Drept & Internet - noutati si opinii

.. dar nu lamureste pe deplin problema.

Pe scurt - intr-un caz din fata unei instante spaniole societatea de gestiune colectiva Promusicae a cerut ISP-ului Telefonica sa ii zica cine sunt persoanele in spatele unor adrese IP, ca sa-i dea in judecata in civil pentru download ilegal prin Kazaa.
Telefonica a zic ca in conformitate cu legea care implementeaza Directiva Comertului electronic, "comunicarea datelor solicitate de Promusicae nu este autorizată decât în cadrul unei anchete penale sau în vederea protejării securității publice și apărării naționale."

Instanta spaniola a cerut Curtii Europene de Justitie sa "să se stabilească dacă dreptul comunitar impune statelor membre să prevadă, în vederea asigurării protecției efective a dreptului de autor, obligația de a comunica date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile."

Decizia CEJ -pe scurt - confirma faptul ca directivele UE nu obliga vreun stat sa comunice datele cu caracter personal in cazul unor proceduri civile. Instanta europeana adauga insa ca lasa la latitudinea statele-membre sa ia o astfel de decizie, nefiind nici pro, nici contra.
Decizia CEJ este mai restrinsa decit opinia Avocatului General, despre care am vorbit la timpul potrivit si care sustinea ca "ca dreptul european ar permite excluderea punerii la dispozitie a datelor de trafic in cazuri civile."

Mai jos aveti si o parte mai mare din comunicatul oficial de presa.
Decizia o gasiti si aici in engleza.

Follow up:

Presă şi informare
COMUNICAT DE PRESĂ nr. 5/08
29 ianuarie 2008
Hotărârea Curţii în cauza C‑275/06
Productores de Música de España (Promusicae)/Telefónica de España SAU
cURTEa se pronunţă cu privire la protecţia drepturilor de proprietate intelectuală în Cadrul societăţii informaţionale
Dreptul comunitar nu impune statelor membre obligaţia, în vederea asigurării protecţiei efective a dreptului de autor, de a divulga date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile
Mai multe directive comunitare1 urmăresc ca statele membre să asigure, mai ales în cadrul societății informaționale, protecția efectivă a proprietății intelectuale și, în particular, a dreptului de autor. Cu toate acestea, o astfel de protecție nu poate aduce atingere exigențelor referitoare la protecția datelor cu caracter personal. Pe de altă parte, directivele privind protecţia datelor cu caracter personal2 oferă statelor membre posibilitatea de a prevedea excepţii de la obligaţia de a garanta confidenţialitatea datelor de transfer.
Promusicae este o asociaţie spaniolă fără scop lucrativ care cuprinde producători și editori de înregistrări muzicale, precum și de înregistrări audiovizuale. Aceasta a sesizat instanţele judecătorești spaniole solicitând obligarea societăţii Telefónica să dezvăluie identitatea și adresa fizică a anumitor persoane cărora aceasta din urmă le furnizează serviciul de acces la internet și cu privire la care cunoaște „adresa IP”, precum și data și ora de conectare. Potrivit Promusicae, aceste persoane utilizează programul de schimb de fișiere (cunoscut sub denumirea „peer to peer” sau „P2P”), intitulat „KaZaA”, și permit accesul, în directorul partajat din calculatorul personal (shared folder), la fonograme cu privire la care drepturile patrimoniale de exploatare aparțin asociaților Promusicae. Prin urmare, Promusicae a solicitat comunicarea acestor informații pentru a putea iniția proceduri civile împotriva persoanelor implicate.
Telefónica a susținut că, în conformitate cu legislaţia spaniolă3, comunicarea datelor solicitate de Promusicae nu este autorizată decât în cadrul unei anchete penale sau în vederea protejării securității publice și apărării naționale.
Instanța spaniolă solicită Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene să se stabilească dacă dreptul comunitar impune statelor membre să prevadă, în vederea asigurării protecției efective a dreptului de autor, obligația de a comunica date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile.
Curtea subliniază că printre excepţiile permise de directivele privind protecţia datelor cu caracter personal se află măsurile necesare protecției drepturilor și libertăților altora. Întrucât nu precizează care sunt drepturile și libertăţile cărora le este incidentă excepţia, directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice trebuie interpretată în sensul că exprimă voinţa legiuitorului comunitar de a nu exclude din domeniul său de aplicare protecţia dreptului de proprietate, și nici a situaţiilor în care autorii urmăresc să obţină această protecţie în cadrul unei proceduri civile. Prin urmare, directiva nu exclude posibilitatea, recunoscută statelor membre, de a prevedea obligația de a divulga date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile. Totuși, directiva nici nu obligă statele membre să prevadă o astfel de obligaţie.
În ceea ce privește directivele în materia proprietăţii intelectuale, Curtea de Justiţie constată că nici acestea nu impun statelor membre să prevadă, în vederea asigurării protecţiei efective a dreptului de autor, obligaţia de a comunica date cu caracter personal în cadrul unei proceduri civile.
Astfel, Curtea subliniază că prezenta cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare pune problema concilierii necesare între exigențele referitoare la protecția diferitelor drepturi fundamentale, anume a dreptului la respectarea vieții private, pe de o parte, și a dreptului la protecția proprietății și a dreptului la un recurs efectiv, pe de altă parte.
În această privinţă, Curtea de Justiţie hotărăște că, la transpunerea directivelor în materia proprietăţii intelectuale și a protecţiei datelor cu caracter personal, statele membre trebuie să se întemeieze pe o interpretare a acestor directive care poate asigura un echilibru just între diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică comunitară. Pe lângă aceasta, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităților și instanțelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor național într‑un mod conform directivelor menționate, ci și să se asigure că nu se vor întemeia pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar precum principiul proporționalității.