| « Europeana, cifre si cultura de linga noi | Flagelul care a inceput sa fie pe sistemul informatic » |
Later edit - am modificat titlul din “Un ISP nu are voie sa…” in “Un ISP nu poate fi obligat sa", pentru a fi clar ca vorbim in speta asta doar de o eventual obligatie venita din exterior, nu una voluntara.
Intr-o decizie istorica pronuntata astazi de Curtea Europeana de Justitie in cazul Scarlet vs Sabam, instanta suprema europeana statueaza ca “Dreptul Uniunii Europene se opune unui ordin judecătoresc pronunţat de o instanță națională prin care se impune unui furnizor de acces la internet instituirea unui sistem de filtrare pentru a preveni transferurile ilegale de fișiere“
Decizia are un rol esential in protectia libertatii Internetului ca o retea deschisa. O opinie contrara ar fi dus inevitabil la retele de Internet supuse permanent filtrarii si supravegherii. Un FAQ mai detaliat (dar in engleza) despre implicatiile decizie poate fi gasit pe site-ul EDRi.
Comunicatul de presa al Curtii noteaza ca decizia nu doar pune in aplicare principiul din directiva e-commerce conform caruia un ISP nu trebuie sa isi supravegheze in mod activ reteaua pentru a depista continutul ilegal, ci si se refera - in mod cu totul justitificat - la efectul unei asemenea decizii asupra drepturilor omului - libertatea de exprimare si a dreptului la viata privata.
Spicuiesc mai jos din comunicatul oficial:
“În această privință, Curtea constată că ordinul judecătoresc în discuție ar obliga societatea Scarlet (un ISP - n.m.) să efectueze o supraveghere activă a ansamblului datelor tuturor clienților săi pentru a preveni orice încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală. Rezultă că ordinul ar impune o supraveghere generală care este incompatibilă cu Directiva privind comerțul electronic. În plus, un astfel de ordin nu ar respecta drepturile fundamentale aplicabile.
(…)
Or, în speță, ordinul judecătoresc de a institui un sistem de filtrare implică supravegherea, în interesul titularilor drepturilor de autor, a integralității comunicațiilor electronice realizate în cadrul rețelei furnizorului de acces la internet în cauză, această supraveghere fiind, în plus, nelimitată în timp. Astfel, un ordin de această natură ar determina o atingere gravă a libertății societății Scarlet de a desfășura o activitate comercială, deoarece ar obliga-o să instituie un sistem informatic complex, costisitor, permanent și pe cheltuiala sa exclusivă.
În plus, efectele ordinului nu s-ar limita la societatea Scarlet, sistemul de filtrare fiind susceptibil în egală măsură să aducă atingere drepturilor fundamentale ale clienților săi, mai precis dreptului lor la protecția datelor cu caracter personal, precum și libertății lor de a primi și de a transmite informații, aceste drepturi fiind protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Astfel, este cert, pe de o parte, că acest ordin ar implica o analiză sistematică a tuturor conținuturilor, precum și colectarea și identificarea adreselor IP ale utilizatorilor care se află la originea transmiterii de conținuturi ilicite în cadrul rețelei, aceste adrese fiind date cu caracter personal protejate. Pe de altă parte, ordinul ar risca să aducă atingere libertății de informare, din moment ce ar fi posibil ca acest sistem să nu facă în mod suficient distincția între un conținut ilicit și un conținut licit, astfel că utilizarea lui ar putea avea drept consecință blocarea comunicațiilor cu conținut licit.
În consecință, Curtea constată că, prin adoptarea ordinului judecătoresc de obligare a societății Scarlet să instituie un astfel de sistem de filtrare, instanța națională nu a respectat cerința de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații, pe de altă parte.
Prin urmare, Curtea răspunde că dreptul Uniunii se opune unui ordin judecătoresc adresat unui furnizor de acces la internet de a institui un sistem de filtrare a tuturor comunicațiilor electronice care circulă prin intermediul serviciilor sale, care se aplică, fără deosebire, întregii sale clientele, cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa exclusivă și pentru o perioadă nelimitată.“
Decizia integrala a Curtii va fi este disponibila in cursul zilei de astazi pe site-ul ECJ.