end in itself. Copyright exists to ensure that artists will continue to create. Yet we see more and more often that it is not respected. In some sectors, the levels of piracy demand that we ask ourselves what are we doing wrong. We must ensure that copyright serves as a building block, not a stumbling block. Look at the situation of those trying to digitise cultural works. Europeana, the online portal of libraries, museums and archives in Europe, is one key example. What a digital wonder this is: a single access point for cultural treasures that would otherwise be difficult to access, hidden or even forgotten. Will this 12 million-strong collection of books, pictures, maps, music pieces and videos stall because copyright gets in the way? I hope not.

21/10/10

  14:34:50, by Bogdan, 454 words  
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Legislatie, Comert electronic

Lichidare de stoc sau Asasinarea Stocului ? (si indirect comertul electronic)

La intalnirea de la Bran a GPEC-ului, Edi Tecsan de la GamesLine.ro m-a intrebat in ce conditii pot sa scrie langa un produs sau mai multe produse “Lichidare de stoc” daca ei chiar vor sa scape de stocul ala. Cum atunci am zis ca nu stiu, am zis ca este bine sa verificam problema. Si daca tot o facem, sa o dam public.

Raspunsul il gasim in categoria de vinzari cu pret redus - definita in art 16 din Ordonanta Guvernului 99/2000 (modificata de mai multe ori - vezi atasat versiunea azi in vigoare).

Desi termenul de lichidare de stoc nu apare ca atare, vedem ca termenul de lichidare exista intr-un din tipurile de vanzare cu pret redus in sintagma vinzare de lichidare definita pe larg in art 18:

Potrivit prezentei ordonanțe, prin vânzare de lichidare se înțelege orice vânzare precedată sau însoțită de publicitate și anunțată sub denumirea de „lichidare“ (s.n.) și care, printr-o reducere de prețuri, are ca efect vânzarea accelerată a totalității sau numai a unei părți din stocul de produse dintr-o structură de vânzare cu amănuntul, în una dintre următoarele situații:

Si sunt mentionate 8 situatii legate in cea mai mare parte legata de inchiderea activitatii pentru definitiva sau pentru o perioada mai lunga de timp, iar in art 19 conditiile in care se face cu anunt la Primarie si bla bla - vezi OG mai jos pentru detalii.

Deci care va sa zica inteleg eu - nu poti folosi termenul de “lichidare de stoc” daca nu-ti lichidezi tot stocul de pe magazin si esti in una din conditiile expres prevazute in art 18.

Doar ca la noi se pare ca putini respecta aceasta regula.

Totusi pentru cei ce vor sa o respecte ar putea sa existe solutii.

Una ar fi incadrarea in alta categorie de vinzare cu pret redus - solduri (care sunt limitate la anumite perioade), vinzari promotionale, vânzări ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, vânzări ale produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute, etc. si realizarea/utilizarea unor tag-uri sau categorii speciale cu cuvintele cheie care sa atraga consumatorul pentru a intelege ca sunt produse cu un pret redus, dar in acelasi timp sa nu incalci legea.

Care lege pare a avea o limita impusa asupra cuvintului “lichidare” (sau solduri). Ca atare puteti sa faceti publicitate sub denumiri sinonime de “Asasinare de stoc", “Suprimare de stoc” sau “Stocul asta trebuie sa plece !” :-D

Dar daca vreti sa vindeti cu pret redus tot trebuie sa va incadrati intr-una din categoriile mentionate la art 16 si sa respectati conditiile unei oferte leale, si nu inselatoare.

07/10/10

  15:12:03, by Bogdan, 248 words  
Categories: Stiri - Romania, Legislatie, Comert electronic

Sapte magazine romanesti care vind bilete online in vizorul ANPC

Dupa ce anul trecut in Septembrie Comisia Europeana anunta rezultatele (vezi si mai jos atasat in PDF) unei anchete cu privire modul cum unele site-uri de comert electronic de produse electronice respecta prevederile pentru protectia consumatorilor, anul asta anunta un nou raid in randul magazinelor care vind bilete pe Internet. (dar si anunta rezultatele celei de-a doua faze a raidului din 2010).

Investigatia coordonata de Comisie cu privire la indeplinirea regulilor de protectie a consumatorului de catre cei ce vind bilete online a fost facuta in Romania de ANPC. Din prima analiza la cele 10 site-uri investigate, 8 se pare ca ar incalca legislatia in vigoare in acest domeniu. La nivelul UE din cele 414 site-uri verificate, 247 se pare ca ar incalca legislatia in domeniu. (spun se pare pentru ca termenul englezesc este vag - Sites flagged for further investigation).

Prinicipalele probleme identificare sunt, deloc suprinzator, multe din cele care le-am abordat pe blog, si chiar la ultima interventie de la Galele Premiilor E-commerce:

  • Pret incorect
  • Termeni si conditii de vinzare incorecti
  • Infromatii incomplete sau eronate despre vinzator

Apropo am remarcat ca anul asta nu a fost inscris niciun magazin din zona asta a biletelor online. BTW, tot Andrei anunta o sesiune de de-briefing la munte pentru magazinele online interesate.

Magazinele romanesti investigate au fost verificate si in operatiunea numite “Sweep Plus” unde s-a dorit identificarea faptului daca se vind bilete non-transferabile sau la evenimente care nu se mai desfasoara. Spre deosebire de alte tari, aici toata lumea a iesit bine. &#58;&#68;

1 2 4 5 ...6 ...7 8 9 10

Blog juridic al lui Bogdan Manolea cu informatii referitoare la legislatie, jurisprudenta, articole si stiri legate de domeniul Dreptului Tehnologiei Informatiei din Romania si strainatate.

Subscrie la acest blog pentru a primi actualizarile prin e-mail

Adresa de e-mail


Realizat de FeedBlitz

  XML Feeds

Search

February 2018
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
 << <   > >>
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28        

Multumesc

V-a fost util ceva de pe blog sau pe de site ?
De azi va permit sa imi lasati un multumesc
powered by b2evolution