« Noul proiect de lege privind securitatea cibernetică și principiile care lipsescVideo animatie: Internetul si datele tale personale »

Barbulescu vs. Romania - si totusi CEDO decide ca exista viata privata la locul de munca

13/01/16

Permalink 19:15:00, by bogdan, 1086 words   Romanian (RO)
Categories: Stiri - Romania, Jurisprudenta, Viata privata

Barbulescu vs. Romania - si totusi CEDO decide ca exista viata privata la locul de munca

Articolul publicat inițial pe privacy.apti.ro

Cazul Barbulescu vs. Romania a stârnit o sumedenie de titluri cvasi-identice ale majoritatii presei romane care a conchis in mod greșit ca CEDO ar fi decis ca “Angajatorii au dreptul să supravegheze comunicațiile pe internet ale salariaților". Punct.

Lectura integrala a deciziei instantei, dar si a opiniei separate a unuia dintre judecatori ne arata că de fapt angajatorii nu au nicidecum un drept de a-si urmari angajatii, dar că acest lucru ar putea fi acceptabil în anumite circumstanțe (cum sunt cele din speța în cauză).

Să intrăm un pic în detaliile cazului și să vedem de fapt ce zice CEDO:

A. Întăi cateva chestiuni procedurale:

1. Curtea a analizat doar cazul trimis - care este vorba de monitorizarea comunicațiilor doar în cadrul procedurilor disciplinare ale companiei și trimiterea acestora către instanța românească. În acest caz nu este vorba de monitorizarea preventivă sau continuă a angajaților, ci doar cea care a avut loc în cadrul unei proceduri disciplinare deschise conform dreptului muncii. Persoana respectiva a ridicat problema încălcării secretului comunicațiilor doar în contextul concedierii sale, el nu s-a plâns de încălcare dreptului la viața privată in contextul legii 677/2001 sau a Codului Penal.

The domestic law in force at the time of events provided for other remedies designed principally to protect private life (such as a criminal complaint based on Article 195 of the Criminal Code or a complaint based on Article 18(2) of Law no. 677/2001; see paragraphs 14 and 16 above), and the applicant did not claim that they were ineffective.

2. Cazul trimis se refera la comunicația de chat printr-un cont de Yahoo Messanger care a fost creat la instrucțiunile angajatorului și pe care angajatul a declarat ca il folosește exclusiv în scop profesional pentru a răspunde întrebărilor clienților. (vezi par 5-7)

3. Cazurile la CEDO se pot face doar împortiva statului român (vezi par. 52-54)

B. Pe fondul problemei:

1. Exista un drept la viață privată la locul de muncă. Comunicația prin Yahoo Messanger reprezintă “viață privată” și “corespondență” așa cum sunt ele prevăzute de art 8 par 1 al Convenției.

(40) (…) the content of the applicant’s communications on Yahoo messenger was accessed and that the transcript of these communications was further used in the proceedings before the labour courts, the Court is satisfied that the applicant’s “private life” and “correspondence” within the meaning of Article 8 § 1 were concerned by these measures (mutatis mutandis, Köpke v. Germany, (dec.), no. 420/07, 5 October 2010). It therefore finds that Article 8 § 1 is applicable in the present case.

2. Dreptul la viață privată trebuie să fie balansat cu interesul legitim al angajatorului. În acest caz angajatorul a avut un interes legitim pentru că (în mod cumulativ) (par 56-61):

  • angajatorul credea că acel cont de Yahoo Messanger era folosit doar în scop profesional și nu personal
  • accesul a fost făcut în cadrul procedurii disciplinare prevăzute de dreptul muncii
  • accesul a fost limitat și proporțional - a fost doar cu privire la conversațiile din acel cont, nu cu privire la alte documente sau date din calculator
  • trimiterea rezultatelor accesului în instanța a fost limitat doar la datele de trafic - cu cine a comunicat, fără a preciza identitatea sau conținutul comunicațiilor.
  • angajatul nu a putut să explice in mod rezonabil de ce a folosit acel cont în scop personal.

3. A existat o informare din partea angajatorului prin care utilizarea calculatorului în scop privat nu este permisă. Aici însă este (una din) cheile distincției între opinia majoritară și cea minoritară, pentru că în opinia separată judecătorul Judge Pinto de Albuquerque subliniează că angajtorul nu a dovedit în mod suficient că angajatul stia că folosirea calculatorului în scop privat ar fi dus la concediere, la fel nu știa că este supravegheat electronic în mod constant:

In other words, there is not sufficient evidence in the file that the company’s employees, and specifically the applicant, were aware that monitoring software had been installed by the employer and recorded in real time the employees’ communications on the company’s computers, produced statistical records of each employee’s Internet use and transcripts of the content of the communications exchanged by them, and could block their communication

De altfel, opinia separată ridică mai multe semne de întrebare cu privire la circumstanțele concrete ale cazului si ale proporționalității acțiunii, care - estimez personal - că nu au fost luate în considerare de opinia majoritară tocmai din motivul explicat la punctul 1 din chestiunile procedurale. Astfel judecătorul Judge Pinto de Albuquerque noteaza că “Interferența cu dreptul la viață privată al angajatului este rezultatul deciziei de concediere luate pe baza unei măsuri ad-hoc de supraveghere a Internetului de către angajator, cu efecte drastice asupra vieții sociale a angajatorului. În opinia separată judecătorul explică că:

  • Nu a existat o politică clară de utilizare a Internetului

    In other words, there is not sufficient evidence in the file that the company’s employees, and specifically the applicant, were aware that monitoring software had been installed by the employer and recorded in real time the employees’ communications on the company’s computers, produced statistical records of each employee’s Internet use and transcripts of the content of the communications exchanged by them, and could block their communication(…)Such a poorly-drafted “policy”, if existent, offered precious little protection to employees. In spite of its crucial importance for the outcome of the case, the majority did not care to consider the terms of the notice on the company’s alleged Internet surveillance policy. Taking into account the evidence before the Court, I cannot but consider that the notice did not identify the minimum elements of an Internet usage and surveillance policy, including the specific misconduct being monitored, the technical means of surveillance and the employee’s rights regarding the monitored materials.

  • Mesajele interceptate aveau clar un caracter personal și chiar de natură sensibilă
  • Angajatorul a interceptat și contul personal al angajatului
  • Angajatorul a interceptat si a făcut copii ale unor comunicări care în mod evident nu puteau fi profesionale
  • Angajatorul a trimis copii ale mesajelor personale către colegi ai angajatului si chiar au fost discutate de către aceștia.
  • Concedierea a fost o sancțiune disproporționată.

C. O scurtă concluzie

Cazul nu spune în niciun caz ca angajatorul are dreptul de a supraveghea în mod nelimitat activitatea angajatului. De altfel întreaga jurisprudență CEDO citată în caz este constată în a susține în mod evident existența unui drept la viața privată a angajatului, chiar și la locul de muncă. Câteodata unele mici detalii procedurale pot îngropa un caz extrem de clar pe fond - faptul că reclamantul nu a decis să meargă pe încălcarea dreptului său la viață privată în fața instanțelor românești a limitat extrem de mult obiectul acțiunii la CEDO și probabil și rezultatului final.

Trackback address for this post

Trackback URL (right click and copy shortcut/link location)

4 comments

Comment from: abdufunal [Visitor]
*****
abdufunalUn caz interesant!
Am citit decizia instantei si in special opinia judecatorului care nu a fost de acord cu decizia curtii.

Mi-a atras atentia urmatorul pasaj:

11. A blanket ban on personal use of the Internet by employees is inadmissible[28], as is any policy of blanket, automatic, continuous monitoring of Internet usage by employees[29].

De aici eu deduc ca, o politica a unei companii de a interzice total accesul angajatilor la internet, in scop privat, nu este legala. De asemena o politica de monitorizare continua a accesului la internet, este de asemenea ilegala. Sunt aceste observatii corecte?
13/01/16 @ 23:12
Comment from: bogdan [Member]
bogdanNu stiu daca politica firma de a interzice total accesul personal poate fi considerata ca ilegala, ci mai degraba iluzorie.

In schimb, daca vorbim de monitorizarea continua - da, dpmdv - dar si al altora (vezi art. 29WP) ar fi o practica ilegala.
15/01/16 @ 19:29
Comment from: abdufunal [Visitor]
abdufunalMultumesc pt. raspuns.
16/01/16 @ 13:29
Comment from: mihai [Visitor]
mihaiArticolul este destul de bun avand in vedere ca autorul nu avea cum sa cunoasca toate detaliile cazului ci doar ce a ales (in mod eronat in opinia mea) Camera de 7 judecatori a CEDO sa retina. Din aceasta cauza si concluzia este partial eronata, cazul este intr-adevar destul de clar pe fond. Reclamantul a ales sa mearga pe încalcarea dreptului sau la viata privata in fata instantelor romanesti. De fapt asta a fost esenta.

Mai mult decat atat, violarea corespondentei s-a produs inaintea inceperii procedurilor disciplinarea. Angajatorul nu avea cum sa stie ca discutiile erau personale decat daca le-ar fi citit. E la mintea cocosului, nu si pentru judecatorii CEDO dupa cum vedem.

Ca sa si demonstrez ceea ce am afirmat mai sus o sa redau doua pasaje din hotararile instantelor romanesti.

Tribunalul Bucuresti retine:
"Instanta apreciza ca monitorizarea convorbirilor efectuate de angajat pe internet prin intermediul programului yahoo messenger de pe calculatorul firmei, convorbiri ce au fost facute de reclamant in timpul programului de lucru - indiferent daca fapta angajatorului imbraca sau nu forma ilicitului penal - nu este de natura sa aduca atingere validitatii cercetarii disciplinare efectuate in cauza."
Pentru Tribunalul Bucuresti art. 195 CP era un fel de gluma, nu a gasit niciun motiv sa tina cont de el.

Curtea de Apel Bucuresti retine:
"In sustinerea recursului a aratat ca, prin hotararea atacata in mod nelegal si netemeinic a respins prima instanta contestatia formulata impotriva deciziei de desfacere a contractului de munca, in conditiile in care aceasta s-a fundamentat pe violarea secretului corespondentei, prin interceptarea si divulgarea continutului comunicarilor efectuate prin yahoo messenger in perioada 05.07.2007 - 13.07.2007, drept inviolabil prevazut de art.28 din Constitutie si aparat prin dispozitiile art.195 din Codul penal, precum si de art.8 din Conventia Europeana, in acelasi sens fiind si jurisprudenta Curtii Europene, care a statuat ca si convorbirile telefonice de la locul de munca sunt acoperite de notiunile de "viata particulara" si "corespondenta", in mod logic, si e-mail-urile transmise de la locul de munca vor fi protejate de art.8."
18/01/16 @ 15:53
Blog juridic al lui Bogdan Manolea cu informatii referitoare la legislatie, jurisprudenta, articole si stiri legate de domeniul Dreptului Tehnologiei Informatiei din Romania si strainatate.

Subscrie la acest blog pentru a primi actualizarile prin e-mail

Adresa de e-mail


Realizat de FeedBlitz

XML Feeds

Search

July 2016
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
 << <   > >>
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31

Multumesc

V-a fost util ceva de pe blog sau pe de site ?
De azi va permit sa imi lasati un multumesc

Licenta Creative Commons BY-SA 3.0 Romania

Licenţa Creative Commons
Blogul Legi-internet.ro de Bogdan Manolea este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire - Distribuire-în-condiţii-identice 3.0 România .

Who's Online?

  • Guest Users: 4
blog soft