Raportul lui Liviu

In continuarea (oarecum) a discutiei de aici mi-am permis sa pun intrebarea de mai sus (care ,lato sensu,este o variatie a aceleiasi intrebari fundamentale: care este impactul blogging-ului asupra lumii legale?).

Sincer sa fiu, as fi tentat sa raspund la intrebare prin: cred ca nu!

Dar o istorie recenta care a izbucnit pe blogosfera si mi-a "inspirat" titlul de mai sus, cred ca merita unul doua comentarii, desi in Romania nu avem la ora actuala decit vreo citeva bloguri (vreo 10 cred ca cunosc eu) "juridice" (printre care si cel pe care il cititi acum), ori, in alte cuvinte, situatia blogosferei romanesti nu se aseamna prea mult cu cea a blogosferei unde s-a petrecut istoria.

Dar in sfirsit, despre ce e vorba?

Denise Howell (profil aici) un avocat de IP si autoarea unuia dintre cele mai "timpurii" si populare bloguri "tinute"de un avocat american, Bag and Baggage , inventatoarea termenului "blawg" si unul dintre pionerii podcastingului pentru avocati a fost concediata de firma la care lucra, din cauza ca alegind sa fie mama, nu a mai putut lucra decit part-time la firma respectiva.

Acuma probabil ca unii stiu ca spre deosebire de Mures, unde poti deveni din procuror judecator si inapoi procuror invocind faptul ca nu ai stiut ca e atit de munca si ca vrei sa iti cresti copiii, in LA, si la marile firme de avocatura de acolo femeile cu copii sint "mai putin tolerate" de "cultura" "profitului" de la fata locului, ori mai bine spus, sint de-a dreptul discriminate, oricit de inteligente si de bune "litigators" ar fi.

Pe de alta parte, cel putin pina acum, multe dintre aceste discriminari si drame se petreceau in spatele "usilor inchise"; firmele discriminau cum doreau, fara prea mare teama ca lucrurile s-ar putea afla (decit eventual de catre cei care ar fi avut legaturi cu persoanele discriminate) ori ca discriminarea ar putea cumva afecta prestigiul ori reputatia proiectata de firma in afara.

Impresia mea insa, este ca daca aceasta a fost cazul in trecut, acum lucrurile s-au schimbat, in special cind este vorba despre oameni atit de "vizibili" (mai "vizibili" decit firma lor) precum Denise Howell. Ca lucrurile stau chiar asa pare sa fie si opinia lui Robert Ambrogi de aici, care ridica o serie de intrebari interesante:

-Oare intelege ceva firma Denisei despre blogging?(culmea este ca firma se ocupa cu IP); Exista cineva in acea firma care poate evalua si valoriza proemineta internationala a Denisei ? S-a gindit cineva din acea firma despre imensa publicitate negativa pe care aceasta "mutare" a firmei o va asigura? A anticipat acea firma, ori a dat vreo valoare oarecare reactiei bloggerilor? A inteles cumva firma marketingul pozitiv adus de Denise prin blogul sau si potentialul marketing negativ adus de concediere? Ii pasa in vreun fel acelei firme de mesajul pe care il transmite clientilor implicati in tehnologii avansate, media ori industrii similar" leading-edge"? Ce ne spune concedierea despre sensul firmei in legatura cu valoarea de PR si marketing a blogging-ului? samd(o reactie a blogosferei tot pe blogul sau, aici). In sfirsit, Ernie (autorul unui alt blog lar citit) are citeva comentarii despre aceasta in blogul sau, aici.

Cu ani in urma, aveam obiceiul ca in "procedura" de acceptare a reprezentarii unui nou client, sa pun mina pe telefon si sa intreb in dreapta si in stinga, colegii mei, despre acel client. Regula generala era ca la al "7-lea grad de separatie" (prietenul, prietenului, prietenei, prietenului, etc) dadeam peste cineva care avusese o experienta cu acel prospectiv client si imi putea furniza citeva informatii despre aceasta. O alta regula de aur(pentru client) era ca nu puteai fi "mother fucker" cu un avocat decit o singura data. Pe urma aveai toate sansele sa se "afle" si sa nu mai gasesti alti amatori de "mother fuckerismul" tau.

Cu un avocat blogger, cred ca lucrurile sint multiplicate de 99 x99 de ori, si nimeni nu mai are de dat telefoane, intrucit lucrurile sint in "domeniul public", ca sa spun asa...

Si eu sint foarte curios cum va "scoate bazmaua" firma Denisei.