Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 ... 102 >>

01/07/14

Permalink 11:39:00, by bogdan, 1015 words   Romanian (RO)
Categories: Viata privata

O dimineata frumoasa

Popescu se trezi, ca de obicei, la 7 dimineața după ce aplicația Butonul de pe smartphone i-a trimis 2-3 sunete stridente. Știa că nu are rost să mai încearcă să doarmă pentru ca Butonul o sa-l deranjeze din nou în cinci minute, așa că mai bine se trezi cu totul și își făcu ritualul de dimineață – un ceai de iasomie (inițial nu ii plăcuse, dar acum se obișnui cu el) și cele 350 de calorii regulamentare pe care le introduse în programul special din meniul Mâncare din aplicația Butonul.

Adevărul este că se simțea mai bine după ce trecuse la noul regim cerut de Butonul versiunea 3.5 și renunțase la fumat. Fumatul nu mai era o alegere de când cu noua lege anti-tutun din 31 octombrie anul trecut, iar Butonul fusese un ajutor neprețuit la a renunța la fumat. Oricum de la varianta 3.6 ii verifica pe cei care mai trăgeau un fum pe ascuns, iar de la 3.7 deja amenda instant. Dar adevărul este că simțea singur cum sănătatea lui era din ce în ce mai bună – iar sănătatea publică a națiunii, anunțată zilnic în programul TV de divertisment de dimineață, arăta aproape de perfecțiune.

Mâncând o delicioasă pâine organică cu gem natural (tot ca parte a recomandărilor Butonului) își aduse aminte de Schimbarea din 2015.

Începuse în 2014 când Parlamentul adoptase niște noi legi care practic obligau orice utilizatori care foloseau vreun mijloc de comunicație electronică (cartele pre-pay, abonamente sau acces Internet – inclusiv WiFi) să fie identificați, dar și dădeau acces mai multor instituții (SRI, MApN, MAI, ORNISS, SIE, STS, SPP, CERT-RO și ANCOM) la datele informatice deținute. Cetățenii României au aprobat tacit noile măsuri și au realizat că securitatea lor cibernetică este mai importantă decât orice. Iar de fapt SRI și restul instituțiilor sunt interesate exclusiv de binele nostru, deci nu are rost să ne punem vreo întrebare. De la cele 18 victime pe Internet în fiecare secundă din 2014, am ajuns în mai puțin de 6 luni la niciuna din România conform statisticilor oficiale ale Guvernului. Deci chiar a funcționat!!

În anul următor Consiliul Superior de Apărare a Țării și-a dat seama că poate să ne facă și mai siguri printr-un proiect simplu și eficient: Un Smartfone cu 3G pentru fiecare Cetățean! Am rezolvat 2 probleme într-una – am atins instant cerințele UE din agenda digitală de acces la Internet și am asigurat securitatea cibernetică în mod instant prin aplicația Butonul. În versiunea 1.0 Butonul avea doar funcționalități de bază – asigura securitatea cibernetica completă a smartfone-ului, actualizări automate ale acestuia – dar și posibilitatea de acces de la distanță la datele informatice – evident, doar de către autoritățile competente.

Butonul fusese creat de la 0 de specialiști în securitate români din noua Autoritate în domeniul securității cibernetice, dar ulterior a fost actualizat cu noi funcționalități – de la acces automat la contul bancar până la amendă automată în cazul unor contravenții minore (procentul de încasare sărise de la 20% la 99% în doar câteva luni). De la versiunea 1.5 putea să fie deschis doar prin verificarea cu amprentă sau ADN, ca să nu poată fi folosit de altcineva.

Deci Ion Popescu termină de mâncat, se îmbracă și s-a îndreptat spre autobuzul de 7:53, unde fusese alocat de Buton. Această nouă funcționalitate – încă în stadiul beta – permitea alocarea automata și personală a mijloacelor de transport folosite, astfel încât nimeni nu mai trebuia să stea în picioare și toată lumea ajungea la serviciu la timp.

Ieși din bloc și stătu o secundă să miroasă aerul proaspăt de primăvară din părculețul unde nu mai găseai nici urmă de deșeuri (Butonul te amenda instant dacă cineva arunca vreun gunoi pe jos!).

Dar exact în secunda următoare o pungă cu apă în cazu în cap și un chicotit de copil se auzi de la etajul 1:
- Să te %&$^# în &%*&%(*X!, izbucni Popescu în cuvinte nemaifolosite de 10 ani.
În mod automat Smartfone-ul îi vibră de 2 ori în pantalon, semn că 50 de RON au fost deduși din contul său pentru limbaj public licențios.

Se repezi înapoi în casă, se schimbă repede cu alte haine și se grăbi din nou spre autobuzul de 7:53. Își aduse aminte că era o consultare publică pe tema extinderii aplicației Butonul și pentru copii de sub 10 ani, și a scos imediat Smartphone-ul să voteze Pentru. E clar că programul trebuie extins!!!

Deja vedea autobuzul pe partea cealaltă a drumului, stopul era verde pentru pietoni, deci dacă aleargă un pic sigur îl prinde. După 2 pași pe trecerea de pietoni se trezi însă azvârlit la un metru în dreapta și cu o mașină cu numărul B-45-BUTONUL în stânga lui. Șoferul coborî nervos:

Să te %&$^# în &%*&%(*X!, se auzi Șoferul nemulțumit.

În mod automat Smartfone-ul lui Popescu îi vibră de 2 ori în pantalon, semn că 50 de RON au fost deduși din contul său pentru limbaj public licențios.

Țăranii dracului – noi vă asigurăm securitatea cibernetică și voi nu sunteți în stare să deschideți ochii când mergeți pe stradă!! continuă Șoferul care se apropie de el cu un mic dispozitiv necunoscut pe care îl îndreptă spre Popescu. Smartfone-ul lui Popescu mai vibră o dată mai lung și de două ori scurt.

Popescu bălmăji un „Scuze” scurt, iar mașina plecă în trombă.

Autobuzul plecase, deci Popescu se sculă de pe jos și își deschise smartfone-ul să vadă când poate fi realocat către următorul autobuz. Smartfone-ul îi zicea neutru:

„ Eroare 434. Aveți 30 de minute să ajungeți la cea mai apropiată secție a autorității pentru securitate cibernetică pentru verificarea aplicației Butonul. În caz contrar veți plăti o amendă de 50 de RON.”

Popescu rămase nedumerit – cum avea să găsească secția, dacă aplicația de GPS nu funcționa? Nedumerit, se așeza pe bordură și se uita în jur neștiind ce să facă. În mod automat, după un minut, Smartfone-ul lui Popescu îi vibră de 2 ori în pantalon, semn că 50 de RON au fost deduși din contul său pentru că încălca regulile Codului Rutier.

- Funcționează din nou!!! sări în sus de bucurie Popescu

Popescu stătu o secundă să miroasă aerul proaspăt de primăvară. Strada era curată și fără urmă de gunoaie.

Este o dimineață frumoasă.

Disclaimer: Acesta nu este un sfat juridic. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare. Niciun animal nu a fost ranit in realizarea acestui material.

06/06/14

Ce vrem: Securitate cibernetica sau securism cibernetic?

Noua propunere de lege privind securitatea cibernetica adoptata de guvern pe 30 Aprilie 2014 a trecut aproape neobservata, desi ar trebui sa priveasca orice cetatean detinator de telefon mobil, calculator sau laptop. Pentru ca prin noua lege acestia vor avea nu doar obligatia “să adopte şi să pună în aplicare politici de securitate cibernetică", dar si “să permită accesul reprezentanţilor desemnaţi (ai SRI, MApN, MAI, ORNISS, SIE, STS, SPP, CERT-RO si ANCOM) în acest scop la datele deţinute.”

Inainte sa explicam mai in detaliu, trebuie sa lamurim doua aspecte:

1. Intai ar trebui sa explic titlul.

Cand ma refer la securitate cibernetica, ma gandesc la faptul ca trebuie sa fiu sigur ca la anumite informatii stocate digital are acces doar cine cred eu ca trebuie sa aiba. Fie ca vorbim de date personale, informatii financiare sau date comerciale confidentiale stocate digital - toate trebuie sa fie pastrate in siguranta, pentru ca cei neautorizati sa nu aiba acces la ele. Aici e treaba mea sau a firmei mele cum le securizez - daca vreau sa le criptez cu cheie de 256 sau deloc. Putem discuta in ce masura anumite informatii digitale nesecurizate pot afecta alte terte persoane, dar si acolo sunt de acord ca in cazul unei culpe grave sau a intentiei trebuie sa pot sa fiu tinut responsabil. Sau daca se pierd date cu caracter personal (cum am mai povestit de data breach notifications).

Cand ma refer la securism cibernetic, ma gindesc ca statul - prin bratul sau de forta - adica structuri care apartin zone de servicii secrete, structuri de aparare a legii sau altele cu atributii in aceste zone - imi impun conduita de securitate in societatea digitala. Trecem de la scopul de a-mi proteja mie datele la a avea o (utopica) societate securizata perfect, in care orice activitate presupus neautorizata sa nu poata avea loc. Si in care statul ma poate obliga, inclusiv prin accesul la datele mele - sa imi respect aceasta conduita. Asta pare a fi o zona in care renunti la zona privata sau comerciala secrete, pentru a asigura securitatea generala. Adica securitate de dragul securitatii. Cam asta pare ca vrea noua lege.

Sa incerc sa subliniez mai bine ideea cu un exemplu practic:

Nu am cont personal pe Facebook si nici nu vreau sa imi fac vreunul (din motive personale si de privacy). Dar asta nu inseamna ca nu ii respect pe care il folosesc cum doresc ei (privat, public, profesional sau un mix).

Securitatea cibernetica ar insemna ca il las sa puna ce vrea acolo, dar pot sa incerc sa educ, sa explic, sa recomand ce anume sa nu puna pe o retea sociala - dar in cele din urma este decizia persoanei ce publica si este responsabil pentru asta.

Securismul cibernetic ar inseamna ca nu ii dau voie sa posteze infromatii daca este intr-un loc sau altul (pentru ca ar insemna ca nu este nimeni acasa), ca nu are voie sa se logheze daca nu are sistemul de operare actualizat sau ca - daca profilul sau pagina lui a fost folosit in mod fraudulos (de ex. a incitat la un protest neautorizat) atunci am voie sa intru in cont sa vad cine l-a sustinut in aceasta activitate presupus ilegala.

2. Acesta este un alt proiect adoptat pe ascuns de Guvern (al treilea numarat de mine - dupa cel cu pre-pay explicat ieri si cel cu protectia consumatorilor in comertul electronic in care efectiv ne-a mintit in fata).

Dincolo de temele legate de teoria conspiratiei, nu poti sa nu ai o intrebare legitima, dar retorica - de ce Guvernul intai adopta un act normativ, iar apoi acesta apare spre “dezbatere publica” pe site-ului Minsiterului Societatii Informationale? Si de ce MSI “organizeaza” un eveniment nepublic de “dezbatere publica” in care comunicatul final spune ca va primi comentarii de la o asociatie dupa data depunerii raportului comisiilor in Camera Deputatilor

Cred ca daca ne apucam sa analizam in detaliu proiectul o sa plictisesc prea mult cititori (si oricum planuiesc cu colegii din ApTI sa trimitem o opinie mai formala si detaliata - in special pe distinctiile majore fata de propunerea de directiva europeana privind securitatea infromatica - vezi aici textul adoptat de Parlamentul European in prima lectura si aici textul propus initial de Comisie), asa ca ma rezum la o critica punctuala si una generica.

3. Critica punctuala a proiectului de lege privind securismului cibernetic

Prevederile la care fac referire sunt defintia din art 5 pct. 8

8. infrastructuri cibernetice - infrastructuri din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, constând în sisteme informatice, aplicaţii aferente, reţele şi servicii de comunicaţii electronice

unde termenul de sistem informatic trebuie inteles in relatia directa cu definitia din noul codul penal (si care inainte era in legea 161/2003)

(1) Prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.

Practic asta inseamna orice calculator, laptop, tableta, smartphone, PoS, ATM, smart meter, microprocesor programabil si altele asemenea

la care adaugam obligatiile impuse de lege pentru detinatorii de infrastructuri cibernetice din art 16 si 17:

a) să adopte şi să pună în aplicare politici de securitate cibernetică, cu respectarea cerinţelor minime de securitate stabilite la nivel naţional de Ministerul pentru Societatea Informaţională sau de către alte autorităţi publice competente potrivit legii;
b) să identifice şi să implementeze măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a gestiona eficient riscurile de securitate în infrastructurile cibernetice proprii sau aflate în responsabilitate;
c) să prevină şi să reducă la minimum impactul incidentelor care afectează infrastructurile cibernetice proprii sau aflate în responsabilitate;
(…)

Art. 17 - (1) Pentru realizarea securităţii cibernetice, deţinătorii de infrastructuri cibernetice au următoarele responsabilităţi:
a) să acorde sprijinul necesar, la solicitarea motivată a Serviciului Român de Informaţii, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Serviciului de Protecţie şi Pază, CERT-RO şi ANCOM, în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin acestora şi să permită accesul reprezentanţilor desemnaţi în acest scop la datele deţinute, relevante în contextul solicitării;
b) să informeze, de îndată, autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la lit.a) cu privire la incidentele cibernetice identificate, conform procedurilor stabilite prin normele metodologice la prezenta lege.

Sunt convins ca trebuie sa fie o greseala de a mea de interpretare intr-un text perfect normal. Dar daca stam stramb si citim textul drept asta vedem:

1. Toti utilizatorii de calculatoare si smartfoane trebuie sa aiba politici de securitate cibernetica. Si sa aiba masuri organizatorice adecvate.

Doar cine nu a vazut un raport de audit de securitate informatica, nu poate sa intelega despre cata hartogaraie vorbim si cat costa sa le faci. Ati innebunit???

Mai ramine sa ne impuna fiecarui utilizator sa facem un audit cibernetic (am vazut ca au evitat termenul de audit informatic, ca sa ne bage in ceata si mai rau, nu Adrian?) care costa citeva mii de euro si am rezolvat problemele de securitate ale Romaniei. Vom fi un stat sigur.

2. Toti utilizatorii trebuie sa “permita accesul la date” acestor autoritati la solicitarea lor motivata.

Adica trecem de la situatia actuala in care accesul la un sistem informatic al altuia se poate face doar cu mandat de la judecator sau, evident, cu consimtamintul proprietarului sistemului informatic la o situatie in care 9 institutii sa li se “permita accesul la date”. Doar pe o motivare interna? Deci nu mai trebuie sa le dai tu datele relevante, ci sa le dai tu intregul acces? Catre MapN? Catre SPP? Ce treaba au ele cu sistemele tale informatice?

Incep sa cred ca oamenii care au scris proiectul de legea au vise legate de a avea acces oriunde si oricum la orice sistem informatic din Romania. Dar sa pui asta intr-un proiect de lege care sa fie si adoptat de Guvern, este deja neverosimil. Inca sper ca este o greseala pe care toti specialistii guvernului nu au vazut-o si ca de fapt nu au vrut sa reglementeze asta.


4. Critica de fond a proiectului de lege privind securismului cibernetic

Cred ca proiectul de lege porneste de la o premisa falsa: Sistemele informatice ne apartin noua, cetatenilor. Sau noua, firmelor. Internetul este o retea publica, dar este administrata de privati. ICANN, IETF sau IANA sunt institutii care sunt deschise prin esenta si care implica cati mai multi actori. (multi-stakeholders). Furnizorii de Internet sunt societati comerciale private. Furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice sunt privati. Aceastia nu pot fi reglementati la fel ca sistemele informatice sau retelele detinute de autoritatile publice.

Nu rezolvi problema de securitate informatica prin nominalizarea unui serviciu secret eminamente opac care sa se ocupe de un subiect unde cooperarea intre sectorul public si privat, transparenta si respectarea legislatiei privind protectia datelor personale sunt stalpi esentiali.

Nu zic eu asta, ca buricul pamintului, ci sunt si concluzii ale textului adoptat de Parlamentul European in prima citire a directivei (si care e inca in dezbatere):

Cadrul juridic ar trebui să se întemeieze pe nevoia de a garanta viața privată și integritatea cetățenilor.

Deoarece majoritatea rețelelor și a sistemelor informatice au operatori privați, cooperarea dintre sectorul public și cel privat este esențială. (…) Sunt necesare garanții adecvate pentru a se asigura că o astfel de cooperare nu va expune operatorii în cauză la un risc de conformitate mai mare sau la noi obligații în temeiul legislației privind concurența, proprietatea intelectuală, protecția datelor sau criminalitatea informatică, printre altele, nici nu îi va expune la riscuri operaționale sau de securitate mai mari.

Autoritățile competente și punctele unice de contact ar trebui să fie organisme civile, care să funcționeze integral pe baza controlului democratic, și nu ar trebui să desfășoare activități în domeniul informațiilor, al aplicării legii sau al apărării și nici să fie legate organizațional în vreun fel de organismele active în aceste domenii.

5. Concluzii?

Da, securitatea cibernetica ne priveste pe noi toti, ca parte a unui eco-sistem digital.

Nu, securitatea nu trebuie impusa cu de-a sila de o institutie de securitate pentru toti cetatenii care au dispozitive informatice.

05/06/14

Permalink 15:09:00, by bogdan, 1637 words   Romanian (RO)
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Legislatie, Drept & Internet, Viata privata

Romania digitala - sa dai cu subsemnatul la WiFi free si cartele pre-pay !?!

O propunere de lege de 5 articole adoptata de Guvernul Romaniei in 30 Aprilie 2014 care cere inregistrarea obligatorie a utilizatorilor de free WiFi si a cartelelor pre-pay a trecut in viteza super-sonica prin Senat, iar in Camera Deputatilor are termene de 2 zile pentru depunere amendamente si raport - ne arata adevarata fata a Romaniei digitale dorita de guvernantii nostri - un spatiu virtual in care sa dai cu subsemnatul pentru orice utilizare a tehnicilor de comuncatie si in care (prin noul proiect de lege privind securitatea cibernetica) datele sa fie accesibile direct si fara mandat de toate serviciile secrete si nesecrete.

Intr-un stil traditional de ne-dezbatere publica (proiectul NU a fost transmis societatii civile si industriei inainte de adoptarea de guvern si niciuna din comisiile Senatului NU a fost interesata de alte opinii) riscam sa fie adoptate niste articole lacunare si care nu au niciun efect practic serios, in afara de limitarea drepturilor cetatenilor.

Dar sa analizam mai in detaliu.

A. Inregistrarea obligatorie a tuturor celor ce acceseaza un WiFi public

Propunerea

Art 73^2 (1) In cazul punctelor de conectare la internet puse gratuit la dispozitia publicului de catre persoane juridice, este obligatorie securizarea accesului pe bază de parolă, precum şi asigurarea procedurilor si echipamentelor necesare stocarii pe o perioada de 6 luni a datelor furnizorului de servicii pentru a identifica utilizatorii conectati in aceste puncte. Utilizatorii acestor puncte au obligatia de a-si comunica datele de identificare la accesarea acestor servicii.

Deci daca avem:

  • o conferinta
  • o cafenea
  • un acces la Internet in parc
  • o statie de metrou sau autogara
  • un hotel
  • mall, magazin, taxi, universitate, liceu, magazin de vinzare produse telefonice, cabinet de stomatologie, etc etc.

acestea vor trebui sa:

  • stabileasca o procedura de identificare a utilizatorilor conectati. Legea nu zice nimic detaliat, dar daca vorbim de date de identificare este clar ca vorbim cel putin de o declarare (voluntara?) a unor datele cu caracter personal. Ma intreb cum o sa fie in parc - te duci la paznic sa-i dai buletinul?
  • investeasca in echipamente tehnice pentru stocarea datelor intr-un mod sigur (ca sa nu le fure, hackerii, intelegeti ironia?)
  • investeasca in echipamente sau soft catre pot sterge toate datele colectate in mod automat si ireversibil in 6 luni

Cetatenii vor trebui sa aiba buletinul la ei si sa isi dea datele (nu se stie care) catre toate institutiile de mai sus daca vor sa acceseze un WiFI. Institutiile trebuie sa le pastreze in cazul in care le cere cineva. Nu se stie cine si cum are voie sa le ceara.

B. Inregistrarea cartelelor pre-pay

Utilizatorii vor trebui sa dea nume, prenume, CNP si numar si serie de buletin la achizitionarea oricarui serviciu de comuncatii electronice. Si pentru cartelele pre-pay va trebui incheiat un contract. Cu font lizibil. Marimea - cel putin 10p (sic!). Toate acestea vor trebui stocate. Probabil pentru un termen nelimitat, ca legea nu prevede altfel.

Atentie - Legea nu spune daca trebuie sa dai datele tale sau ale altuia. Nici nu precizeaza daca cel care colecteaza datele trebuie sa le verifice cu un act de identitate original.

Operatorii de telefonie mobila vor trebui sa investeasca in toate echipamentele necesare pentru a colecta datele personale si contractele. Pentru a respecta legea privind protectia datelor cu caracter personal, vor trebui sa investeasca in noi harduri, fisete cu lacat si altele asemenea pentru a pastra datele in siguranta. Conform aceleiasi legi, cei care colecteaza datele vor trebui instruiti pentru a intelege ce obligatii au la colectare.

Tot operatorii se vor ocupa si de partea cea mai distractiva a legii - notificarea prin mass-media a legii si obligarea la inregistrare a tuturor celor ce au cartele pre-pay acum. Adica vreo 12 milioane de bucati. Totul in 6 luni. Adica aprox. 60 000 de noi inregistrati/zi. Cei care nu se inregistreaza vor avea serviciile de comunicatii taiate.

C. De ce da si de ce nu?

Argumentele pentru un asemenea act normativ ar trebui sa fie in nota de fundamentare a Guvernului. Documentul este plin de informatii factuale eronate (a.k.a minciuni) - cu privire la lipsa impactului asupra mediului de afaceri, consultarea societatii civile si inexistenta unor hotarari ale CJUE pe aceasta tema.

C1. Argumente pro am gasit 2:

1. Elimina discriminarea intre utilizatorii de comunicatii electronice cu contract si pre-pay. Primii sunt inclusi in registrele de abonati, in timp ce a doua categorie nu este.

Asta e pur si simplu ridicola si prosteasca. Inscrierea in registrul de abonati se face numai daca exista consimtamintul abonatului cf legii 506. In plus acesta este un drept al abonatului si nu o obligatie. As rade, daca nu ar fi de plans

2. Face dificila urmarirea penala sau “cunoasterea, prevenirea si contracararea riscurilor ori amenintarilor la adresa securitatii nationale”

Aici exista intr-adevar un simbure de adevar. Faptul ca ai identificat un potential faptuitor pe care nu poti sa-l identifici in mod imediat pare a fi un obstacol in calea urmaririi penale. Cu toate acestea sunt mai multe contra-argumente care se pot aduce acestei teorii (pe linga faptul ca o argumentare serioasa ar fi adus exemple si procente de cazuri nerezolvate din cauza acestei probleme):

  • Cazurile Apostu (22 de telefoane cu cartele inter-sanjabile) si Fany (15 cartele folosite) - ambele in care inculpatii au fost trimisi de judecata ne arata ca nu este o problema insumontabila, nici macar daca persoanele ar folosi un numar relativ mare de telefoane mobile pentru a-si ascunde comunicarile. Deci se poate si tehnic si operational (nu vreau sa intram in detalii)
  • Daca o asemenea lege ar fi adoptata, cel mai probabil cei care chiar ar dori sa foloseasca telefonul mobil pentru a discuta aspecte legate de infractiuni ar fi avertizati astfel incat s-ar ascunde in a-si da propriile date la cumpararea unei cartele. Probabil ca majoritatea rau-voitorilor s-ar folosi alte metode deja utilizate in alte cazuri - folosirea de date false, CI furate sau intermediari (sageti) care pentru 10 lei ar fi primii ce ar cumpara o cartela pentru altul.
  • Sau - si mai rau pentru organele de cercetare penala sau pentru serviciile secrete - ar incepe sa foloseasca pe scara larga unelte care folosesc criptare serioasa ce fac imposibil accesul la convorbiri. (daca vreti detalii puteti participa in weekend la Coliberator unde se anunta mai multe speech-uri pe tema asta - sau aruncati-va o privire pe prism-break). Daca se adopta legea - si poate chiar si daca nu - va promit niste postari detaliate pe tema asta :-)

C2. Argumente contra

Dincolo de cele deja mentionate mai sus, principalul argument contra este legat de faptul ca masura incalca in mod grosolan si ilegal dreptul la viata privata, care este un drept fundamental. In mod normal o analiza exaustiva ar trebui sa analizeze daca masura incalca dreptul la viata privata, dar si daca masura este necesara si proportionala intr-o societate democratica. Daca primul parte nu vad cum ar fi contestata, a doua este sustinuta prin argumentatiile din jurisprudenta Curtii Constitutionale Romane (Decizia nr.1258/2009), CJUE (C-193/12 - Digital Rights Ireland vs EC ) sau CEDO (Marper vs. UK). Am mai discutat subiectul, nu mai insist.

Interesant ar fi si ca, asa cum am mai scris in opiniile ApTI, masura a fost respinsa de Comisia Europeana pentru a fi implementata in toate tarile membre din motive de ineficacitate.

Vezi raportul de evaluare a Comisiei Europene cu privire la directiva privind pastrarea datelor de trafic:

“Ponderea utilizatorilor de telefonie mobilă care folosesc servicii preplătite variază în UE. Unele state membre au susținut că, în special atunci când sunt achiziționate într-un alt stat membru, cartelele SIM preplătite, ai căror posesori nu sunt identificați, ar putea fi, de asemenea, utilizate de persoane implicate în activități infracționale ca mijloc de evitare a identificării în cursul cercetării penale. Șase state membre (Danemarca, Spania, Italia, Grecia, Slovacia și Bulgaria) au adoptat măsuri care necesită înregistrarea cartelor SIM
preplătite. Acestea și alte state membre (Polonia, Cipru, Lituania) au susținut opțiunea
adoptării de măsuri la nivelul UE pentru înregistrarea obligatorie a identității utilizatorilor de servicii preplătite. Eficacitatea acestor măsuri naționale nu a fost dovedită. Au fost evidențiate limitări potențiale, de exemplu, în cazurile de furt de identitate sau atunci când cartela SIM este achiziționată de un terț ori atunci când un utilizator activează serviciul de roaming prin conectarea cu o cartelă cumpărată într-o țară terță. În general, Comisia nu este convinsă de necesitatea de a acționa în acest domeniu la nivelul UE în acest stadiu.

De altfel proiectul are si alte lacune - pentru ca nu interzice (si nu poate interzice) vinzarea, schimbul, imprumutul sau orice transfer al unei cartele pre-pay catre o alta persoana - fie ea cunoscuta sau nu. De altfel faptul ca ai datele unei persoane care a cumparat o cartea pre-paid nu inseamna nicicum - dpdv al prezumtiei de nevinovatie - ca el este cel care o foloseste sau ca el este persoana care a vorbit de pe acea cartela.

La fel nu se poate interzice sa vii cu o cartela din afara Romaniei din alta tara unde nu exista aceasta obligatie, iar in contextul iminentei aboliri - in 2 ani ce-i drept - a taxelor de roaming, o astfel masura va deveni probabil absolut banala.

In final - sa vedem ce vor decide Comisiile Camerei Deputatilor si plenul. In cele din urma se pare ca Comisiile au dat un termen mai lung, iar cel putin Comisia de ITC a chemat la dezbateri mai multi actori din zona privata si a societatii civile. Cel mai frustrant este insa ca cei care de fapt au redactat textul (si care sunt anonimi pentru noi, ha!) refuza sa discute public si pe argumente si prefera (a patra oara!) sa impinga prin mijloace bizare un proiect care afecteaza in mod direct drepturile cetatenilor.

Si ca sa facem teoria conspiratiei completa va povestesc maine de alt proiect iesit pe sestache ca adoptat de guvern - un proiect de lege privind securitatea cibernetica care ar da dreptul reprezentantilor “SRI, MApN, MAI, ORNISS, SIE, STS, SPP, CERT-RO si ANCOM, in indeplinirea atributiilor ce le revin acestora si sa permita accesul reprezentantilor desemnati in acest scop la datele detinute, relevante in contextul solicitarii". :p

15/05/14

Permalink 17:21:00, by bogdan, 632 words   Romanian (RO)
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Drept & Internet, Drept & ITC

De ce nu votez la europarlamentare... in dorul lelii?

Au aparut mai multe articole si editoriale legate de participarea la vot pe 25 mai, participarea dar fara a vota pe cineva anume sau chiar ne-participarea in semn boicot al actualei clase politice romanesti.

Boicot ar putea fi o solutie doar daca in urma votului nu ar fi ales nimeni… dar cum cineva tot o sa ne reprezinte o sa va spun de ce merg eu si cum votez (am mai facut ceva similar in 2007) (desi votul pe liste blocate este o imbecilitate)

Deci merg din 3 motive:

1. Stiu si vad ca Parlamentul European conteaza in reglementarile legate de lumea digitala in proportie de 80%, fata de 20% cat mai valoreaza cel national. Am scris destul de des pe blogul asta despre neutralitatea Internetului sau zona de protectie a datelor personale - care se decid 100% la Bruxelles. In conditiile astea, trebuie sa fii ignorant ca sa nu-ti pese.

2. Parlamentul European civilizeaza si educa politic. Iar pe cei ne-educabili il marginalizeaza si ignora (vezi ca nici Becali, nici Vadim nu au facut nimic in PE - doar au papat banii nostri). Poate ca unii (dar nu toti) o sa invete ceva

3. Am vazut practic ca europarlamentarii (MEP) sunt oameni ca noi, iar cei din afara sunt si prietenosi si vorbesc cu oricine. Deseori raspund la intrebari/probleme (ei sau staff-ul lor), iar daca anunti ca vii din tara in Bruxelles si vrei sa te intalnesti cu un MEP de obicei te primesc. Asta s-a intamplat cu colegii din ONG-uri similare din Finlanda, Olanda, Germania, etc. Eu insumi am avut ocazia sa stau la un pahar de vorba sau bere in cadru extrem de informal cu MEPi din Austria, Suedia sau Germania. Si cu cei din Romania, s-a intamplat doar in 2 exceptii, desi le-am trimis mai multe emailuri de interpelare.

Si atunci ignorand campania romaneasca, care nu priveste deloc ceea ce se dezbate in PE si e mai degraba o suita interminabile de rafuieli politice, am facut (impreuna cu cativa colegi) 2 chestii banale incercand sa contactam toti candidatii (macar) cu sanse (datele de contact le-am facut publice, deci puteti face si voi acelasi lucru):

1. I-am intrebat daca semneaza sau nu Carta Drepturilor Digitale ca sa intelegem daca suntem pe aceiasi lungime de unda sau nu pe chestiunile substantiale legate de ce ne intereseaza pe noi. Sau macar sa explice public de ce nu.

2. I-am intrebat cum o sa comunicam intr-un sens sau celalalt daca vor fi alesi:

A.Pe perioada cât veți fi ales intenționați să mențineți un blog? Cât de des vă propuneți să îl actualizați cu informații despre activitatea dvs în Parlament? Dacă nu veți folosi un blog, prin ce metode vă veți ține suținătorii la curent cu intervențiile dvs?

B. În măsura în care un cetățean european interesat de o problematică aflată în dezbateri parlamentare vă contactează direct după ce ați fost ales, care este timpul de răspuns estimat de dvs sau de echipa dvs la primirea unui mesaj prin e-mail?

Pina acum am primit 4 reactii (fara nicio mediatizare):
- 2 semnari ale Cartei si
- 2 raspunsuri (mai degraba negative in ceea ce priveste semnarea) primite pe email.

Azi am continuat cu contactarea pe Twitter si o sa urmeze si Facebook.

Personal, voi alege un candidat care este cel mai aproape de cele 3 criterii sau le indeplineste pe toate.

Dincolo de vot, cred insa ca responsabilitatea noastra ca cetateni interesati nu ar trebui sa se opreasca la 25 mai, ci atunci sa inceapa. Sunt convins ca daca macar 0.001% din cei care voteaza pe cineva l-ar trage de mineca o data pe an am avea o schimbare si a zonei politice. Sau a unei parti a acesteia.

Depinde doar de noi.

Update 21 Mai - pina acum am primit 5 raspunsuri directe si 2 semnari finale ale Cartei. Detaliile in lista.

Update final - au fost vreo 6 semnari finale ale Cartei si alte 6 raspunsuri directe prin email sau Facebook

14/05/14

Permalink 11:57:00, by bogdan, 742 words   Romanian (RO)
Categories: Legislatie, Drept & Internet, Comert electronic, Drept & ITC

Se schimba drepturile consumatorilor in comertul online. Cum? Inca nu stim..

Update 12 iunie 2014 - a aparut in Monitorul Oficial noul act - OUG 34/2014. Intra in vigoare maine 13 iunie 2014.

Update 5 iunie 2014 - Stimati cititori, v-am mintit! Asta si pentru ca Guvernul Romaniei ne-a mintit pe noi toti. Pe 30 Aprilie ne-a anuntat ca a adoptat un proiect o lege de modificare a legislatiei de protectie a consumatorilor (care modifica inclusiv regulile pentru vinzarile online) si ca nu poate adopta o ordonanta de urgenta. Ulterior si-a modificat continutul din propria pagina web (stergand titlul legii adoptate).

Doar ca de fapt nu a trimis nimic la Parlament, iar pe 5 iunie ne anunta ca ieri a adoptat o Ordonanta de Urgenta cu aceleasi propuneri (care nu-s publice inca). Deci in citeva zile apare in Monitorul Oficial si va dau textul oficial.

In rest, poate mai bine ne apucam de tenis, ca macar acolo regulile pare mai clare. Hai Simona!

Doua noutati din zona de comert electronic:

1. S-a lansat si in 2014 competitia Gpec. Perioada de inscriere a magazinelor online care vor sa participe la competitie se termina pe 23 mai 2014. Dar ascultati la mine cu 8 editii de Gpec vazute in spate - dincolo de avantajele de 3000 de euro ale participarii, ca unul care a vazut si a vorbit cu magazinele participante la editii trecute va spun ca cel mai important (si necuantificabil) este procesul de invatare, dialog si interactionare oferit de cele 2 etape de jurizare si evenimentele organizate.

Evident, la unele evenimente din Gpec puteti sa participati si fara sa treceti prin jurizare (primul este Gpec Summit de pe 26-28 Mai 2014.

Ca noutate de interes si pentru consumatorii obisnuiti, anul asta Gpec propune si un eveniment B2C numit EcomFest in octombrie 2014 de intalnire intre magazine online si clienti.

Timp de o zi, magazinele online vin in offline pentru a da mana cu internautii si pentru a le arata ca ceea ce ce se intampla in spatele unui website de comert electronic nu e ceva “virtual", ci este cat se poate de real si palpabil.

2. Guvernul a adoptat in sedinta din 30 Aprilie 2014 noi reguli privind protectia consumatorilor in contractele încheiate la distanţă (deci inclusiv cele din zona comertului electronic)

Asta ar fi trebui sa fie stirea numarul 1, doar ca textul actului adoptat nu prea este disponibil…

Haideti sa va explic un picut. Deci Uniunea Europeana adopta o directiva privind protectia consumatorilor in 25 octombrie 2011. De fapt e mai mult o consolidare a mai multor acte normative din zona drepturilor consumatorilor. Directiva nu aduce schimbari atit de complicate, ci mai degraba clarificari (am mai vorbit despre subiectul asta). Directiva trebuia implementata pina in Decembrie 2013, iar noile reguli sa se aplica de la 13 iunie 2014. (sunt multe articole in sensul asta in engleza)

Ei bine, desi Guvernul Romaniei (indiferent cine il conduce, ca au trecut mai mult pe acolo din 2011 pina in prezent) avea timp berechet in 2 ani si jumatate sa faca ceva, alege - ca de obicei - sa nu faca nimic. Iar cand incepe Comisia Europeana sa intrebe de sanatate, baga o Ordonanta de Urgenta pe sedinta guvernului, ca doar arde dom’le (adica este “imperios necesar"). Doar ca Guvernul decide sa o transforme in lege si o trimita spre Parlament.

Evident, Guvenul nu a anuntat nicio dezbatere publica asupra legii si nu stiu pe cineva din zona comertului electronic sa i se fi cerut parerea. Pai daca ne cere UE - ce rost are sa mai intrebam, nu?

Tot la fel de evident, textul adoptat nu se gaseste pe site-ul Guvernului. In mod normal ar trebui sa il trimita in citeva zile la Parlament, doar ca nici pe site-ul Parlamentului nu e de gasit dupa 2 saptamani.

Ca sa nu va las insa cu totul cu gura cascata, eu cred ca textul adoptat va fi exact cel anuntat public de ANPC acum vreo 2 ani. Doar ca ANPC nu are drept de intiativa legislativa si a stat la mila Guvernului.

Si uita asa - in loc sa discutam pe fond - ce se schimba, cum sa schimba si cand - tot ce putem anunta este ca se va schimba ceva, fara sa stim detalii…

In practica nu cred insa ca Romania se va indeparta de litera directivei (ca noi copiem, nu implementam directivele), deci puteti sa luati textul de acolo cam aproape exact ce va fi adoptat.

Si uite asa - daca vrei sa fii un magazin online care vrea sa se pregateasca sa respecte legea - nu prea ai cum. Ah, si nu vreti sa aflati si ca - de fapt - directiva ar putea fi invocata si direct dupa 14 iunie 2014 de partile interesate… (in cazul asta consumatorii) :D

13/05/14

Permalink 12:53:00, by bogdan, 898 words   Romanian (RO)
Categories: Pareri personale, Jurisprudenta, Drept & Internet, Viata privata

Numele tau apare in Google? Instanta europeana zice ca motorul de cautare ar putea fi responsabil...

O decizie de astazi a Curtii Europene de Justitie vine sa clarifice o situatie din ce in ce mai intalnita in practica (decizia integrala este aici):

Ce faci daca la o cautare dupa numele tau in Google apar niste linkuri cu numele tau? Poti sa-i ceri motorului de cautare sa scoata anumite linkuri din lista de rezultate?

Raspunsul scurt este: Da, de principiu.

Cazul in speta decisa astazi este cu atit mai interesant cu cat in cauza respectiva datele personale ale subiectului au fost colectate legal - era vorba de 2 pagini dintr-un ziar - La Vanguardia - publicate în ianuarie 1998 și, respectiv, în martie 1998 unde figura printre altele un anunț cu privire la o vânzare la licitație a unor imobile organizată ca urmare a unei proceduri de executare silită desfășurate în vederea recuperării datoriilor pe care le avea domnul respectiv la asigurările sociale.

Decizia este foarte interesanta si bine motivata si, in mare, mi se pare ca atinge destul de bine problema proportionalitatii dintre cele 2 drepturi (de a informa publicul vs. a proteja datele personale). Am totusi citeva intrebari la final…

Cateva alte aspecte importante decise de instanta:

  • Google prelucreaza date personale in sensul directivei.

    Curtea constată mai întâi că, prin explorarea în mod automat, constant și sistematic a informațiilor publicate pe internet, operatorul unui motor de căutare efectuează o „colectare” a datelor în sensul directivei. (…) Aceste operațiuni (…) trebuie calificate drept „prelucrare” indiferent de faptul că operatorul motorului de căutare le aplică în mod nediferențiat atât în privința datelor cu caracter personal cât și în privința altor informații. De asemenea, Curtea amintește că operațiunile menționate de directivă trebuie calificate drept prelucrare chiar dacă privesc exclusiv informații deja publicate ca atare în mass-media.

  • Google Spania este responsabila pentru prelucrarea datelor din Spania

    Curtea reține că Google Spain constituie o filială a Google Inc. pe teritoriul spaniol și, prin urmare, un „sediu” în sensul directivei. Curtea respinge argumentul potrivit căruia prelucrarea datelor cu caracter personal de către Google Search nu este efectuată în cadrul activităților sediului respectiv în Spania.

  • Motorul de cautare trebuie sa stearga linkurile care contin informatii referitoare la o persoana, chiar daca informatia inca exista pe pagina de pe care a fost indexata….

    Curtea constată că acesta este obligat, în anumite condiții, să elimine de pe lista de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, linkurile către paginile web
    publicate de terți și care conțin informații referitoare la această persoană. Curtea precizează că o
    astfel de obligație poate exista și în ipoteza în care acest nume sau aceste informații nu sunt
    șterse în prealabil sau simultan de pe paginile web respective, iar aceasta, dacă este cazul, chiar
    dacă publicarea lor în sine pe paginile menționate este licită.

  • … dar nu in toate cazurile

    Totuși, întrucât eliminarea unor linkuri de pe lista de rezultate ar putea avea, în funcție de informația în cauză, repercusiuni asupra interesului legitim al utilizatorilor de internet potențial interesați de a avea acces la această informație, Curtea constată că trebuie căutat un echilibru just între acest interes și drepturile fundamentale ale persoanei vizate, în special dreptul la respectareavieții private și dreptul la protecția datelor cu caracter personal.

  • Exista un drept de a fi uitat in Internet
  • Curtea arată că, în ipoteza în care se constată, ca urmare a unei cereri formulate de persoana vizată, că includerea acestor linkuri pe lista de rezultate este, în stadiul actual, incompatibilă cu directiva, informațiile și linkurile cuprinse în lista amintită trebuie să fie șterse. În această privință, Curtea observă că și o prelucrare inițial licită a unor date exacte poate deveni cu timpul incompatibilă cu această directivă în cazul în care, având în vedere ansamblul împrejurărilor caracteristice speței, aceste date sunt inadecvate, nu sunt sau nu mai sunt pertinente ori sunt excesive în raport cu scopurile pentru care au fost prelucrate și cu timpul care s-a scurs.

  • Google este obligat sa dea curs unor astfel de cereri, daca sunt temeinice.

    Curtea precizează că persoana vizată poate adresa astfel de cereri direct operatorului motorului de
    căutare, care trebuie apoi să examineze în mod corespunzător temeinicia acestora. În cazul în
    care operatorul nu dă curs acestor cereri, persoana vizată poate sesiza autoritatea de
    supraveghere sau autoritatea judecătorească pentru ca acestea să efectueze verificările necesare
    și, pe cale de consecință, să dispună ca operatorul respectiv să adopte măsuri precise.

Desi, de principiu, mi se pare o decizie foarte buna, sunt citeva semne de intrebare asupra implicatiilor sale:

- este Google (sau alt motor de cautare) capabil sa ia o decizie pe acest subiect? Nu ducem de fapt motorul de cautare in zona de privatizare a aplicarii legii, cu consecinte deosebit de grave asupra libertatii de exprimare? Ma gindesc ca Google ar vrea sa rezolve problema cat mai rapid si fara complicatii, deci ar sterge cam tot fara sa examineze in detaliu fiecare caz.

- n-ar trebui ca o astfel de decizie sa fie intotdeauna subsidiara stergerii informatiilor de pe pagina indexata? Altfel, orice alt motor de cautare o va indexa fara probleme. Nu vom ajunge doar sa folosim mai multe motoare de cautare pentru a vedea totalitatea informatiilor indexate?

- daca Google trebuie sa filtreze rezultatele cautarii pentru a proteja interesele persoanelor fizice, atunci - pe baza aceluiasi rationament - nu ar trebui sa filtreze si pentru a proteja interesele tertilor ? (de ex.pentru incalcarea dreptului de autor) (De fapt in practica deja o face - 25 de milioane de linkuri au fost solicitate sa fie de-indexate)

10/04/14

Permalink 22:54:00, by bogdan, 627 words   Romanian (RO)
Categories: Stiri - Romania, Pareri personale, Drept & Internet, Viata privata

Lectia de logica: Curtea Europeana de Justitie zice NU supravegherii, Guvernul Romaniei o largeste

Dupa cum v-am povestit acum 2 zile, Curtea Europeana de Justitie a declarat, fara echivoc, ca stocarea datelor de trafic ale tuturor cetatenilor europeni este ilegala si incalca drepturile fundamentale ale cetatenilor europeni. Chiar daca ai nevoie de date pentru lupta impotriva terorismului. Nu ai voie, este prea mult, este disproportionat.

(…)the directive covers all subscribers and registered users. It therefore entails an interference with the fundamental rights of practically the entire European population.

In this respect, it must be noted, first, that Directive 2006/24 covers, in a generalised manner, all persons and all means of electronic communication as well as all traffic data without any differentiation, limitation or exception being made in the light of the objective of fighting against serious crime.

Directive 2006/24 affects, in a comprehensive manner, all persons using electronic communications services, but without the persons whose data are retained being, even indirectly, in a situation which is liable to give rise to criminal prosecutions. It therefore applies even to persons for whom there is no evidence capable of suggesting that their conduct might have a link, even an indirect or remote one, with serious crime. Furthermore, it does not provide for any exception, with the result that it applies even to persons whose communications are subject, according to rules of national law, to the obligation of professional secrecy.

Ei bine, unele guverne - ca Finlanda sau Luxemburg - au luat in serios decizia si au zis ca vor analiza modul cum legislatia interna poate sa respecte drepturile omului. Altii - cum ar fi Suedia, care nici nu au implementat-o, au zis ca nici nu se gandesc sa o faca. Unii ISP-isti suedezi au sters deja toate datele pastrate.

Guvernul Romaniei - liniste. Ce daca sunt probabil mii de procese penale pe rol cu date colectate pe legea 82/2012 care este posibil sa fie declarate ca fiind colectate incalcand drepturile omului - si deci sa se lase cu procese anulate?

Ah, ba nu - nu este liniste. Guvernul anunta ieri noi masuri de supraveghere generalizata:
  • toti cetatenii care se conecteaza le WiFI-uri gratuite trebuie identificati
  • toti cetatenii care cumpara o cartela pre-pay trebuie sa fie inregistrati cu mai multe date personale - inclusiv CNP
  • toti cei 10 milioane de utilizatori de cartele pre-pay trebuie sa se inregistreze in 6 luni, daca nu - serviciul este dezactivat

Impact asupra drepturilor omului? Nu e important si daca alte state o fac (e vorba de fapt de 6 din 28 cf Comisiei Europene) inseamna ca nu e o problema, zice guvernul.
Consultare publica? hahahahaha
S-au respins deja 3 legi in Parlament exact pe acelasi subiect? Eh, detalii….
Argumente contra? Nu conteaza…oricum nu plateste guvernul.

Nici nu mai intru pe fond pentru a arata ca inregistrarea celor ce cumpara cartele pre-pay nu rezolva niciuna din problemele de fond - pentru ca atita vreme cit gasesti o carte de identitate la un click distanta, orice masura de acest tip este iluzorie in cel mai bun caz.

Cel mai rau ma deranjeaza ca acum cand justitia (in fine!) pare ca merge si ca dau roade masurile sadite in ultimii 5 ani si ca ii prind pe cei cu mainile in borcanul cu miere, ei bine - vin CSAT si Guvernul cu o miscare de tip stat politienesc si securistoid, fara niciun fel de explicatie logica, sfidand drepturile cetatenilor si dand apa la moara tuturor coruptilor care dau lectii - cu un interes evident - despre ingradirea libertatilor.

Asta pentru ca nu se intelege distinctia intre supraveghere generala (“Trebuie sa supraveghem TOT, pentru a-l prinde pe X sau Y?”) si actiune legala bine tintita ("Il suspectam pe X sau Y si luam mandat de la judecator si il urmarim pina in gaura de sarpe").

Ceea ce in final doar inflameaza paranoia generalizata de interceptare si pune la indoiala o justitie care tinde sa se miste in directia buna.

Si atunci - de ce?

08/04/14

Directiva privind pastrarea datelor de trafic este nevalida - decide Curtea Europeana

Curtea Europeana de Justitie a decis astazi că directiva europeana privind pastrarea datelor de trafic (data retention) este nevalida, incalcand in mod grosolan drepturile omului in general si dreptul la viata privata in special. (vezi decizie integrala - in engleza)

Cazul nu poate decat sa imi dea apa la moara, pentru ca am scris de 10 ani  despre ineptia asta si am argumentat fie la nivel national sau european de ce avem de a face cu o incalcare crasa a drepturilor omului. Evident “expertii romani” au putut sa scrie in lege si ca nu exista un impact la adresa dreptului la viata privata.

Dupa ce inclusiv Curtea Constitutionala romana a decis ca legea nationala este o mare porcarie, iata ca si Curtea Europeana de Justitie - in 2 cazuri conexate initiate de colegi din EDRi (AK vorrat Austria si Digital Rights Ireland) desfiinteaza fara drept de apel si cu argumente irefutabile ceea ce am argumentat in ultimii 10 ani:

Curtea consideră că prin impunerea păstrării acestor date și permițând accesul autorităților naționale competente, directiva reprezintă o imixtiune deosebit de gravă în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal. În plus, faptul că păstrarea și utilizarea ulterioară a datelor sunt efectuate fără ca abonatul sau utilizatorul înregistrat să fie informat poate da persoanelor vizate sentimentul că viața lor privată este obiectul unei supravegheri constante.

si

Curtea consideră că prin adoptarea directivei privind păstrarea datelor, legiuitorul Uniunii a depășit limitele impuse de respectarea principiului proporționalității. (…)  ingerința amplă și deosebit de gravă în drepturile fundamentale în cauză nu este suficient delimitată pentru a garanta că ingerința respectivă se limitează efectiv la strictul necesar.

Sunt bucuros pe de o parte pentru ca argumentele aduse vreme de ani de zile (nu numai in Romania) sunt reluate intr-o decizia a celei mai inalte Curti din Uniunea Europeana. In acelasi timp sunt trist pentru ca toate argumentatiile legate de acest subiect s-au lovit de prea multe urechi si minti inchise, pentru care drepturile omului sunt doar niste litere pe o hartie. Daca nu luam in serios ce ne califica drept oameni, avem toate sansele sa creeam un regim juridic in care suntem doar niste animale.

Marturisesc ca inca nu stiu ce se va intampla cu legile de implementare ale directivei, fiind o chestie procedurala europeana care ma depaseste. Observ doar ca in comuncatul de presa se conteaza ca “Întrucât Curtea nu a limitat efectele în timp ale hotărârii, declararea nevalidității își produce efectele de la data intrării în vigoare a directivei.", ceea ce ar putea sa insemne ca toate legile de implementare incalca drepturile omului, iar toate cazurile care sunt bazate pe aceste legi sunt bazate pe probe obtinute pe o lege neconstitutionala. Ramine de vazut - o sa intreb niste oameni mai destepti decat mine.

Oricum, aceasta decizie este probabil cea mai importanta hotarire a CJE cu privire la drepturile omului. Din cite stiu eu, s-ar putea sa fie si prima care invalideaza o directiva pentru incalcarea drepturilor omului prevazute in Carta Europeana.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 ... 102 >>

Blog juridic al lui Bogdan Manolea cu informatii referitoare la legislatie, jurisprudenta, articole si stiri legate de domeniul Dreptului Tehnologiei Informatiei din Romania si strainatate.

Subscrie la acest blog pentru a primi actualizarile prin e-mail

Adresa de e-mail


Realizat de FeedBlitz

XML Feeds

Search

July 2014
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
 << <   > >>
  1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12 13
14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27
28 29 30 31      

Multumesc

V-a fost util ceva de pe blog sau pe de site ?
De azi va permit sa imi lasati un multumesc

Licenta Creative Commons BY-SA 3.0 Romania

Licenţa Creative Commons
Blogul Legi-internet.ro de Bogdan Manolea este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire - Distribuire-în-condiţii-identice 3.0 România .

Who's Online?

  • Guest Users: 1
powered by b2evolution free blog software