Drept & Internet - noutati si opinii

Curtea Europeana de Justitie (CEJ) a decis recent, pe 19 Iulie 2009, in cazul Infopaq International A/S vs Danske Dagblades Forening ca un proces de capturare a unui citat de 11 cuvinte dintr-o opera protejata si de printare a acestuia este un act de reproducere in sensul din Directiva privind dreptul de autor in societatea informationala.

Serviciul danez Infopaq scana paginile traditionale ale ziarelor si folosea un software specializat pentru transformarea imaginii in text, iar, apoi daca anumite cuvinte cheie predeterminate (stabilite de clienti) apareau in text, acestea erau pastrate impreuna cu cele 5 cuvinte dinainte si de dupa cuvintul cheie.

Clientii serviciului primeau pe hartie aceste citate de 11 cuvinte si detalii despre pagina si publicatia unde au aparut.

CEJ a considerat ca printarea acelor citate reprezinta o reproducere, care nu mai este “temporara", chiar daca celelalte acte (transformare imagine in text si scanarea textului) ar fi fost niste acte temporare admise.

CEJ a mai subliniat ca, desi cuvintele in sine nu sunt protejate prin drept de autor, secventa de 11 cuvinte ar putea fi protejate prin drept de autor, dar aceasta ramine in fapt la aprecierea instantei nationale.

Tot la nivelul instantei nationale este si decizia cu privire la protectia prin drept de autor a articolor din ziare, desi Curtea noteaza ca este recunoscut in mod comun (common ground) ca acestea beneficieaza de protectie ca opere literare.

Un caz destul de interesant care poate fi folosit ca precedent si in Romania, in interpretarea directivei cu pricina. Marturisesc ca, in unele parti, opinez ca interpretarea directivei este putin exagerata.

In acelasi timp nu am inteles de ce nu s-a mers pe apararea ca produsul final ar fi doar o colectie de “citate", care sunt permise de lege. Explicatia pe care eu o dau acestei lacune, este ca acest serviciu era unul profund comercial, lucru care nu se incadra in definitia exceptiei asa cum era ea prevazuta in Directiva mai sus amintita ("… care nu au semnificaţie economică independentă").

Tot legat de drept de autor, Hotnews aduce o stire legata de un roman prins cu 200 GB pe DC++ si care a fost condamnat la plata a approx 3000 de euro daune civile.

Am comentat si pe blogul lui George, iar decizia o puteti citi in intregime aici.

Se pare au incercat intai in penal, dar nu le-a mers, dovada ca persoana a primit doar o amenda administrativa si deci fapta nu a fost considerata ca are un pericol social deosebit, iar din mult trambitata amenintare de inchisoare cu pina la 4 ani a iesit un fâs.

Apoi in civil a durat un mai putin de un an. Probabil fara apel sau recurs, care ar fi dus toata distractia la cel putin 3 ani, asta ca sa nu mai punem la socoteala durata mai lunga daca s-ar fi acceptat unele expertize.

Deci un succes ? N-as zice. Mai degraba un esec prezentat cit de bine se poate. In Europa practica pare depasita. Unii incearca, din nou, sa propuna solutia celor 3 lovituri, iar altii - cum ziceam in insemnarea trecuta - “tanti Reding (comisarul pe IT si comunicatii al UE si care vrea un nou mandat) a zis cam acelasi lucru zilele trecuta (dar mai corect politic) - vezi Brussels claims failed business model is causing online piracy.”