Drept & Internet - noutati si opinii

Un articol bine scris de Monica pune problema unei evidente traduceri implementari gresite a Directivei 2002/58/EC in legea 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice.

Este vorba de articolul 12 din lege care se refera la comunicari nesolicitate (aka spam) si, mai precis, la aplicarea alineatului 2 din articol, care prevede faptul ca cineva poate sa-ti trimita emailuri comerciale daca ti-a vindut un produs sau serviciu.*

Follow up:

Numai ca alineatul 5 din directiva europeana (extrem de similara cu legea romana este) „Alineatele (1) și (3) se aplică abonaților persoane fizice”)(alin.(2) aplicandu-se pe cale de consecinta altor categorii de abonati si anume abonatilor persoane juridice)(nota M.) apoi continuind referitor la persoane juridice: “Statele membre se asigură, de asemenea, că în cadrul legislației comunitare și a legislației interne aplicabile interesele legitime ale abonaților alții decât persoane fizice în privința comunicațiilor nesolicitate sunt suficient de protejate”

Dar in legea romana a ajuns altceva -
Prevederile alin.(1) si (3) se aplica in mod corespunzator si
abonatilor persoane juridice.

Adica din neaplicarea alin 2 care zicea in directiva ca daca esti persoana fizica, nenea de la care ai cumparat nu poate sa-ti trimita spam a ajuns ca poate.

Sau cum bine explica Monica :

“In acest mod, un text de aplicabilitate exclusiv comunicarilor electronice destinate persoanelor juridice este transpus in legislatia romaneasca ca aplicandu-se exclusiv comunicarilor electronice transmise catre persoanele fizice.

Implementarea este contrara inclusiv principiilor de acordare a unei protectii sporite drepturilor si intereselor privind confidentialitatea persoanelor fizice, interesul acordat in mod special acestora fiind motivat in principal de sectorul corespunzator reglementarii in cauza - viata privata, confidentialitatea, protectia datelor cu caracter personal.”

Ok, deci e clar ca directiva a fost gresit tradusa, pardon implementata. Cu siguranta nu e nici primul si nici ultimul caz generat de frenezia legislativa comunitara din perioada accederi la UE. Intrebarea este ce se poate face ?

Desi directiva nu este un act normativ european cu efect direct, in cazul unui implementari gresite in legislatia nationala intervine exceptia. Adica aceasta se poate invoca in cazul unui proces, statul poate fi tinut responsabil (inclusiv material!) pentru acest lucru. Ba mai mult - practica Curtii Europene de Justitie considera ca implementarea gresita a unei directive echivaleaza in principiu cu o neimplementare. (vezi cauza Van Gend en Loos sau cauza Becker)

Ca atare un astfel de caz clar ca lumina zilei poate fi invocat in fata instantelor romanesti (cum deja vad ca s-a folosit cu succes - vezi aceasta decizie a Curtii Supreme din 2007)

Celor interesati de mai multe detalii le recomand un bun articol pe tema asta.

Si pentru ca tot vorbim de articole bune, va recomand si un alt articol bun al Monicai pe tema raspunderii gazduitorilor pe Internet.

——

* Textul complet si corect al alineatului aminitit este
(2) Fara a aduce atingere prevederilor alin.(1), daca o persoana
fizica sau juridica obtine in mod direct adresa de posta electronica a unui client, cu ocazia vanzarii catre acesta a unui produs sau serviciu, in conformitate cu prevederile Legii nr.677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, persoana fizica sau juridica in cauza poate utiliza adresa respectiva, in scopul efectuarii de comunicari comerciale referitoare la produse sau servicii similare pe care acea persoana le comercializeaza, cu conditia de a oferi in mod clar si expres clientilor posibilitatea de a se opune printr-un mijloc simplu si gratuit unei asemenea utilizari, atat la obtinerea adresei de posta electronica, cat si cu ocazia fiecarui mesaj, in cazul in care clientul nu s-a opus initial.