Drept & Internet - noutati si opinii

Astazi Curtea Europeana de Justitie (CEJ) s-a pronuntat in cazul L’Oreal vs Ebay (C-324/09), o speta ce pune din nou in discutiei rolul intermediarului in activitatile online - si anume ar putea fi responsabil eBay pentru anunturile puse de terti ce incalca drepturile unor marci? Dar daca le ajuta sa le promoveze ?

Cu siguranta ca intreaba argumentatia merita o reflectie mai detaliata, insa la prima vedere nu pot sa nu remarc reluarea argumentatiei CEJ din cazul Google Adwords care detalia importanta functiei neutre a intermediarului “întrucât comportamentul său este pur tehnic, automat și pasiv, presupunând lipsa cunoașterii sau a controlului datelor pe care le stochează.”. De data aceasta instanta interpreteaza art 14 alin 1 al Directivei privind comertul electronic “în sensul că se aplică operatorului unei piețe online în cazul în care acesta nu a jucat un rol activ care să îi fi permis să aibă o cunoaștere sau un control al datelor stocate.

Mai mult chiar daca rolul sau nu este activ “operatorul amintit nu se poate prevala totuși de exonerarea de răspundere prevăzută de această dispoziție în cazul în care a avut cunoștință de fapte sau de împrejurări pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să remarce nelegalitatea ofertelor de vânzare în cauză și, în ipoteza unei astfel de cunoștințe, nu a acționat prompt în conformitate cu alineatul (1) litera (b) al articolului 14 menționat.”

Cu toate ca interpretarea Curtii nu solutioneaza litigiul original, ea poate fi folosita inclusiv in alte cazuri din UE in interpretarea directivelor.

Din pacate unii termeni folositi, cum ar fi “operator economic diligent” sau interpretarea rolului activ fata de cel pasiv, cred ca vor crea mai multa confuzie - in special pentru firmele mici care incearca sa ofere servicii de acest tip. Probabil ca decizia va fi vazuta mai degraba ca un succes al titularilor de drepturi de proprietate intelectuala (marci, drepturi de autori), care o vor folosi intr-o interpretarea restrictiva a exonerarii intermediarului din activitatile online.

Mai jos si intreg comunicatul de presa al CEJ.

Follow up:

Curtea face precizări cu privire la răspunderea societăților care administrează piețe online pentru încălcări ale dreptului mărcilor comise de utilizatorii lor

Instanțele naționale trebuie să aibă posibilitatea de a dispune prin ordin judecătoresc ca aceste societăți să adopte măsuri care să vizeze nu numai încetarea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, ci și prevenirea unor noi încălcări de această natură
eBay administrează pe internet o piață electronică globală în care persoanele private și societățile comerciale pot cumpăra și vinde o gamă largă de produse și de servicii.

L’Oréal este titularul unei game largi de mărci notorii. Distribuția produselor sale (în special cosmetice și parfumuri) se efectuează prin intermediul unei rețele închise de distribuție, în cadrul căreia distribuitorii autorizați au obligația de a nu furniza produse altor distribuitori.

L’Oréal acuză eBay de implicare în încălcări privind dreptul mărcilor săvârșite de utilizatori ai site-ului său. Pe de altă parte, prin cumpărarea de la servicii cu plată de referențiere pe internet (precum sistemul AdWords al Google) a unor cuvinte-cheie care corespund unor nume de mărci ale L’Oréal, eBay direcționează utilizatorii săi către produse care încalcă dreptul mărcilor, oferite spre vânzare pe site-ul său internet. În plus, L’Oréal consideră că eforturile depuse de eBay pentru a preveni vânzarea produselor contrafăcute pe site-ul său sunt neadecvate. L’Oréal a identificat diferite forme de încălcare a mărcilor, precum vânzarea sau oferirea spre vânzare către consumatori din Uniune a unor produse purtând marca L’Oréal destinate de aceasta vânzării în state terțe (import paralel).

High Court (Regatul Unit), care este sesizată cu soluționarea litigiului, a adresat Curții de Justiție o serie de întrebări privind obligațiile care incumbă societății care operează o piață online pentru a impiedica utilizatorii acesteia să comită încălcări ale dreptului mărcilor.

Cu titlu introductiv, Curtea subliniază că titularul mărcii nu poate invoca dreptul său exclusiv împotriva unei persoane fizice care vinde produse de marcă prin intermediul unei piețe online decât dacă aceste vânzări au loc în contextul unei activități comerciale. Situația se prezintă astfel în special atunci când vânzările depășesc, prin volum și frecvență, sfera unei activități private.

Curtea se pronunță, mai întâi, cu privire la actele comerciale îndreptate spre Uniune prin intermediul unei piețe online, precum eBay. Curtea constată că normele Uniunii în materie de mărci se aplică în cazul ofertelor de vânzare și publicității având ca obiect produse de marcă aflate în state terțe în măsura în care se dovedește că acestea sunt destinate unor consumatori aflați pe teritoriul Uniunii.

Revine instanțelor naționale sarcina de a aprecia de la caz la caz dacă există indicii relevante din care să se poată trage concluzia că o ofertă de vânzare sau publicitatea afișată pe o piață online este destinată unor consumatori aflați pe teritoriul Uniunii. De exemplu, instanțele naționale vor putea ține seama de zonele geografice în care vânzătorul acceptă să expedieze produsul.

În continuare, Curtea constată că operatorul unei piețe online nu utilizează el însuși mărcile, în sensul vizat prin reglementarea Uniunii, dacă furnizează un serviciu care constă doar în a permite clienților săi ca, în cadrul activităților lor comerciale, să afișeze, pe site-ul său, semne care corespund unor mărci.

Pe de altă parte, Curtea precizează anumite elemente referitoare la răspunderea operatorului unei piețe online. Subliniind că aprecierea acestei răspunderi incumbă instanțelor naționale, Curtea consideră că operatorul joacă un rol activ, de natură să îi confere o cunoaștere sau un control al datelor referitoare la aceste oferte, atunci când acordă asistență care constă în special în optimizarea prezentării ofertelor de vânzare online sau în promovarea acestor oferte.

Atunci când operatorul a jucat un asemenea „rol activ”, acesta nu se poate prevala de exonerarea de răspundere pe care dreptul Uniunii o recunoaște, în anumite condiții, furnizorilor de servicii online, precum operatorii unor piețe online.

Pe de altă parte, chiar și în cazul în care nu a jucat un rol activ, operatorul menționat nu se poate prevala de exonerarea de răspundere menționată în cazul în care a avut cunoștință de fapte sau de împrejurări pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să remarce nelegalitatea ofertelor de vânzare online și, în ipoteza unei astfel de cunoștințe, nu a acționat prompt pentru retragerea datelor respective de pe site-ul său sau pentru a face imposibil accesul la acele date.

În sfârșit, Curtea se pronunță asupra chestiunii ordinelor judecătorești care pot fi pronunțate împotriva operatorului unei piețe online atunci când nu decide din proprie inițiativă să determine încetarea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală și să evite ca aceste încălcări să fie săvârșite din nou.

Astfel, operatorului respectiv îi poate fi adresat un ordin judecătoresc privind luarea unor măsuri care permit facilitarea identificării clienților săi vânzători. În această privință, deși este, desigur, necesar să se asigure protecția datelor cu caracter personal, totuși, în cazul în care autorul încălcării își desfășoară activitatea în cadrul comerțului, iar nu într-un cadru privat, acesta trebuie să poată fi identificat în mod clar.

În consecință, Curtea constată că dreptul Uniunii impune statelor membre să asigure că instanțele naționale competente în materie de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală pot dispune printr-un ordin judecătoresc ca operatorul unei piețe online să adopte măsuri care să contribuie nu numai la încetarea încălcărilor acestor drepturi de către utilizatori ai acestei piețe, ci și la prevenirea unor noi încălcări de această natură. Aceste ordine judecătorești trebuie să fie efective, proporționale, disuasive și nu trebuie să creeze obstacole în calea comerțului legal .