Drept & Internet - noutati si opinii

Dupa cum v-am anuntat in urma cu citeva zile, pe 15 Decembrie a fost o intalnire la ORDA pe tema legii cu privire la inregistrarea programelor de calculator care se vind prind magazinele clasice. (e vorba de OG 25/2006, pentru cei care sunt interesati am mai abordat tema pe blog prin 2006 cind eram si inca mai sunt extrem de reticent cu privire la eficienta Registrului).

Anul acest cei de la ANIS au venit, dupa o consultare interna, cu o pozitie extrem de bine redactata. (vezi inseamnarea lor dupa intalnire aici).

De altfel intreaga intalnire a fost dominata de nemultumirile celor prezenti cu privire la sistem. Ceea ce am sustinut in 2006 inainte de intrarea legii in vigoare s-a indeplinit:

• se crede in piata ca orice soft trebuie inregistrat in RPC. (de altfel unii din participanti abia daca s-au lamurit in aceasta intalnire ca daca vind un soft personalizat direct clientului, atunci nu trebuie sa se inregistreze)
• se crede ca de aceasta inregistrare depinde insasi existenta dreptului de autor, ceea ce este profund fals (dreptul de autor se naste in momentul crearii operei, fara vreo formalitate prealabila) De altfel unul dintre participanti incepuse sa fabuleze pe tema asta, spunind ca dreptul trebuie reinregistrat pentru perioade de 10 ani

Dar dincolo de aceste aspecte, participantii au reusit sa descrie o adevarat demonstratie practica a cresterii inutile a birocratiei. Astfel am aflat ca numarul de inregistrare a unui program in RPC se cere, in mod nejustificat si inutil:

• - in achizitii publice, unde uneori devine si un factor de primire a unor puncte in plus pentru firme
• - in auditurile de securitatea informatiei pe care anumite firme mari trebuie sa le faca
• - in lista cu softurile folosite de o firma (care se pare ca ar trebui sa fie tinuta de o firma - initial eram convins ca asa e, acum am cautat prin legislatie si n-am gasit nimic. Dar stiti cum e la noi, daca zice vreun ANAF, sigur are dreptate)

Dpmdv, singurul beneficiu posibil al unui astfel de Registru este acordarea unui date certe care sa ajute titularul de drepturi intr-un eventual conflict. In vest asta devinde din ce in ce mai mult o zona acoperita de sectorul privat (vezi de ex. safecreative.org - disponibil gratuit si avind facilitati pentru cei cu licente deschise)

Si totusi - concluziile oficiale sunt altele: vom face un sistem mai bun, il simplificam, il periem.

Personal, nu sunt nici pe departe convins si continui sa cred ca doar un regim voluntar este o solutie logica si debirocratizanta. (desi la finalul intalnirii a parut ca sunt in minoritate cu ideea asta).

Pe de alta parte, daca oamenii sau firmele care ar fi evident dezavantajate de un astfel de sistem nu sunt acolo pe pozitii sa-si apere interesele, este greu de crezut ca… asa ca ma gindesc ca poate eu am o pozitie gresita.

In fine, ORDA va propune in curind un proiect de modificare a textului actual, deci va mai exista posibilitatea de a comenta pe text - asta pentru cei interesati.

In final, am invatat 2 chestii:
- ca faimosul grup de lucru pe proprietate intelectuala care isi propunea un “efort conjugat” in “combaterea unui pericol de amploarea unui fenomen: acela al pirateriei(…)” s-a cam fasait.

- ca exista un Buletin de jurisprudenţă în domeniul proprietăţii intelectuale pe site-ul OSIM (super buna idee) cu decizii ale instantelor romanesti (pacat ca link-ul direct este accesibil doar cu Internet Explorer, desi e vorba in fapt de 7 PDF-uri) (cu atit mai simpatic dupa ce ieri Comisia Europeana a acceptat propunerea Microsoft prin care acesta “va propune, în Spațiul Economic European (prin intermediul unui mecanism de actualizare Windows), o „fereastră de selectare” care să permită utilizatorilor de Windows XP, Windows Vista și Windows 7 să aleagă browserul (browserele) de web pe care doresc să îl (le) instaleze în plus față de browserul Internet Explorer al Microsoft sau în locul acestuia.“