« Noua legislatie privind semnatura electronica intra in vigoare azi, 1 iulie 2016Garantii tehnice pentru mandatele de supraveghere tehnica - de la teoretic la practic »

De ce publicarea a 200 000 de nume de prezumtivi datornici pe Internet este o prostie uriașă

19/05/16

  11:01:00, by Bogdan, 1065 words  
Categories: Pareri personale, Legislatie, Drept & Internet, Viata privata, Drept & ITC

De ce publicarea a 200 000 de nume de prezumtivi datornici pe Internet este o prostie uriașă

Update 24.05.2016 - ANSDPCP anunta ca au amendat ANAF cu 16 000 de RON, dar nu dispun stergerea datelor publicate ilegal. Deci problema ramane. Cel putin dpdv al raspunderii civile delictuale, fapta ilicita este dovedita.

ANAF a publicat zilele trecute pe Internet o bază de date cu aproape 200.000 de cetățeni români care ar avea datorii de peste 1500 de RON către fisc. Chiar dacă este o măsură care deocamdată a făcut deliciul presei pentru numele de personalități care au datoriii la fisc, problema este de o gravitate imensă, în opinia mea, încălcând în mod flagrant principiile prelucrării datelor personale.

Sunt 2 categorii majora de probleme:

A. Probleme juridice

  • Scopul prelucrării datelor personale de către ANAF este “a colecta și gestiona eficace și eficient impozitele”. În acest sens nu există nicio motivație rezonabilă de a publica așa numite “liste ale rușinii” pe Internet – ceea ce contravine principiului colectării datelor cf pentru “scopuri determinate, explicite și legitime” - Art 4 (1) b – legea 677/2001
  • Publicarea “listelor rușinii” nu este legală, conform practicii ANSPDCP – vezi si Rapoartele autoritatii pentru detalii- cazurile CNAS, primarii (raport 2011 - pag 17-21), dar și în cazul sectorului privat (aici au fost mai multe cazuri)
  • Fiscul este constant în a încerca să publice datele persoanele ale debitorilor pe Internet încă din 2007 - prin publicarea pe Internet a numelor debitorilor, chiar dacă au domiciliul cunoscut. Astfel Curtea Constituțională are cel puțin 3 decizii în care îi explica că nu poate pune informații personale pe Internet doar pentru că așa vrea - iar textele adoptate în acest sens încalcă prevederile constituționale. De altfel, siderată de faptul că este a treia decizie a CCR exact pe același subiect, în decizia 536/2011, Curtea Constituțională precizează într-mod politicos, dar ferm să nu mai insiste cu dispoziții legale în același sens și să înceapă să respecte Constituția.
  • ANAF este la fel de constant în a nu înțelege de ce trebuie să protejeze datele personale pe care le administrează – astfel încât a creat si jurisprudența la Curtea Europeană de Justiție în cazul Bara - care explică clar că instituțiile publice nu pot să-și schimbe datele cetățenilor între ele doar penrtu că așa vor ele.
  • Faptul că ANAF nu înțelege ce înseamnă publicarea într-un spațiu deschis la Internetul rezultă și din răspunsul dat către colegii de la AvocatNet pe un articol similar. Pe scurt, ANAF consideră că este o incalcare a vietii private, dar este minoră. Ca singur argument este o decizie a Comisiei pentru Drepturile Omului din 1985 cititi textul integral nu doar rezumatul de pe prima pagina!) care, evident că nu vorbește despre publicarea pe Internet (care în 1985 era încă în scutece, iar www nici nu exista), ci despre conflictul între publicarea informației cu privire la o datorie către fisc într-un Registrul public vs. legea accesului la informații publice. Ori echivalentul acelui mecanism în 2016 nu este publicarea pe Internet, ci a acorda acele date persoanale dacă cineva îți face o cerere pe Legea accesului la informațiile publice 544/2001.. Ori de fapt acest aspect a fost clarificat deja de decizia ICCJ 37/2015, care explică ca numele și prenumele trebuie anonimizate pe accesul la informații publice.

  • Nici ANAF și nici Cancelaria Primului Ministru (care administreaza portalul data.gov.ro) nu reușesc să înțeleagă - deși am avut nenumărate discuții pe această tema cel puțin pe partea de date deschise - că datele cu caracter personal NU pot face obiectul datelor deschise, nefiind date care pot fi reutilizate liber, ci au un regim juridic specific. Asta chiar e trist pentru data.gov.ro

2. Argumente de bun simț:

  • Întreaga acțiune nu face decât să sublinieze atitudinea de dispreț cu care imaginea ANAF pare deja pecetluită în relația cu cetățenii. ANAF-ul trebuie să înteleagă că cetățenii, chiar și cei care par a nu-și plăti datoriile către stat, sunt cetățeni onești și de bună credință până la proba contrarie (adică au aflat si recunosc datoriile respective sau au fost obligați de o decizie judecătorească definitivă și irevocabilă);
  • ANAF îi pune în aceiași oală (adică bază de date) pe 200 000 de cetățeni, indiferent de motivele sau circumstanțele pentru care sunt acolo: săraci, neplătitori de rea credința, mamă de 10 copii care nu are bani, țepari, prostituate care nu-și plătesc amenzile, persoane care nu știau că sunt datori la fisc, șomeri, oameni care au plecat din țară de 10 ani, persoane decedate sau cine știe ce categorii la care eu nu mă gândesc.
  • Și mai grav este că tot în acea bază de date sunt și persoane care au contestat în instanța sumele respective (din diverse motive), ceea ce înseamnă că nu sunt de acord cu ceea ce ANAF le impută. A publica aceste date personale reprezintă o sfidare a instanțelor și rolului lor într-un stat de drept.
  • Ceea ce face de facto ANAF prin acel document este o prezumție de vinovăție pe care o aruncă asupra acelor persoane, deși nu există nicio dovadă că acele persoane știu măcar de alegații pe care le aduc.
  • O dată ce le-ai publicat pe Internet într-un format deschis, oricine le poate folosi în orice alt scop. Ideea că ai putea să mai corectezi sau ștergi datele deja publicate este o utopie, deci au făcut deja un rău pentru 200 000 de persoane

În concluzie nu pot decât să sper că in ceasul al 15-lea autoritatea pentru protecția datelor va interveni în această problemă. Daca ar fi în vigoare noul Regulement pentru protecția datelor, aș cere public și o amenda de 20 de milioane de euro. Dar pe care să o plătească șefii ANAF.

Până atunci îi impulsionez pe cei care apar pe acea listă să își apere drepturile – fie pe legea 677/2001, fie pe codul civil. Avantajul unei acțiuni pe codul civil este că puteți cere și despăgubiri – lucru absolut logic, mai ales dacă ați contestat sumele în instanță sau ați apărut eronat în listă. Dacă acționați pe dreptul de opoziție (vezi aici formular ajutător), nu uitați să cereți cf art 15 (4) și lista terților cărora le-au fost dezvăluite datele dvs. personale, răspunsul promițând să fie unul delicios.

Cea mai gravă problemă este însă cea de imagine – faptul că una din cele mai mari colecționare de date persoanale ale cetățenilor României își permite nu doar să facă o asemene acțiune fără o reacție promptă din partea autorităților competente duce în derizoriu orice discuție cu privire la protecția datelor personale în România.

PS: Recunosc în schimb că anumite informații de acolo pot fi considerate de interes public, dacă vorbim de accesul la informație – dar aceasta nu justifică în niciun mod publicarea întregii liste, cu atât mai mult într-un format reutilizabil și indexabilă de motoarele de căutare.

8 comments

User ratings
5 star:
 
(2)
4 star:
 
(0)
3 star:
 
(0)
2 star:
 
(0)
1 star:
 
(0)
2 ratings
Average user rating:
5.0 stars
(5.0)
Comment from: CAZACIOC I. TIBERIU [Visitor]
CAZACIOC I. TIBERIU

Poate fi invocat la Google dreptul la uitare daca o persoana este inclusa ilegitim in lista care apare in internet?

19/05/16 @ 12:30
Comment from: Filip [Visitor]
Filip

Argumente de bun simț: radical transparency. Existența bazelor de date birocratice creează un dezechilibru între stat și societate. „Ei” știu lucruri pe care „noi” nu le știm. De exemplu, în cazul de față, politicienii Predoiu, Negoiță etc. sunt sau erau șantajabili/manevrabili pe tema plății datoriilor.
Și, sincer, nu văd ce rău mi s-ar face dacă ar ști vecinii că am datorii la stat. Nu mă mai salută în lift?

Probleme juridice: decizia CCR la care faci trimitere se referă la locul publicității în procesul de notificare, nu la problema noastră.
Legat de legislația europeană, desigur, trebuie să existe proceduri clare, dar în Norvegia baza de date privind veniturile tuturor cetățenilor este publică.
Pentru mine, publicarea listei datornicilor respectă lejer principiul proporționalității și sunt de acord și cu abordarea norvegiană mai radicală.

19/05/16 @ 13:50
Comment from: [Member]
Bogdan

@CAZACIOC - probabil ca da.

@Filip - Bun Simt. Nu pun problema politicienilor, de accea am zis la final ca sunt argumente pt interes public - dar acelea sunt cateva cazuri care nu justifica publicarea intregii baze de date. (poate cautarea in ea, da)

Cu privire la ce se poate face cu ea - dumnezeu stie ce poate face mintea oamenilor. De la discriminare pe acest motiv pina la a-ti aparea numele pe diverse site-uri. Facuse unul divort.ro cu toate numele persoanelor care au divortat… wtf?

Transparenta extrema? Ok, fa-o pentru tine, nu o impune tuturor. Dreptul la viata privata e in CEDO, nu dreptul la transparenta.

Juridice - Da, decizia CCR nu este exact despre aceasta speta si nu este despre viata privata, dar este despre cand trebuie sa publici numele unui datornic pe Internet si de ce trebuie sa treci prin ceilalti pasi inainte. Si este si despre insistenta fiscului de a continua cu aceiasi argumentatie de 3 ori, desi a fost declarata neconstuitutionala.

Legat de norvegia - e vorba de optiune. Pina una alta nu suntem acolo.

Chiar daca am fi, solutia ar fi intai sa anunti cetateanul ca toate veniturile si datoriile sunt publice - si sa fii siguri ca sunt corecte - nu ca apar morti in lista sau e vorba de sume contestate sau unde chiar ANAF a pierdut in prima instanta. Dar nici macar acolo nu suntem….

19/05/16 @ 16:11
Comment from: Felix Tudoriu [Visitor]
Felix Tudoriu

Toti cei de pe lista ar trebui sa ceara macar cateva mii de euro despagubiri ministerului finantelor. Eu zic ca se castiga 100%. Total cateva sute de milioane de platit. Poate asa invata si functionarii statului roman ca datele personale nu sunt o gluma.

19/05/16 @ 17:46
Comment from: Bogdan [Visitor]
Bogdan

@Filip: Informatiile despre Norvegia pe care le-ati prezentat nu sunt tocmai corecte. Persoanele care detin cod numeric personal norvegian pot interoga o baza de date dupa nume, anul nasterii si localitatea de domiciliu si pot vedea venitul, cuantumul de taxe platite si averea unei persoane. Numarul interogarilor e limitat (cred ca cateva sute pe zi, de persoana) iar persoana careia ii vezi detaliile e notificata si informata exact cine a accesat informatiile respective.
Undeva in luna septembrie (dupa ce se termina si contestatiile la deciziile de impunere) se publica datele pe anul fiscal anterior, iar informatiile disponibile pentru anii anteriori sunt scoase.

Intr-adevar, in anii anteriori (pana acum vreo 4-5 ani) aceste informatii se publicau fara restrictii, dar au fost nevoiti sa modifice legile/regulile.

20/05/16 @ 12:16
Comment from: abc [Visitor]
abc
5 stars

Perfect de acord cu argumentaţia, de altfel şi au am ridicat obiecţia pe articolul dlui Orăşanu.În primul rând, datele legate de starea financiară, de sănătate şi familială sunt considerate private. Art 162 contravine Art 26 din Constituţie, în care autorităţile publice sunt obligate să protejeze viaţa privată a cetăţenilor. Metoda normală de a acţiona a ANAF, trebuia să fie trimiterea notificărilor în cadru confidenţial şi apoi urmarea procedurilor de recuperare a unor presupuse prejudicii. Prin publicarea datelor, de fapt ANAF a produs prejudicii persoanelor respective
Exemple potenţiale
-limitarea la accesul pentru credite private.sau costuri suplimentare ale cetăţenilor legate de obţinerea unui credit. E o certitudine că ofiţerii de credite vor căuta printre aceste date. Problema e că sunt incomplete şi nu reflectă realitatea, iar apoi există diferenţe între primii de pe listă şi cei restanţi pentru o sumă minimă.
-vulnerabilizarea din punct de vedere a sănătăţii mentale a populaţiei. Printre cei 187 000 se găsesc destule cazuri care trăiesc situaţie de depresie şi anxietate personală. Odată publicate aceste liste, va fi şi mai greu pentru aceste persoane, presiunea socială le va agrava percepţia şi mări şansele că vor evalua că sinuciderea e singura soluţie posibilă , extremă desigur. E o chestiune de maximă importanţă. Deci în final pentru Stat costurile pot fi mai ridicate decât beneficiile. O sinucidere afectează nu numai suicidarul ci o parte mult mai mare a anturajului familial sau lărgit. Merită să fie incriminat şi împins spre acea cale, cineva care are datorii minore dar o percepţie deformată, fără şansa de a beneficia de servicii de consiliere…eu cred că nu. Vedeţi cazul poliţistului sinucis cu arma din dotare pentru că avea datorii financiare de la diferite persoane , datorii contractate din cauza problemelor de sănătate ale copilului..
-Însăşi dreptul la imagine şi demnitate e afectat. O persoană publică, care şi-a achitat deja datoriile dar a cărui nume a fost publicat aiurea din cauza tot a ANAF poate avea prejudicii inclusiv la nivel financiar(evitarea unor contracte de afaceri , oportunităţi personale)
-Costurile contestării măsurii sunt de asemeni ridicate pentru ANAF. Numărul de procese posibile sau deja intentate blochează activitatea departamentului juridic. Plus că e o situaţie în care se ajunge din nou la Curtea Europeeană a Drepturilor Omului în care România pare a avea un record de despăgubiri, funcţionarii neînţelegând complet mentalitatea democratică.

20/05/16 @ 14:22
Comment from: Constantin [Visitor]
Constantin

Buba cred ca este aici:

“Codul de Procedură Fiscală din 20/07/2015

Publicat in MOF nr. 547 – 23/07/2015
Versiune consolidata la data de 12/05/2016

Art. 162. – Publicarea listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante
(1) Organele fiscale au obligaţia de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane fizice şi juridice care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii.
(2) Lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare şi cuprinde obligaţiile fiscale restante la sfârşitul trimestrului şi neachitate la data publicării listei, al căror plafon se stabileşte astfel:
a) în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.;
___________
Pusă în aplicare prin Procedură din 29/01/2016 începând cu 12.04.2016.

b) în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre a consiliului local.
(3) Înainte de publicare, obligaţiile fiscale restante se notifică debitorilor.
………………….”

Asa ca pina la atacarea art. 162 la CCR o sa moara asa.

Si o sa-l bage intro alta lege si tot asa.
Vezi incercarile repetate ale S.R.I.-ului cu legilatia ciber.

Kafka a fost mic copil.

Traim intro tara condusa de nebuni!

21/05/16 @ 00:36
Comment from: Acru [Visitor]
Acru
5 stars

E de neînţeles care e beneficiul potenţial al publicării listei datornicilor. Dacă e o formă asumată de şantaj, atunci de ce doar ANAF are dreptul să trâmbiţeze care-i sunt debitorii?

De ce n-ar publica şi băncile listele cu restanţieri? Companiile de telefonie, furnizorii de Internet şi cablu, cei de utilităţi? Ba chiar şi cămătarii persoane fizice, IFN-urile şi recuperatorii. Ce, ăştia n-au dreptul să uzeze de şantaj pentru recuperarea datoriilor?

Ne-am întors în vremea în care partidul unic te punea pe panoul codaşilor pe ramură, la rubrica “aşa nu".

21/05/16 @ 22:00


Form is loading...

Blog juridic al lui Bogdan Manolea cu informatii referitoare la legislatie, jurisprudenta, articole si stiri legate de domeniul Dreptului Tehnologiei Informatiei din Romania si strainatate.

Subscrie la acest blog pentru a primi actualizarile prin e-mail

Adresa de e-mail


Realizat de FeedBlitz

  XML Feeds

Search

January 2017
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
 << <   > >>
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31          

Multumesc

V-a fost util ceva de pe blog sau pe de site ?
De azi va permit sa imi lasati un multumesc
powered by b2evolution