Category: "Fapte bune"

Statul de drept si a fi o persoana onorabila

October 18th, 2011

Un paragraf extraordinar intr-un articol din ultima Dilema Veche
Cum poți fi o persoană onorabilă
de Nicusor Dan.(sublinierile imi apartin)

România are azi un uriaş deficit de conştiinţă. La nivel concret, acesta se transpune în nivelul extrem de precar, la limita imploziei, al statului de drept. Mecanismul e simplu: cît din energia fiecăruia dintre noi se duce către sprijinirea statului de drept? În ansamblu, extrem de puţin. O generaţie se îmbuibă după o generaţie care a răbdat de foame. Nu există decît două modalităţi de sprijinire a statului de drept: presiune la adoptarea legii (a deciziei politice în general – naţionale şi locale) şi respectarea legii. Prima se realizează prin manifestaţii publice, a doua – prin sesizarea încălcării legii la instituţia de control şi, în cazul nefuncţionării acesteia, prin acţionarea în instanţă a autorităţii şi a funcţionarului responsabil. O spun tranşant. Cine nu face nici una dintre aceste acţiuni este co-responsabil la dezastrul social în care ne găsim.

Simplu si clar. Nu mai trebuie adaugat nimic.

Telefon Stop Card Romania

December 15th, 2009

Acum citeva minute ma suna o prietena sa ma intrebe pe ce numere trebuie sa suna ca sa blocheze 2 carduri de la 2 banci diferite. Ma gindesc ca cel mai simplu ma uit pe card, dar acolo nu mai scrie nimic in sensul asta.

In schimb am gasit pe un blog o informatie extrem de utila si anume ca acum exista un numar unic de tipul stop card, care e si usor de retinut - 021 CARDURI sau 021 227 38 74

Deocamdata disponibila pentru titularii de carduri de la BCR, BRD Groupe Societe Generale, Banca Transilvania, ING Bank, Bancpost si CEC Bank

Culmea e ca pe site-urile bancilor respective informatia nu era asa de vizibila (sau bine indexata).

Stradivarius la metrou - Romania vs SUA

May 11th, 2009

Dupa ce Washington Post l-a pus pe violinistul Joshua Bell sa cinte in statia de metrou L’Enfant Plaza din DC la ora de varf si au descoperit cu uimire ca abia a strans 30 de USD, iata ca cei de la Romania Libera au replicat ideea in Piata Victoriei din Bucuresti cu Alexandru Tomescu si un Stradivarius.
Cele 2 videoclipuri (cel romanesc facut in colaborare cu HappyFish) vorbesc de la sine.

Alexandru Tomescu -16 Aprilie 2009 - Metrou Piata Victoriei, Bucuresti, Romania

Joshua Bell - Ianuarie 2007 - Metrou L’Enfant Plaza - Washington DC, SUA

SMS la 848. Si tu poti

December 10th, 2008

Ia 2 minute si 22 de secunde din viata ta si uita-te la filmul asta.

Ia inca 10 secunde, pune mina pe telefonul mobil de linga tine si trimite un sms gol la 848.

Ihtis - campanie

Felicitari - tocmai te-ai alaturat altor 300 000 de oameni care vor sa ajute alte 100 de persoane !

Vazuta la Doru, actualizata la Dragos. Iar mesajul original la Ihtis.

PS: Nu-mi plac mesajele de acest tip care doar circula fwd. Deci eu am testat - trimis SMS, primit multumiri, pierdut 3 minute din viata, cistigat un zimbet, back to work…

Starea de elev

December 2nd, 2008

Cit de multa intelepciune iti trebuie sa poti rezuma in 3 cuvinte succesul in profesia ta, dupa 70 de ani de munca.

Sa nu pierzi niciodata starea de elev este expresia cheie pe care Radu Beligan, la 90 de ani ne-o transmite ca fiind chintesenta succesului sau.

Am fost bucuros sa particip, acum citeva saptamani, la o poveste de 2 ore, spusa de insusi Beligan despre cariere sa si oamenii care l-au marcat in viata. In multiudinea de atotstiutori si de “calare pe informatie” este o lectie din care cu totii ar trebui sa stam un moment si sa cugetam mai adinc.

Sau dupa cum zice Radu Beligan:
“Marea mea izbândă este că mi-am păstrat până astăzi starea de elev (…) Într-o lună fac 90 de ani şi mă pregătesc de un rol nou",

Idolul meu: Ioan Chirila

November 30th, 2008

E usor a-ti face un idol la virsta adolescentei din prea-mult-televizatele figuri care imi aduc aminte de expresia forma fara fond. Norocul meu a fost sa imi gasesc un idol cu fond, mult fond.

A inceput sa-mi placa de scriitura lui Ioan Chirila, Nea Vanea pentru prieteni, citind Gazeta Sporturilor, pe vremea aia singurul ziar de sport din Romania - transformat din stramosul Sportul. Apoi am descoperit cartile - intai cele mai noi, apoi cele mai vechi (de ex. Nadia) deja existente in biblioteca alor mei.

Si intr-o buna zi mi-am dat seama ca am devenit dependent de articolele lui scrise cu har. Ca nu cautam Gazeta doar pentru rezultatele sportive, ci pentru articolele pigmentate ale lui Chirila. Pigmentate nu cu lume mondena, ci cu metafore. De altfel nu aveam cum sa-mi caut un idol intre cei ce stiu cu mingea, dar nu stiu cu vorba folosind niste clisee demne de clasa a 5-a.

In schimb, mi-am dat seama ca un idol trebuie sa te inspire. Iar Ioan Chirila ma inspira. Nu neaparat sa scriu, ci sa am talentul lui in orice as fi decis sa fac mai departe (era perioada de liceu-facultate).
De aceea l-am facut pe Nea Vanea idolul meu si am inceput sa-i colectionez articolele (franjurind Gazeta Sporturilor si ulterior Pro Sportul pentru a pastra cuvintele sale).

Cine nu a citit un articol de-al lui Chirila ii e greu sa intelega de ce sportul (si mai ales fotbalul) trebuie vazut,inteles si mai ales simtit dincolo de M..e!, si Sa moara…!. Chirila vedea metafore, comparatii, muzica, talent si arta. Sa vezi o metafora intr-un dribling e cumplit de greu uneori, dar sa o transmiti altora este cu adevarat o munca titanica, pe care doar cineva cu har poate sa o transmita. Iar Ioan Chirila a fost cel menit sa o faca.

Sa ai un idol fara sa vrei sa ajungi exact ca el (ca era deja in varsta, cu parul alb - dar pastrind zimbetul sagalnic) nu e deloc o utopie. Dar vazind harul iti este suficient sa-l admiri.

Cum as putea sa uit comentariul savuros al finalei din 90, cind un
arbitru “cu nume de aspirina", cum l-a pozat succint Chirila, a decis o partida pe muchie.

Cum se poate uita fabulosul articol din urma unui meci la fel de fabulos din campionat Rapid- Craiova 2-5, in care Gica Craioveanu iesea la rampa in mod magistral, iar Chirila il zugravea intr-o comparatie geniala cu virtuozul din cadrul unei orchestre. Atunci am inteles mai bine muzica clasica. :-)

Si cum ai putea sa nu inveti din cartile sale ca sportul si oamenii din el sunt de fapt parte integranta dintr-o viata care ar putea fi ca a ta. Daca vrei si daca muncesti. Povestile cu Nastase care dupa un meci de tenis a mers la nunta unui adversar de-al sau, cu realizarea unei cronici a unui meci de fotbal unde ziaristul a uitat sa mearga (cu ajutorul antrenorilor), cu prietenul grec care se reintilnea doar la campionatele mondiale, sunt toate niste lectii din care trebuie sa invatam, nu doar din esenta lor dar si din modul cum sunt transmise.

Sa va povestesc singura mea intalnire cu cronicarul nea Vanea (Chirila sustinea tot timpul - el e cronicar, nu jurnalist). Eram la Cluj la un patrulater organizat de U Cluj, la care venise si Brescia, condusa pe atunci de Lucescu cu 2-3 jucatori romani in lot (cred ca era prin 94-95). Dupa meciuri stateam deasupra intrarii de la vestiare de pe stadionul Ion Moina cu inca vreo 40-50 de oameni cascind gura si asteptind sa treaca Lucescu sau vreaun alt jucator roman. Deodata se vede venind hotarit, dar nu foarte repede un batrinel cu parul alb si cu cu burtica, dar inca activ.
Unul din tribuna striga la ca o revelatie:
- Asta-i Chirila, mai !
Toti cei care ramasi in tribuna au inceput sa aplaude la unison si sa-i strige numele. Chrila, care cred ca nu se astepta la asa ceva, si-a afisat zimbetul lui sagalnic si a aplaudat si el, in stilul fotbalistilor, cu maine deasupra capului. Acesta faza, banala poate, a ramas in memoria mea caun filmulet de 30 de secunde pe Youtube.
Ce jurnalist din ziua de astazi se poate lauda cineva cu asa ceva? :-)

In zilele noastra se organizeaza premiile Ioan Chirila de catre fiul Tudor si sotia Iarina. Dar cronicarii nu mai sunt de mult ce au fost odata. (adica acum 10 ani) Nu mai cumpar ziare sportive (iar ultima oara cind am cumparat am fost socat de lipsa de fond a 99% din articole), si nici site-urile nu par mai bine documentate pe fond. Avem mult mai multa informatie, dar, paradoxal, este din ce in ce mai proasta si dezlinata.

Cred ca uneori avem nevoie sa ne intoarcem sa invatam din trecut ceea ce a fost bun. Tocmai de aceea cred ca ar fi util ca unul din ziarele sportive sa gazduiasca- macar o data pe luna- ca o lectie de har - unul din articolele lui nea Vanea. Poate cineva va invata ceva.

Eu as vrea mai mult - un site cu toate articolele sale, care nu au fost publicate in carti si care, daca nu, zac obosite si necitite in niste file de ziar ponosite. Poate mai multi vor invata ceva.

Sorin stie Politica 2.0

October 24th, 2008

” Pentru multi - inclusiv pentru autorul acestei carti, internetul nu reprezinta cea mai buna dintre lumile posibile, insa reprezinta cea mai buna promisiune ca o astfel de lume ar putea exista cu adevarat”

Sorin Tudor - Politica 2.0.08, Ed Tritonic, 2008 (lansarea oficiala pe 29.10.2008)

Adevarat zice Sorin!
Ar fi cu adevarat stupid sa fac o recenzie a cartii, cit abia am avut timp ieri, dupa prelansare, s-o rasfoiesc in autobuz.
Dar ar fi nedrept sa nu il recomand pe autorul pe care il citesc.
Nu pentru ca scrie bine pe blog, ci pentru ca in carte scrie mai bine, cel putin in capitolul 9 care l-am citit. Nu e usor sa vorbesti despre trecutul apropiat, sa iti dai seama ca Armaggedonul din trecutul apropiat reprezinta un punct important de istorie de comunicare.
Si cu atit mai greu e sa scrii despre asta. Nu bazandu-te pe ce ai auzit, ci pe surse si citate exacte.

Felicitari Sorin!

Reciclat de baterii uzate - proba practica

September 1st, 2008

Dupa ce m-am interesat si am aflat unde se arunca bateriile uzate, le-am adunat, le-am carat degeaba prin masina ceva timp si, in weekendul trecut, zic: Hai sa fac si o fapta buna si sa le arunc unde trebuie.

Zis si facut - ma uit pe harta de la Stele Verzi si zic ca mergem la MediaGalaxy din Plaza Mall.
Intram in mall, cautam MediaGalaxy si vedem ca e la subsol. Acolo, ia-l de unde nu-i - in locul lui un Altex. Sa intrebam totusi. Astfel aflam ca au avut si eu un butoi cu baterii si l-au pastrat si pe urma l-au aruncat la gunoiul comun (brava baieti !)
Intrebam la informatii pe o tipa plictista - Nu, n-a auzit de nici un centru de recuperare baterii si Mediagalaxy-ul nu mai e acolo.

Nu se poate insa sa ma intorc cu ele acasa - merg la MediaGalaxy de la Bricostore din Grozavesti. Urc voios cu rucsacul greu si intreb pe una din domnitele de la casa.
Prima reactie la o asemenea intrebare e o privire ciudata de parte am confundat MediaGalaxy cu REBU. Apoi o luminitza se aprinde departe in creier:
- Nu stiu, nu cred, dar sa-i intreb pe baieti.
Se duse deci spre bancul de probe din spate si incepura susotelile conspirative. Se intoarce si-mi zice de genul ceva - da, e pe acolo.

Ma indrept spre bancul de probe cind unul din baietii de la paza descopera comoara. Un butoi albastru de plastic, cu un semn pe el de baterii uzate isi face aparitia (sau era linga stand).
Omul ma intreaba ce vreau sa fac cu el.
Eu nu inteleg intrebarea si balmajesc:
- Pai, sa arunc baterii ?!?
Tipul se linisteste si deschide capacul.
Intreb:
- Da ce credeti ca vroiam sa fac cu el?
- Pai sa il luati!
In fine, mi se perinda prin fata ochilor cite aprobari si hartii mi s-ar fi cerut, ori legitimatia de la SNHCTNNT.

Butoiul se deschide - inauntru o gramada de hartii si alt gunoi menajer.
- Cine naiba le-a aruncat pe astea aici ?, zice omul vorbind cu colegul sau…
- Nu stiu, replica colegul aruncind o privire cu bolta (adica peste mine direct in butoi).
Omul pleaca suparat de linga mine. Imi inchipui nevozitatea lui la aceasta incalcare nerusinata a regulilor. Cind colo, omul meu pleaca la alta treaba si ramin eu cu colegul.
Ma uit la butoiul cu gunoi menajer, ma uit la coleg si-i zic :
- Si eu cu astea ce fac ?
- Arunca-le acolo, zise linistit colegul.

Si uite asa am aruncat una bucata de plasa cu baterii in butoiul albastru. Sa fie primit! Numai Dumnezeu stie unde or ajunge.

Morala este una singura - in loc sa sarim din link in link cu sfaturi ecologice extrem de utile, ar fi bine daca am pune mana si le-am si arunca unde trebuie.

Sau alta zicala a zilei - Those that can, do. Those that can’t, complain. * Torvalds, Linus (2003-09-23)