Drept & Internet - noutati si opinii

Cred ca liderul la capitolul ineptie legislativa este totusi Ministerul de Finante cu inepta ordonanta care obliga scriitorii si publicistii (care nu au un loc de munca- traiesc numai din scris) sa plateasca asigurare de somaj. Deci un om care nu are contract individual de munca, nu e dat afara de nicaieri vine sa ceara ajutor de somaj pe motiv ca "stiti... de juma de an nu am mai avut inspiratie, nu am scris nimic".

/ sidetopic
Bogdan, pe langa legile proaste, avem si implementări de legendă.

Iata ce citim pe pagina ITM online:
"ITM online
Inspectia Muncii pune la dispozitia angajatorilor o aplicatie online pentru transmiterea registrului general de evidenta a salariatilor in format electronic si pentru depunerea declaratiilor fiscale. Acest portal vine in sprijinul angajatorilor care au acces la Internet si care vor sa foloseasca o modalitate moderna si eficienta de lucru cu Inspectoratul Teritorial de Munca."
=================================
Accesand link-ul de Autentificare Registru, dam peste o conexiune securizată SSL, dar securizată prost, din cel putin doua motive:

1) conexiunea se face pe portul 4443, port total diferit de standardul conexiunilor securizate SSL, care este 443. Nu stiu ce i-o fi trecut prin cap celui ce a implementat aplicatia, dar mutarea pe un alt port nu creste cu nimic securitatea sistemului, dar dă o grămadă de bătăi de cap administratorilor de sisteme mair, care au de făcut artificii în firewall-urile de companie pentru a accesa pagina de raportare OBLIGATORIE de la ITM.
2) stii ce scrie pe certificatul SSL de la aplicatie ?
"GET A REAL CERTIFICATE!"
http://twitpic.com/2n1jb3

Facem o colecție?

Proiect de Lege privind condițiile minime de securitate ale sistemelor informatice din Administrația Publică - http://www.mcsi.ro/Legislatie/Cadru-Legislativ/Legislatie-Romaneasca

Se traduce și compilează de pe unde se apucă.....

doar despre cardul de sanatate. ideea este foarte buna.doctorii din romania au devenit niste hartzogari. in secolul xxi batranii se vor adapta si apoi cine uita o data cardul...si nu este consultat...
ce se intampla? parerea mea si a lui nea nicu vaca: vor veni cu el in dinti :) ca si utilizator al cardului de sanatate francez si fost implementator de mici module al sistemului informatic,am trait numai satisfactii.
as fi vrut sa particip si la implementarea sistemului in romania ... dar jocurile au fost demult facute. politic. "jocuri" extrem de scumpe si cu rezultatele pe care le constati din pacate:((
un paradox romanesc: avem programatori recunoscuti si in state iar la noi acasa software-ul este handicapat.

Ar fi interesant de facut o statistica a celor mai proaste legi post-decembriste in functie de numarul de litigii generate. Pe de alta parte, o astfel de statistica nu ar indica uriasul numar de acte normative niciodata aplicate. Oricum, am putea trage o concluzie despre ce trebuie sa asanam. Poate cu noile coduri mai abrogam si expres!!!

În ţările civilizate, cardul de sănătate se cere numai la prima consultaţie. Dacă a doua prezenţă la aceeaşi unitate medicală se petrece în anul de valabilitate*) al cardului, atunci, cardul nu mai e necesar. De multe ori, unităţile medicale, îşi fac propriile carduri de acces. Fiecare cum poate. Unele carduri sunt pasive (doar cu informaţie grafică), altele şi cu informaţie magnetică. Iar cînd pacientul merge acolo, îşi poate uita liniştit cardul de sănătate acasă. Iar de buletin oricum nu e nevoie pentru că nu există. Pacientul e deja identificabil în baza de date a (poli)clinicii în baza cardului eliberat de clinică. Nimeni nu se poate substitui titularului fără riscul de a fi operat de colecist, de pildă, pentru că în clinică există şi o fişă medicală, ce nu poate fi identică cu cea a uzurpatorului de identitate. Cît despre decontarea serviciilor, nu e nicio problemă. Vizita pacientului e consemnată la oră şi minut, documentele contabile completate aproape în timp real, iar statul nu poate contesta adevărul celor consemnate fără să fie acuzat de hărţuire.
---------------
*) Nu e propriu-zis un card, ci un carton format 4xA7 pliat în zig-zag, pe care sunt scrise: numele capului familiei, numărul asigurării din baza de date a primăriei şi cota de coplată (0%, 10%, 20% sau 30%). Iar înăuntru, persoanele ce au dreptul la servicii medicale. Nu e un document colectiv, ci, dacă între timp apare un nou membru în familie, atunci, el e trecut de mînă în interior, pînă cînd vine sezonul de înoire (de obicei jumătatea lui septembrie). Dacă membrul se separă cu locuinţa (să zicem că devine independent financiar de capul familiei) la următoarea înoire, persoana primeşte documentul la noua locuinţă.

Confidentialitatea informatiilor de pe card este CEL MAI IMPORTANT aspect al problemei.
@: Marius Delaepicentru:
Nu o sa ma duc sa ma opereze de colecist, dar daca am cancer in faza terminala ma pot duce sa-mi trag o super asigurare de viata.
Sau un patron nu o sa ma angajaze ca am diabet sau matreata ...

Corect, Andrei. Dacă Japonia nu are carduri de sănătate purtătoare de informaţie electronică, e foarte probabil ca împiedicarea scurgerilor să fie cauza. Cartonul 4xA7, descris de mine mai sus, este, ceea ce este, un carton. Nu e defel pîrîcios. Aşa cum, cardul de identitate pentru străini (pe care nu sunt obligat să-l port toată-ziua-bună-ziua) nu are niciun fel de informaţie electronică în el. Mai mult, amprenta digitală a indexului stîng, de pe avers, a fost abolită în 2001. Asta, în timp ce amicii noştri miliţieni vor în 2011 să ne amprenteze fără deosebire.

Dezastru la transparenta: prin haosul legislativ, statul este complice la incalcarea legilor si la evaziunea fiscala


World Economic Forum a lansat recent Clasamentul General al Competitivitatii 2010-2011 bazat pe statistici si pe un studiu al opiniilor si perceptiilor liderilor executivi din mediul de afaceri.

Romania a mai coborat 3 locuri in acest clasament, ajungand pe locul 67 din 139 de tari studiate.

Cel mai prost stam la transparenta deciziilor guvernamentale, ocupand doar locul 137 din 139 de tari analizate.

Mai prost decat noi se situeaza doar Ciadul si Bosnia Hertegovina. In schimb, tari precum Siria, Libia, Angola, Nigeria sau Iran au politici publice mai deschise publicului si mai prietenoase.

Scorul prost obtinut arata ca pentru companiile romanesti si cetatenii romani este aproape imposibil sa obtina din timp informatii cu privire la modificarile ce survin in politicile si reglementarile guvernamentale care le pot afecta direct activitatea, afacerile si viata de zi cu zi.

Ineficienta acuta a guvernarii este subliniata de neincrederea in politicieni si de perceptia publicului privind alocarea clientelara a fondurilor si contractelor publice, risipa in cheltuirea banilor publici si birocratia excesiva.

Cei ce redacteaza legile nu cunosc normele elementare de tehnica legislativa.

Textul unei legi ar trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce. Limbajul juridic este prin definitie unul concis, sobru, clar si precis.

In schimb, multe legi romanesti sunt inaplicabile, nedrepte, contradictorii, interpretabile si de neinteles uneori chiar si pentru specialisti, dar mai ales pentru publicul larg.

Suntem sufocati de o avalansa de modificari legislative proaste si avem nevoie ca de aer de stabilitate si eficienta legislativa.

Legiferarea este o activitate esentiala pentru ca prin ea se doreste reglementarea relatiilor sociale. Legea este principala modalitate de implementare a politicilor publice si de aplicare a solutiilor de dezvoltare economica si sociala.

Guvernantii incalca insa transparenta decizionala, iar decidentii nu consulta publicul interesat inainte de a face o noua lege.

Consultarile derulate sunt formale, doar pentru bifarea unei obligatii legale. Nu se respecta termenele minime pentru primirea recomandarilor publicului, iar esenta recomandarilor primite nu se regaseste apoi in forma finala a actului normativ. Oamenii sunt descurajati astfel sa se implice.

Publicul nu este informat din timp despre noile proiecte ce le vor consuma apoi timpul, nervii si banii.

Costul administrativ al implementarii unei noi legi nu este calculat. O noua reglementare genereaza batai de cap atat pentru functionarii de la ghisee, cat si pentru contribuabilii care trebuie sa se informeze, adapteze si conformeze la noul context.

Lipseste, de asemenea, evaluarea impactului economic, social, de mediu, legislativ si bugetar produs de orice noua reglementare.

De aceea, apar adeseori dificultati in punerea in practica a noilor legi, iar costurile si sarcinile administrative si de declarare depasesc cu mult beneficiile.

Magistratii, avocatii, contabilii, consultantii fiscali si juridici care trebuie sa inteleaga, sa aplice si sa explice altora aceste legi facute anapoda sunt disperati. Nu mai pot corela intre ele legile, nu mai pot oferi solutii si incredere pentru clientii lor.

Exista intotdeauna riscul de a fi amendat prin interpretarile lasate la bunul plac al organelor de control.


Romanii nu mai sunt orbi, surzi si muti

Avem nevoie de un nou pact social intre decidentii politici, legiuitori si cetateni.

Pentru prima data in istoria noastra postrevolutionara, oamenii furiosi - nu neaparat inregimentati politic - incep sa ia public atitudine. Atitudine civica. Au inceput sa reactioneze prin petitii online, flash mob-uri, comentarii pe bloguri si forumuri de discutii.

Idei periculoase si riscante pentru buna functionare a unei democratii, cum ar fi greva fiscala si electorala si neaplicarea legilor proaste, prind tot mai des contur in arena publica, iar experti sectoriali au inventariat tot mai numeroase texte legislative absurde si nedemocratice.

Romanii nu mai sunt orbi, surzi si muti. Nu mai accepta tacuti sa fie simpli cobai intr-un experiment legislativ si intr-o democratie nefunctionala care nu mai este nici reprezentativa, nici participativa.

De aici deriva criza de credibilitate a oamenilor politici si partidelor politice parlamentare si dorinta de schimbare, nevoia pentru figuri publice noi impartasita de majoritatea populatiei.

Dialogul social intre guvern, patronate si sindicate este blocat, iar
graba cu care se arunca pe piata legi facute pe genunchi arata lipsa de directie si de strategie a decidentilor si legiuitorilor.

Patronatele si sindicatele nu au reusit sa negocieze cu guvernul nici masurile de austeritate, nici masurile de relansare economica.

A fost un dialog al surzilor, iar mecanismele institutionalizate de tipul Consiliului Economic si Social si comisiilor de dialog social au fost in mare masura compromise in ochii publicului prin acest demers ratat ce a fost larg mediatizat de televiziuni.

Intre ministrii numiti politic si expertii unitatilor de politici publice sau managerii publici care elaboreaza proiectele legislative s-a cascat o prapastie.

Am impresia ca nu mai comunica intre ei, nu mai au termeni de referinta comuni, nu mai vorbesc aceeasi limba. Altfel nu se poate explica lipsa de control si autoritate care a putut duce la publicarea pe website-ul Secretariatului General al Guvernului si lansarea spre dezbatere publica a unui proiect de modificare a unei legi esentiale, asa cum este Codul Fiscal, pe care nu si-l asuma nimeni: nici primul ministru, nici ministrii initiatori de la Finante, Munca si Sanatate.

Piata de lobby si advocacy nu exista in Romania pentru ca functioneaza eficient alte mecanisme de influentare a politicilor publice, netransparente, bazate pe coruptie si trafic de influenta si sustinute de un mecanism politico-economico-mediatic greu de schimbat.

Mecanismul actual de influentare a agendei publice include activul politic al principalelor partide parlamentare, clientela politica beneficiara de contracte cu statul, bugetari cu pozitii de decizie in institutii si trusturile media.

Un mecanism transparent de influentare legislativa si a politicilor publice ar presupune un efort de educare a publicului derulat impotriva valului intereselor consolidate ale acestui mecanism corupt care se va apara si nu va oferi acces la resursele sale mediatice si de putere.

Este nevoie de o masa critica de lideri ai societatii civile si experti care sa actioneze transparent pentru influentarea legislatiei si politicilor publice, iar mediul online, comunitatile virtuale, forumurile de discutii, blogurile si retelele profesionale de tip LinkedIn par a fi mediul propice pentru propagarea acestui val al schimbarii.

Poate de aceea unii politicieni ai puterii vor sa legifereze controlul asupra comentariilor jignitoare din ziare si presa online, impunand licentierea de catre CNA a publicatiilor de natura informativa ce au ca mediu de exprimare internetul.

Multumesc tuturor pentru comentarii.

@Marius - ma suprinde ce spui despre cardul de identitate in Japonia, pentru ca - din cite stiu - Japonia este unul din putinele state din lume care cer un pasaport biometric pentru a intra acolo. Gresesc ? (sau privesc cu 2 masuri diferite identificarea in tara sau pentru cei ce intra in tara)